Alba de la comitat la judeţ. Ce denumiri a purtat oraşul Alba Iulia în istoria de peste 2000 de ani

Alba de la comitat la judeţ. Ce denumiri a purtat oraşul Alba Iulia în istoria de peste 2000 de ani

L. Rohbock, Cetatea Alba Iulia, vedere dinspre Vest, 1857

În decursul istoriei, administraţia locală de pe teritoriul actualului judeţ Alba, a funcţionat în diferite forme şi organizări. Însă indiferent de vremuri, Alba Iulia a fost aproape în permanenţă principalul centru politic al zonei. Astfel, chiar la mijlocul secolului al XII-lea, în contextul cuceririi Transilvaniei de către maghiari, comitatul medieval al Albei, înfiinţat cu această ocazie, avea capitala la Alba Iulia.

Ştiri pe aceeaşi temă

Prima consemnare a comitatului Alba, în documente, datează din anul 1177, fapt care-l plasează printre cele mai vechi comitate organizate de regalitatea maghiară în Transilvania. De asemenea, era şi cel mai mare având o întindere care se suprapunea peste fostul voievodat de la Bălgrad. În cadrul lui era înglobată la început toată partea centrală şi de sud a Transilvaniei, începând cu părţile Hunedoarei şi până la izvoarele Mureşului şi Oltului, incluzând Ţara Bârsei, Ţara Făgăraşului şi depresiunea Ciucului. Ulterior, de aici se vor desprinde mai întâi alte două comitate (Hunedoara şi Târnava), apoi peste 20 de scaunele săseşti şi secuieşti (Sibiu, Orăştie, Sebeş, Mediaş, Sighişoara, etc.).
 
Districte în loc de comitate
 
În cele din urmă, în secolul al XVIII-lea comitatul avea să fie împărţit în două părţi distincte: comitatul Alba Superioară sau Alba de Sus şi comitatul Alba Inferioară sau Alba de Jos. Cel din urmă ocupa aproximativ actualul teritoriu al judeţului Alba şi îşi avea capitala la Aiud, pentru că după incursiunea turcească din anul 1658, Alba Iulia a fost practic distrusă. Având o mărime apreciabilă, noua unitate administrativă cuprindea, pe lângă toată zona munţilor Apuseni, valea Arieşului, valea Ampoiului, valea Mureşului şi teritorii izolate de la Simeria şi până în Ţara Bârsei.
 
Ceva mai târziu, împăratul Iosif al II-lea va reduce numărul comitatelor din Transilvania, la 11. Între ele se regăsea doar cel al Albei Inferioare, pentru că cel al Albei Superioare fusese dizolvat. Totuşi, în anul 1790 se va reveni din nou la cele două comitate, moment la care Alba de Jos avea în componenţă următoarele plase: Alba, Vinţul de Jos, Zlatna, Ighiu, Sângătin, Baia de Arieş, Păuca, Blaj, Aiud, Ciumbrud, Sânbenedic şi Ocna Mureş.  
 
”În timpul Revoluţiei de la 1848 –1849 comitatul Alba Inferioară a fost desfiinţat împreună cu celelalte comitate din Transilvania, în locul lor fiind înfiinţate districte. Unul dintre acestea era Districtul Albei, care era împărţit în două unităţi, Districtul Superior în stânga Mureşului cu centrul la Blaj şi Districtul Inferior în dreapta Mureşului cu capitala la Alba Iulia. Într-un final, în anul 1861, se va reveni la vechile comitate. Până la 1918 mai trebuie amintită reforma administrativ – teritorială din anii 1876 –1877, în urma căreia comitatul Alba Inferioară rămânea fără valea Arieşului, dar cu oraşele: Alba Iulia, Abrud, Aiud, Ocna Mureş şi capitala Aiud”, a spus istoricul Liviu Zgârciu.
 
Anul 1925, prima apariţie a judeţului Alba
 
Toamna anului 1918 va aduce în Transilvania mari transformări generate de preluarea puterii de consiliile şi gărzile naţionale române. Pentru început, se ia decizia de a se menţine vechea organizare teritorială a comitatul Alba Inferioară, cu o suprafaţă de 3576,5 kilometri pătraţi. Hotărârea era menţinută şi după 1 decembrie 1918 de noul executiv al Transilvaniei constituit la Alba Iulia, Consiliul Dirigent. Însă acum vechea denumire administrativă avea să fie schimbată, comitatul Alba Inferior devenind judeţul Alba Inferioară. Aceasta va fi denumirea oficială a judeţului până în anul 1925, când în urma aplicării noii legi de unificare administrativă, se va numi simplu: judeţul Alba.
 
În perioada interbelică judeţul cu o suprafaţă de 2.433 km îşi va avea până în anul 1929 centrul administrativ la Aiud. ”Din punct de vedere al aspectului teritorial, Alba pierdea plăşile Blaj şi Ocna Sibiului, primind în schimb plasa Sebeş şi mai multe comune din judeţul Turda. Cu excepţia anilor 1938-1940, când Alba, alături de alte 8 judeţe (Mureş, Târnava Mică, Târnava Mare, Sibiu, Făgăraş, Ciuc, Odorhei şi Turda), va face parte din Ţinutul Mureş, care avea capitala la Alba Iulia, această organizare avea să fie păstrată până în anul 1951. La acea dată va intra in vigoare o reformă administrativ-teritorială prin care România era împărţită după modelul sovietic în 16 regiuni ce cuprindeau la rândul lor un număr de raioane. Judeţul Alba primea o grea lovitură, fiind desfiinţat  şi transformat într-un mic raion al regiunii Hunedoara. Din teritoriul fostului judeţ se mai constituiau raioanele Sebeş şi Aiud, iar părţile lui laterale treceau la raioanele vecine Câmpeni, Turda şi altele”, a spus Liviu Zgârciu.
 
Această stare de fapt nu a durat decât 17 ani, pentru că în anul 1968 se instituia din nou judeţul Alba. Având o suprafaţă de 6.231 kilometri pătraţi, judeţul nu numai că revenea la teritoriu de dinainte de anul 1951, ba mai mult i se alipeau şi părţi din fostele judeţe limitrofe, Turda (Valea Arieşului), Târnava Mare (zona Blaj), Târnava Mică (zona până la Cetatea de Baltă) şi Hunedoara (zona de la Cugir până la Ceru Băcăinţi).  
 
De le Apulum, la Bălgrad şi Alba Iulia
 
Istoria şi etimologia oraşului Alba Iulia este veche, de mii de ani. Înainte de cucerirea romană în apropierea actualului oraş exista localitatea dacică Apoulon, important centru fortificat menţionat pe hărţile vremii. După cucerirea Daciei de către Traian, oraşul s-a numit Apulum, iar fortificaţia dacică preexistentă a fost extinsă prin efortul soldaţilor Legiunii a XIII-a Gemina staţionate aici. După retragerea administraţiei romane sub Aurelian, în anul 271, viaţa urbană s-a stins treptat. 
 
În evul mediu oraşul apare din nou ca centru al administraţiei Regatul Ungariei din Transilvania, colonizat cu saşi şi devenit reşedinţă a Episcopiei Catolice a Transilvaniei, iar mai apoi drept capitală a Principatului Transilvaniei. Denumirea latină a oraşului a fost tradusă în documentele medievale redactate în limba slavonă drept Bălgrad (Cetatea Albă). 
 
În perioada anilor 900-955 apare în documente sub numele de Fehervar, tradus în latină ca Civitam Albam in Erdeel, în traducere Cetatea Albă din Ardeal. „Albul era considerat în acea perioadă drept un indicativ pentru loc, centru de putere. Cel mai probabil, aici şi-a avut sediul atunci vreo căpetenie mai importantă“, a spus Ana Dumitran, cercetător la Muzeul Unirii. Cea mai veche atestare este din 1081, când este menţionat episcopul de la Alba, Belagradevsi. Important de punctat este faptul că denumirile în maghiară şi latină circulau în paralel, doar documentele erau redactate în latină.

Alba Iulia apare în documente şi cu numele de Karlsburg şi Alba Carolina. Cele mai multe discuţii le suscită termenul de „Iulia“. În scrierile istoricilor apar cel puţin trei versiuni. Prima: numele provine de la „Iulius“, care ar fi fost un şef local înfrânt de Ştefan cel Sfânt al Ungariei. Alţi cercetători merg pe ideea că termenul are legătură doar cu un rang, o funcţie. Ultima variantă, cea mai plauzibilă, asociază termenul cu numele unui voievod din secolul al  XIII-lea, care s-a confruntat în repetate rânduri cu regalitatea maghiară. Numele de „Iuliu“ ar fi fost feminizat, întrucât şi Alba avea acelaşi gen, feminin. Termenul de „Iulia“ este atestat din 1274. „Al doilea nume al oraşului actual Alba Iulia putem spune că s-a impus. Asta, întrucât pe teritoriul Ungariei erau mai multe oraşe cu numele de Alba. În primul rând vorbim de o rivalitate simbolică.  Spre exemplu, era Alba Regală sau de Scaun, unde au fost îngropaţi regii maghiari", a mai spus Ana Dumitran.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: