FOTODOCUMENT „Nu mai citiţi toate lăturile!“: ce conţine scrisoarea de consolare trimisă de Einstein către Marie Curie, în 1911

Publicat: 10.12.2014 13:08

Ultima actualizare: 07.08.2022 08:49

În 1911, cercetătoarea poloneză Marie Curie, stabilită în Franţa, se confrunta cu zvonuri scadaloase vehiculate în presă de rivalii de stânga, care nu vedeau cu ochi buni posibila sa alegere ca membru în cadrul Academiei Franceze de Ştiinţe. Printre admiratorii şi susţinătorii înfocaţi ai acesteia se număra Albert Einstein, care i-a trimis o scrisoare în dorinţa de a-şi exprima indignarea faţă de atacurile la adresa ei.

Astrobiologul David Grinspoon a descoperit scrisoarea adresată Mariei Curie de către Albert Einstein, la 23 noiembrie 1911, într-o arhivă a Universităţii Princeton, publicată recent de editura Princeton. Albert Einstein se arăta înfuriat de atacurile lansate în presa vremii de denigratorii savantei de origine poloneză, cu scopul de a sabota posibilitatea de a-i fi oferit un loc în sânul Academiei Franceze de Ştiinţe. Cele mai dure zvonuri de la acel moment o prezentau pe Marie Curie ca pe o „spărgătoare de căsnicii“ şi ca pe o laşă, care şi-ar fi ascuns originile evreieşti.

Albert Einstein, care o întâlnise personal pe Marie Curie, la Bruxelles, mărturiseşte în scrisoarea trimisă ca a simţit nevoia să-i scrie pentru că este furios din cauza modului barbar în care opinia publică îndrăzneşte să fie interesată de persoana sa, în goana după senzaţional.

Fizicianul de etnie evreiască, născut în Geramania, apatrid din 1896, îi numeşte reptile, în scrisoare, pe criticii cercetătoarei, sfătuind-o să ignore zvonurile scandaloase referitoare la viaţa sa amoroasă sau referitoare la originile sale.
La acel moment, Marie Curie primise cel de-al doilea premiu Nobel din carieră, pentru chimie, (este prima femeie laureată cu un premiu Nobel, pentru fizică, în 1903 – n.r.), era văduvă la 38 de ani şi nu a durat mult până să apară acuzaţii conform cărora ar fi avut o relaţie cu un bărbat însurat - zvon care s-a adeverit mai târziu, notează publicaţia britanică Daily Mail. În 1911, Marie Curie locuia la Paris cu cele două fiice ale sale, şi era în cărţi, alături de fizicianul Edouard Branly, în vârstă de 66 de ani, pentru un loc în cadrul Academiei Franceze de Ştiinţe.

Printre ziarele franceze de dreapta care o atacau constant pe Marie Curie la acel moment se număra şi „Excelsior“, unde se puneau frecvent întrebări ironice de tipul „va intra vreodată o femeie la Institut?“ şi se afirma că savanta poloneză este evreică pe baza unei „analize ştiinţifice“ ale trăsăturilor faciale şi scrisului de mână.

Presa franceză chiar a reuşit să facă rost de câteva scrisori intime pe care Marie Curie şi colegul de breaslă, fizicianul Paul Langevin (căsătorit, dar înstrăinat de soţie) se confesau unul altuia. La întoarcerea sa în Franţa, după o vizită profesională în Belgia, Marie Curie avea să dea piept cu o mulţime de oameni furioşi strânsă în faţa casei sale din Sceaux, manifestaţie care le înspăimântase pe cele două fiice ale sale, Irène (14 ani) şi Eve (7 ani). Marie şi copilele sale au fost nevoite să caute adăpost în casa unei cunoştinţe din Paris până când spiritele s-au calmat, precizează Daily Mail.

Marie Curie nu a fost aleasă membru al Academiei Franceze de Ştiinţă în 1911, dar acest lucru a trecut în plan secund datorită celui de-al doilea Nobel pe care l-a primit în acelaşi an.

„Stimată doamnă Curie,

Vă rog să nu vă amuzaţi pentru că vă scriu, cu toate că nu am nimic sensibil să vă împărtăşesc. Dar sunt atât de furios de modul barbar în care opinia publică îndrăzneşte să fie interesată de dumneavoastră încât trebuie să dau curs acestui sentiment. Totuşi, sunt convins că dumneavoastră dispreţuiţi această gloată, fie că vă arată respect, fie că încearcă să-şi satisfacă foamea de senzaţional! Mă simt dator să vă spun cât de mult am ajuns să vă admir inteligenţa, ambiţia şi sinceritatea, dar şi că mă consider norocos că v-am cunoscut personal la Bruxelles. Orice persoană care nu se numără printre aceste reptile se consideră cu siguranţă fericită, acum, la fel ca şi înainte, pentru că avem printre noi oameni ca dumneavoastră şi ca Langevin, oameni adevăraţi cu care oricine se simte privilegiat să vină în contact. Dacă gloata va continua să se preocupe de dumneavoastră, pur şi simplu nu citiţi acele lături, ci mai degrabă lăsaţi-le reptilelor de care au fost fabricate.
Cu cele mai amicale gânduri către dumneavoastră, Langevin şi Perrin (unul dintre colegii Mariei Curie – n.r.), al dumneavoastră,

A. Einstein

P.S. Am determinat legea statistică a mişcării moleculei diatomice din câmpul de radiaţii al lui Planck cu o oarecare înclinaţie comică, ţinând cont în mod firesc de faptul că mişcarea structurii urmează legile mecanicii de bază. Speranţa mea că această lege ar fi validă în realitate este foarte mică.”