Erotism şi creaţie la New Orleans

De la puştanii care dansează step pe caldarâmul de culoarea vinului, pe Bourbon Street, până la acrobaţii costumaţi în femei - toată lumea face artă în oraşul american New Orleans. Nu prea se face să vorbeşti despre New Orleans. Este ca şi cum ai avea o poveste de dragoste pe care o spui prietenilor, cu care te lauzi, pe care o porţi pe piept, pe dinafară, ca pe o decoraţie.

De fapt, ar trebui să ţii această poveste la pieptul tău, pe dinăuntru, să te încălzească de acolo. Căci relaţia cu New Orleansul nu poate fi decât emoţională, senzuală, erotică aproape. Nu există loc de “amiciţie” şi nu ţi se dă nicio secundă pentru a crede asta. Când am aterizat prima oară acolo, ieşind din avionul climatizat, am trecut prin tunelul cu burduf al porţii aeroportului.

Pânza era sfâşiată într-un colţ şi, prin acea fantă, oraşul a găsit loc să mă întâmpine cum ştia el mai bine. Aerul fierbinte (era martie) mi-a lipit brusc pantalonii de coapse, într-un gest de intimitate presupus consimţită, de graţie garantată dinainte, faţă de care, se ştie deja, nu ai cum să protestezi, că doar nu oi fi tu altfel decât miile de femei pe care le-a cucerit până la tine, nu oi fi plămădită din alte aluaturi, nu oi fi venit cu alte gânduri. Şi chiar dacă…

Ceea ce te izbeşte la început (sau te învăluie, mă rog) este aerul organic al locului. Oraşul nu este o aşezare, un reper geografic, o unitate administrativ-teritorială. Este o dihanie care suflă, care creşte, care se unduieşte în jurul tău. Îl simţi viu şi cald şi pulsând, o plantă cu colţi sau o fiară cu flori. Fermentul este ceea ce te mişcă şi te îmbată şi te simţi copleşit de această uriaşă energie (pro)creatoare.

Peste tot, artă

Căci totul în New Orleans este creaţie cu aspiraţie spre artă. Puştii care dansează step pe caldarâmul de culoarea vinului pe Bourbon Street, cântăreţul la tubă din faţa catedralei, care schimbă din când în când o vorbă cu pres-tidigitatorul şi cu Miss Bra, acrobatul costumat în femeie, cu apetisante baloane umflate pe post de sâni.

Creatori sunt şi ghicitorii în palmă şi în cărţile de tarot, care născocesc câte o poveste pentru fiecare palmă – şi, dacă stai

să-i asculţi, îţi dai seama că poveşti au, şi toate se termină cu bine, după ce treci de cumpăna vieţii. Artă fac şi pictorii care îşi expun tablourile pe gardurile Catedralei Saint Charles, în chiar buricul lui View Carré, şi care te roagă frumos să nu le fotografiezi operele, căci pictura este făcută să fie privită cu ochiul cel adevărat, cel liber, nu cel de sticlă.

Oh, şi ce naraţiuni spumoase, de fiori dătătoare, afli de la ghizii care îţi oferă propriile versiuni ale turului de oraş. Mese negre, voodoo, răzbunări, crime, amante creole şi nobili francezi, călugăriţe neprihănite prihănite şi piraţi neîmblânziţi îmblânziţi în cele din urmă, sclavi, plantaţii, magnolii şi trestii-de-zahăr, sânge, foc, bani şi mult, mult alcool. Şi jocul de-a norocul.

„Midas al poveştilor“

New Orleans este un Midas al poveştilor. Orice întâmplare devine aici legendă, capătă trup şi un timp al ei, mitic. Un predicator vine în New Orleans şi cufărul său se pierde pe drum. Găsit fiind, scrie un funcţionar al poştalionului pe el, cu cretă, “Expedite” (“a se trimite de urgenţă”). Aşa s-a născut Saint Expedite, patronul celor care îşi doresc rezolvarea cu grăbire a unor probleme, celebrat la New Orleans cu lumânărele votive şi iconiţe ieftine, din metal argintiu.

Revoluţionari cu minţile încinse de amărăciune, absint şi (probabil) febre venerice pun la cale, în delta Mississippiului, răpirea lui Napoleon din surghiun şi întronarea lui ca împărat al Louisianei şi stau de veghe, zile la rând, într-o casă cu un foişor răsărit din încrucişarea unui mirador cu un far de coastă. Casa Napoleon există şi acum, în centrul oraşului, având la parter o crâşmă elegantă, cu curte interioară, unde poţi şi acum să urzeşti comploturi, să răpeşti împăraţi surghiuniţi şi să bei absint.Să bem un absint!

Fermentul creator, uneori acid şi pişcător, alteori fanat şi uşor putred, atrage artiştii, aventurierii, vânătorii de vânt şi făcătorii de lumi la hotarul realului. Este ceva în respiraţia oraşului care te face să născoceşti, să faci, să naşti, să pui culori în vorbe, mirodenii în mâncăruri şi mult, mult alcool în cocktailurile cu curcubeu de arome.

Are o vrajă multiplicatoare această plantă cu gheare sau fiară cu flori, nu prea ştiu încă ce e. Şi de aceea mă mai duc o dată, şi încă o dată. Vă aştept să bem un absint la umbra catedralei, pe Pirates Alley, lângă librăria lui Hemingway.

La New Orleans cu Ioana Avădani

Ioana Avădani este director executiv al Centrului Independent pentru Jurnalism din Bucureşti. Între 2004 şi 2006 a fost preşedinte al Reţelei Sud-Est Europene pentru Profesionalizarea Presei. Scrie în revista “Dilema veche” şi este traducătorul autorizat al scriitorului Andrei Codrescu în România, semnând traducerile pentru volumul de proză scurtă “Domnul Teste în America” (1993), antologia bilingvă de poezie “Alien Candor/Candoare străină.

Poeme alese 1970-1996” (1997), “Prinţesa sângeroasă” (1999), “Mesi@” (1999, 2006), “Casanova în Boemia” (2005) şi “Scrisori din New Orleans” (2006).

La „Besthoff Sculpture Garden“, vizitatorii pot admira peste 50 de sculpturi ale celor mai importanţi artişti ai lumii: Henry Moore, Fernando Botero, Antoine Bourdelle, Gaston Lachaise, William Zorach, Jacques Lipchitz sau Barbara Hepworth. Lucrările, donate de Fundaţia „Sydney şi Walda Besthoff“, au fost evaluate la peste 25 de milioane de dolari.
Muzeul se poate vizita de miercuri până duminică, între orele 10.00 şi 16.30.

Între anii 1872 şi 1873, pictorul Edgar Degas a lucrat într-o frumoasă casă lângă City Park, care se poate vizita astăzi cu rezervare înainte. În New Orleans, artistul francez a descoperit impresionismul şi a creat 22 de lucrări. În casa în care a locuit pentru scurtă vreme Edgar Degas, construită în 1852, vizitatorii sunt poftiţi chiar să rămână peste noapte. Sunt bine-venite donaţiile.

La „Essence Fest“ sunt aşteptaţi să concerteze între 3 şi 5 iulie mari artişti ai muzicii internaţionale: Beyoncé, Lionel Richie, Anita Baker, Al Green, John Legend, Salt-N-Pepa, En Vogue sau Eric Benet.