Puşcatul din Săptămâna Mare se mai aude pe dealurile din Apuseni. Obiceiul se practică şi în pandemie VIDEO
0
Unul dintre puţinele obiceiuri de Paşte care se pot desfăşura în vremuri de pandemie, specific zonei Munţilor Apuseni, este cel al puşcatului.
Puşcatul cu carbid se practică în tot Postul Paştelui, dar mai ales în Săptămâna Mare şi, în special, în Noaptea Învierii. Puşcatul are ca şi semnificaţie alungarea răului pentru a întâmpina Învierea Domnului şi este practicat din generaţie în generaţie de tineri, care se adună, mai ales în Noaptea Învierii, pentru a marca această sărbătoare.
Focul şi împuşcăturile apară comunitatea de spiritele rele, dar simbolizează şi focul la care a stat Isus În Grădina Gheţimani. Există însă şi teoria că numai aşa va fi spartă piatră de pe mormântul lui Iisus şi că drumul lui spre ceruri va fi deschis în noaptea de Înviere.
Zeci de kilograme de carbid, mai multe ţevi de 3-4 lungime amplasate pe dealuri, apă, cauciucuri pentru a întreţine focul toată noaptea şi multă voie bună, care să ţină până dimineaţa. La miezul nopţii, se puşcă toate ţevile în acelaşi timp, într-un zgomot asurzitor. Astfel se derulează obiceiul în localităţi din Apuseni. În trecut existau mai multe grupuri de tineri care se ”duelau” la puşcat, ceea ce ridica nivelul ”competiţiei”. Acest lucru însemna mai multe ţevi şi, implicit, un zgomot mai mare realizat cu ajutorul acestora.
”Tinerii din ziua de azi nu mai ştiu de tradiţie. Lumea a devenit şi mai rea. Oamenii fac plângeri la poliţie din cauza zgomotului. Poţi spune că e o gălăgie, dar tradiţia nu se uită”, spune un tânăr din oraşul Câmpeni care practică acest obicei de mulţi ani.
La Câmpeni a existat chiar şi tradiţia sponsorizării evenimentelor de puşcat de către biserici sau patroni din oraş. ”Acum ne cam sponsorizăm singuri. Punem câteva zeci de lei fiecare. Suntem motivaţi să ţinem tradiţia care s-a transmis din moşi-strămoşi. An de an suntem aici pe deal la puşcat, mai ales noi câmpănarii. Puşcăm începand de la ţeavă şi până la 25”, completează tânărul din Apuseni.
Practicat pe toată perioada postului, acest fundal care invadează oraşul atinge apogeul în Noaptea Învierii.
Sursa captură video Youtube
Carbidul folosit pentru puşcat este de fapt carbură de calciu, substanţă utilizată în fabricarea acetilenei. Era utilizat în trecut în exploatările miniere, ceea ce făcea ca obţinerea acestuia să fie o misiune relativ simplă în zona Apusenilor. În prezent, carbidul se găseşte mai greu şi din acest motiv şi obiceiul a scăzut în intensitate.
În comuna Bistra, puşcatul era combinat cu Prăgşorul, dar, din cauza pandemiei de COVID-19, acesta nu poate fi organizat nici în 2021.
Sursa captură video Youtube
Ţevile utilizate la puşcat sunt pregătite special şi pot fi folosite ani de zile. Sunt înfundate cu o tablă groasă care este sudată în partea care va reprezenta baza. Puţin mai sus este realizat un orificiu pe unde se va da foc. Carbidul este introdus în ţeavă şi se adaugă puţină apă pentru a se forma vaporii care vor lua foc şi vor produce un zgomot asurzitor. Oamenii sunt atenţi când practică puşcatul, care poate fi riscant dacă stai în zona în care iese flacăra.
Cantitatea de apă trebuie bine stabilită, pentru că dacă se adaugă prea multă sau prea puţină, ţeava nu va puşca sau va puşca foarte încet. În lipsa carbidului, în unele zone se foloseşte la puşcat oxigen şi gaz.
Se încarcă comentariile...
