Călugărul care a vindecat mii de oameni cu ajutorul plantelor, propus pentru beatificare. Povestea emoţionantă a lui Mihai Neamţu

Publicat: 22.12.2020 04:00

Ultima actualizare: 02.08.2022 17:09

Un călugăr greco-catolic este propus de Biserica Greco-Catolică pentru beatificare. Mihai Neamţu a decedat în 23 iunie 2000, la vârsta de 75 de ani

Autorul Cauzei de beatificare şi canonizare a acestuia este cardinalul Lucian Mureşan, Arhiepiscopul Major al Bisericii Greco-Catolice din România.

Ancheta, deschisă pe 14 septembrie 2018, a cercetat viaţa, virtuţile eroice, faima de sfinţenie şi a semnelor Slujitorului lui Dumnezeu, transmit reprezentanţii Bisericii Greco-Catolice, prin Biroul Arhieparhial de Presă.

În 14 decembrie, în prezenţa Oficialiilor Tribunalului Cauzei, s-a dat citire Instrumentului de încheiere, urmând ca Actele Cauzei să fie transmise Congregaţiei Cauzelor Sfinţilor de la Roma, care va avea ultimul cuvânt în procesul lung care vizează

Cine a fost Mihai Neamţu

În jurul călugărului MIhai Neamţu sunt multe legende şi mistere, potrivit mărturiilor oamenilor, el reuşea să vindece bolnavii cu ceaiuri şi rugăciuni. S-a născut în 12 octombrie 1924 în Prilog, o localitate din Satu-Mare, într-o familie săracă, dar muncitoare. În tinereţe a vrut să se călugărească, a mers la mănăstirea din Bixad, dar după mai bine de un an, din cauza semiparaliziei sale, a fost convins să se întoarcă acasă.

Aici, pentru a-şi câştiga existenţa, a început să repare pălării sau să adune plante pentru Plafar. Din cauza bolii, el vorbea cu dificultate. Singura care l-a înţeles a fost sora lui, Ana, care i-a stat alături până la moarte, pe 23 iunie 2000. Lumea a început să meargă la el pentru reţetele şi recomandările de rugăciuni vindecătoare. Pe vremea comuniştilor, oamenii îl vizitau în ciuda interdicţiilor.

A fost şi persecutat, anchetat şi supravegheat, dar a continuat să îi ajute pe oameni cât a putut. Bolnav fiind, el ar fi avut o vedenie, în care i s-ar fi dat să aleagă dacă să devină sănătos sau să aibă darul de a-i trata pe alţii, iar el a ales să îi ajute pe ceilalţi. Atunci ar fi descoperit plantele. Mergea şi culegea plante şi ierburi din păduri. Avea un contract cu Plafarul din Satu Mare, le usca şi le ducea acolo.

Supravegheat de securitatea comunistă

Încet-încet, vestea i s-a dus prin viu grai. La început, apăreau localnicii la poarta lui pentru a fi vindecaţi, apoi cei din satele învecinate, judeţele vecine şi întreaga ţară. Deşi au auzit mulţi despre el, numele său era rostit oarecum în şoaptă, în cadru restrâns. A fost monitorizat şi de Securitate, dar până la urmă nu a fost considerat un pericol.

După Revoluţie, Biserica Greco-Catolică a revenit în legalitate şi s-a reconstituit parohia din Prilog, care are doar 50 de credincioşi, din care o jumătate sunt plecaţi peste hotare. Cu toate acestea, între anii 1995-1998, cu sprijinul credincioşilor, în special al celor plecaţi, în curtea casei călugărului a fost ridicată o mănăstire, cu hramul „Mihail şi Gavril”. La poarta călugărului a început să se adune lumea iar unii veniţi din depărtări se cazau peste noapte la oameni din sat.

Mulţi n-au crezut în puterile Unchiului Mihai, cum era cunoscut, au mers la el doar ca să verifice dacă se confirmă diagnosticul şi dacă poate să dea un verdict. După Revoluţie, când n-au mai existat atâtea restricţii, lumea care aştepta la poarta lui era tot mai multă.

Orice boala poate fi vindecată, era credinţa călugărului Mihai. El nu recomanda să se renunţe la terapia medicamentoasă aducatoare şi ea de efecte benefice. Spunea doar că medicamentele trebuie ajutate cu ceaiuri naturiste. În plus, îndemna la rugăciune şi în modestia lui credea cu toată convingerea că orice om are în el o particică de Dumnezeu, de aceea fiecare bolnav se poate vindeca. „Nu fiţi trişti, căci bucuria Domnului este Puterea voastră“, spunea el.

Îi cunoştea bine pe toti care îi călcau pragul. Le răspundea la întrebări legate de boala, de tratamente, la întrebari legate de viaţa de zi cu zi. Cine urma terapia indicată de Unchiul Mihai trebuia să ţină cont de câteva sfaturi generale. Ceaiurile se pot îndulci doar cu sirop natural de afine, lămâie, brad, zmeură, mure. Lichidele nu trebuie băute reci sau fierbinţi, la fel şi mâncarea. Periodic, bolnavul trebuie să facă analize şi controale medicale. Împărtăşania, luată conştient, conduce spre sănătate sufletească şi trupească.

Vindecător şi după moarte

Călugărul ar fi continuat să vindece şi după moarte. Sunt invocate trei cazuri, două femei şi un bărbat, care au venit la mormântul lui şi s-au vindecat. Două femei care sufereau de ani de zile de dureri groaznice de cap s-ar fi videncat pe loc după ce s-au rugat şi au atins mormântul călugărului.

Un alt caz a fost a fost al unui bărbat din Satu Mare. Acesta căzuse cu bicicleta şi nu îşi mai putea ridica mâna din cauza durerii. A atins şi el cu umărul bolnav piatra funerară şi s-a vindecat pe loc. Aceste informaţii sunt furnizate de preotul Ieronim, stareţul mănăstirii ridicată în curtea casei fostului călugăr. Mihai Neamţu a lăsat zeci de reţete de ceaiuri tămăduitoare, care au fost incluse şi într-o carte.

La 18 ani de la moartea călugărului Mihai, a fost deschis procesul de beatificare pentru trecerea lui în rândul sfinţilor. Procedeul de beatificare începe în ţară, primul dosar îl face Episcopia, se caută documentele cu privire la viaţa lui Mihai, iar dosarul este trimis la congregaţia de la Roma, unde se cercetează din nou.