FOTO Ce sunt „zgârie-norii“ din Apuseni. Turnurile de piatră cu chei fabuloase

FOTO Ce sunt „zgârie-norii“ din Apuseni. Turnurile de piatră cu chei fabuloase

Cheile Vălişoarei, unele dintre cele mai spectaculoase din Apuseni

Munţii Apuseni sunt cei mai stâncoşi munţi de joasă altitudine din România. La înălţimi relativ mici se pot întâlni pereţi netezi care formează, de multe ori, chei dintre cele mai spectaculoase.

Ştiri pe aceeaşi temă

Indiferent de altitudine, Munţii Apuseni sunt ”dotaţi” cu pereţi de stâncă netezi, grohotiş, turnuri de piatră, cu chei înguste cât pentru un camion şi, mai ales, cu piscuri pe care doar vulturii le ating. 
 
Un prim exemplu este reprezentat de pereţii de piatră care formează Cheile Albacului. Preţ de 4 km, cât ţin Cheile Albacului, râul de munte fură privirea cu încolăcirea sa, unele meandre depăşind întoarceri de 180 de grade. Astfel, blocurile de calcar ale cheilor apar ca nişte uriaşi aplecaţi peste apă. Aria protejată este inclusă în situl Natura 2000 - Munţii Apuseni-Vlădeasa şi reprezintă o formaţiune de tip chei (abrupturi stâncoase, izvoare, izbucuri) săpate în calcare de apele Arieşului. 
 
Cheile Albacului
 
Un alt punct de mare interes turistic este reprezentat de rezervaţia Cheile Rîmeţului. Partea cea mai spectaculoasă pentru turişti, a rezervaţiei naturale întinsă pe 150 de hectare o constituie cheile însele – un „canion” strâmt, greu de străbătut, pe alocuri primejdios, dar care îi răsplăteşte pe cei ce se încumetă să-l străbată cu privelişti de o măreţie unică şi cu impresia unei călătorii de basm fantastic: printr-o trecătoare îngustă tăiată în stâncă, prin arcade de piatră şi pe sub bolţile întunecate ale arborilor, către un „dincolo” încă neştiut.
 
Cheile Rîmeţului
 
Două masive săpate în calcare jurasice – Uzmezeu la nord, Fundoi la sud – o zonă de chei, bogată în forme carstice, iar în jur păduri, pajişti, fâneţe – aceasta este rezervaţia naturală „Cheile Râmeţului”, declarată arie protejată încă din anul 1969. Arie protejată de interes naţional corespunzând categoriei a IV-a IUCN (rezervaţie naturală de tip mixt), rezervaţia, situată în Munţilor Trascău, pe teritoriul judeţului Alba, în apropiere de Mănăstirea Râmeţ, aparţine administrativ satului Cheia, din comuna Râmeţ. Altitudinea minimă este de 530 m, cea maximă de 1139 m.
 
Cheile Vălişoarei sunt alţi ”zgârâie-noir” spectaculoşi ai Apusenilor. Cheile sunt străbătute de drumul judeţean DJ 107 M ce uneşte Valea Mureşului (Aiud) cu cea a Arieşului (Buru). Ele se află la o distanţă de cca 14 km de Aiud, 15 km de Buru, 35 km de Turda şi 65 km de Cluj-Napoca. Dinspre sud, accesul se face din Aiud, pe drumul modernizat DJ 107 M Aiud-Buru. După 14 km de la plecare, pe circa 2 km, drumul traversează sectorul de chei. Dinspre nord, accesul se face din localitatea Buru, situată pe DN 75 ce parcurge valea Arieşului. Există curse de autobuze doar din şi spre Aiud.
 
Cheile Vălişoarei
 
Zona strict ocrotită include întregul profil transversal al cheii. Limita vestică urmăreşte partea superioară a abruptului calcaros (care începe în dreptul crucii de pe marginea şoselei); limita estică urmăreşte culmile domoale ce urcă spre capatul nordic şi sudic al cheilor până în Vârful Rachiş (779 m). Zona tampon se extinde în vest până în Vârful Bogza Vălişoarei (827 m), incluzând pajiştile secundare pană la Pârâul Velii spre sud şi pădurile din clasa I de protecţie spre nord. Limita estică se desfaşoară ca o fâşie continuă, cu lăţimi variabile, cuprinse intre 250 m în partea de nord-est şi 400-500 m la est şi sud-est de Vârful Rachiş.
 
Stâncile din Cheile Runcului
 
În partea de est a Apusenilor se află  Cheile Runcului şi Cheile Pociovaliştei de la Ocoliş. Relieful acestora este unul pitoresc, cu pereţi înalţi, aproape verticali. Cheile au fost create în sute de mii de ani de pârâul Runc, prin masivul calcaros Vultureasa. O excursie până în vârful Cheilor Runcului oferă imagini unice, până la Roşia Montană. Este o zonă sălbatică de o frumuseţe rară. Aria protejată Cheile Runcului este inclusă în situl de importanţă comunitară Trascău şi reprezintă cea mai spectaculoasă străpungere morfologică a crestei calcaroase, nu atât prin lungime, care ajunge la 1.800 de metri, cât prin amploarea dezvoltării pe verticală, înălţimea pereţilor în perimetrul cheilor depăşind uneori şi 450 de metri. Altitudinea maximă este de 982 de metri, în vârful care domină dinspre vest cheile.
 
Cheile Pociovaliştei
 
Cheile Pociovaliştei se află la trei kilometri de Cheile Runcului şi fac legătura spre Rezervaţia Geobotanică Scăriţa-Belioara. Pe aici, chiar şi acum, un om trece la trei-cinci zile. Cheile sunt o arie naturală complexă, constituită din forme de relief pitoreşti, o asociaţie de abrupturi prăpăstioase, creste, turnuri şi hornuri. Vizitarea acestora se poate face într-o zi, dacă turistul este grăbit, dar se poate realiza şi pe parcursul mai multor zile, perioadă care cuprinde obligatoriu şi restul zonei. În Cheile Pociovaliştei există un aven (n.r. – cavitate cu pereţi abrupţi formată pe roci solubile) ce poartă numele de Coada Căţelei, iar în Cheile Runcului se află „urma uriaşului“ şi ,,izvorul cu apă vie“. Aceste obiective turistice sunt mai puţin ştiute, dar de o frumuseţe rară. Pe crestele Vârfului Pleşa din Cheile Runcului se mai pot zări şi astăzi tranşeele din cel de-Al Doilea Război Mondial.
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: