VIDEO „Loveşte şi fugi” a apărut şi în România. Cum sunt afectate generaţiile educate de internet şi televizor de lumea violentă în care cresc

VIDEO „Loveşte şi fugi” a apărut şi în România. Cum sunt afectate generaţiile educate de internet şi televizor de lumea violentă în care cresc

Leapşa cu necunoscuţi a luat proporţii uriaşe în SUA FOTO Adevărul/Vali Ivan

„Knockout game” este un joc extrem de violent semnalat pentru prima dată în SUA, care s-a extins în Marea Britanie, Danemarca, Franţa şi Japonia, dar sub o formă mai blândă, numită „pălmuit amuzant”. Adolescenţii români l-au preluat şi ei, deocamdată ca o leapşa cu necunoscuţi.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Mă plictiseam teribil”, aşa a sunat motivaţia oferită poliţei americane de un tânăr de culoare, după ce a fost acuzat că a ucis un bărbat în timpul unei partide de knockout (loveşte şi fugi-n.r.), joc ce presupune să alegi un necunoscut, la întâmplare, şi fără niciun fel de motiv aparent să încerci să-l pui la pământ dintr-o singură lovitură, apoi să fugi.
 
De regulă, scenele de acest gen sunt înregistrate de un amic sau de un grup de prieteni cu telefoane mobile sau alt gen de gadget, iar videoclipurile sunt postate pe YouTube pentru ca o lume întreagă să admire îndrăzneala şi „tehnica jucătorilor”. 
 
Violentul joc s-a născut în New Jersey, prin anul 1992, şi, iniţial, a trecut neobservat, poliţia crezând că este vorba despre răfuieli între bande de cartier, de atacuri în scop de jaf sau de răzbunări pe diverse motive. 
 
Când toate aceste supoziţii au fost eliminate, politicienii şi poliţia au avansat ideea de “hate crime”, agresiuni pe motive de rasă, mai ales că în multe dintre cazuri atacatorii erau afroamericani, iar victimele de tip caucazian, uneori evrei. Ba chiar, mass-media americane au fost acuzate că ar fi inventat termenul de knockout game şi că au contribuit la conturarea unui fenomen fără ca acesta să existe în realitate. 
 

Distracţie extremă 
 
Moda knockout game s-a extins, treptat, într-o mulţime de state din SUA, find înregistrate mai multe decese, urmare a bătailor crunte. Ba chiar, o femeie din statul Pennsylvania, atacată de un grup de tineri în cadrul unei partide de knockout, a reuşit să împuşte mortal doi dintre ei. Într-un final, pentru că agresiunea în cadrul acestui joc nu este o modalitate prin care se încearcă jefuirea victimei sau răzbunarea unei jigniri aduse de aceasta, s-a ajuns la concluzia că reprezintă un tip de distracţie extremă adoptată de tineri care vor să se afirme în grupul din care fac parte. S-a vehiculat şi ideea că jocul ar fi fost, la origine, un fel de etapă de iniţiere pentru acceptarea unui individ într-o bandă de cartier.
 

Chiar dacă victimele sunt alese la întâmplare, poliţia din SUA a decis că atacurile sunt premeditate, din moment ce multe dintre fapte au fost înregistrate de cel puţin un complice. În SUA, politicienii au discutat despre temerea ca postarea filmuleţelor knockout pe YouTube nu fac decât să încurajeze şi alţi tineri, din toată lumea, să copieze astfel de trenduri violente. Au fost incriminate inclusiv emisiuni de genul “Jackass”, difuzată de MTV, post muzical dedicat tinerilor, în care mai mulţi puştani se întrec în competiţii riscante şi violente, doar din amuzament.

   

În Franţa s-a introdus un amendament de către Parlament, menit să prevină astfel de acte de delicvenţă, chiar dacă atacurile nu sunt nici pe departe la fel de violente ca cele din SUA. Moda knockout a prins şi în Marea Britanie, unde a fost botezată “happy salapping” (pălmuit fericit-n.r.), dar şi în Danemarca sau Japonia. 
 
Knockout, varianta românească
 
„Loveşte şi fugi” s-a făcut simţit timid şi în România, însă, deocamdată, tinerii se amuză pe seama trecătorilor pe care îi ating şi trec mai departe, un fel de leapşa cu necunoscuţi, o variantă mai cuminte chiar şi decât “happy slapping”, care presupune să loveşti cu palma, destul de puternic, o persoană oarecare.
 
 
"Fenomenul agresivităţii a generat, de-a lungul timpului, un interes intens din partea oamenlior de ştiinţă din toate domeniile vieţii, biologie, sociologie, psihologie sau antropologie, mai ales prin prisma faptului că secolul al XX-lea s-a dovedit a fi cel mai violent episod din istoria umanităţii (două războaie mondiale, revoluţii sângeroase, epurări etnice şi politice la nivel de genocid)", spune Ghiugan.
 
Acesta atrage atenţia că în abordarea agresivităţii există două direcţii fundamentale, care, deşi tratează subiectul din unghiuri diferite, oferă o imagine mai completă a fenomenului:
 
Prima teorie atribuie agresivităţii un caracter înnăscut, agresivitatea fiind moştenită genetic şi transmisă din generaţie în generaţie. A doua teorie susţine faptul că agresivitatea nu este moştenită, ci este învăţată în relaţie directă cu mediului socio-cultural în care individul se dezvoltă şi se formează, spune Ghiugan. 
 
În ceea ce priveşte knockout game, orientarea agresivităţii către exterior, pentru a anihila sau vătăma fizic ceilalţi semeni, nu poate fi explicată decât prin influenţa mediului socio-cultural asupra individului, conchide ferm psihoterapeutul. Profilul psihologic al unui tânăr care se lasă atras într-o astfel de direcţie, are la bază o istorie de expunere repetată la violenţă, fizică sau verbală, în mediul de creştere şi formare, conform psihologului.
 
 
“Prin mediul de creştere înţelegem nu doar familia şi relaţiile dintre membrii acesteia, ci şi şcoala, mediul social extern şi accesul la programe sau emisiuni media care transmit mesaje false privind violenţa. Până la 4 ani, copilul nu face distincţia între realitate şi imaginar. Supus unor modele agresive, violente în mediul său de creştere, viitorul adolescent nu îşi va forma un model adecvat de relaţionare, bazat pe un stil de ataşament securizat. Cu cât avansează în vârstă, supraexpunerea  la violenţă (mediu familial, mediul social în care creşte, dar şi mass-media) întârzie sau blochează conştientizarea normelor şi valorilor sociale şi creează un viitor adult infantilizat, incapabil să reacţioneze raţional în contextele de viaţă. Tendinţa normală de imitare formează modele aberante de indivizi care nu vor face disticţia dintre virtual şi lumea reală, între ceea ce este bine şi rău. Acţiuniile şi comportamentele acestora vor fi lipsite de responsabilitate şi empatie pentru ceilalţi oameni şi societate, în general", remarcă specialistul în relaţii interumane. 
 
 
 
De asemenea, acesta mai observă că presiunea socio-culturală şi expunerea mediatică aduc în prim plan, în mod repetat, modele de violenţă şi distructivitate, şi cu toate că agresivitatea este înnăscută, forma distructivă extremă pe care aceasta o poate lua nu poate avea loc fără amprenta puternică a socialului. 
 
Tinerele generaţii, de la cele mai fragede vârste, îşi petrec tot mai mult timp în faţa televizorului sau navigând pe internet, aceste mijloace media devenind un puternic instrument de educare şi de socializare. Însă ştirile, filmele, jocurile video şi chiar desenele promovează, direct sau indirect, violenţa ca o stare naturală a omului, nu ca o excepţie ce trebuie condamnată. Principala problemă a societăţii în care trăim este legată de faptul că majoritatea producţiilor media prezintă constant şi des violenţă, în toate formele ei. Adultul are posibilitatea să înţeleagă perspectiva completă a acestui comportament distructiv, pe când un copil sau adolescent se raportează numai la "beneficiile" imediate oferite de aceste acţiuni. Adolescentul nu vede agresorul şi distructivitatea sa, vede eroul care face dreptate de unul singur, obţinând ceea ce i se cuvine sau pedepsind violent personajele negative. Fără a prezenta pedepsele unor astfel de comportamente, consecinţele negative, traumele psihice suferite de victimă sau drama familiilor confruntate cu pierderea suferită, formăm viitorului adult o imagine incompletă a acestui fenomen şi inducem idei şi credinţe periculoase, cu consecinţe posibil tragice în plan relaţional şi social", în opinia lui Ionuţ Ghiugan.
 
Scăpaţi din mână
 
 
Pe de altă parte, un studiu realizat de Centrul pentru Protecţia Online împotriva Exploatării Copiilor (CEOP) arată că rata de penetraţie a internetului în rândul copiilor cu vârste cuprinse între 5 şi 15 ani, care au acces la internet în propria lor cameră, este de 84%. De asemenea, statisticile CEOP demonstrează că sexualitatea copiilor se manifestă tot mai timpuriu şi că la vârsta de 15 ani aceştia au propriile pagini pe internet care acţionează ca un registru de modele, de cele mai multe ori negative, la care ajung să se raporteze. 
   
În România, comparativ cu celelalte ţări în care s-a extins knockout game, există o oarecare matrice social-culturală, un sistem de credinţe şi valori aflat, oarecum, în opoziţie cu ceea ce înseamnă agresivitate, violenţă şi intoleranţă faţă de celălalt, crede Ionuţ Ghiugan. Totuşi, acest lucru nu reprezintă o garanţie că lucrurile nu pot degenera:
 
Ura şi violenţa iraţională se învaţă în mediul psihosocial în care ne dezvoltăm, creştem şi ne formăm ca personalităţi. Există o relaţie directă între violenţa exprimată în mediul socio-cultural şi intensitatea acesteia regăsită în rândul tinerilor. Comportamentele distructive ale adolescenţilor şi tinerilor sunt un barometru important prin care putem evalua societatea din punct de vedere al normelor şi valorilor transmise. Cu cât mesajele socialului sunt orientate mai mult către aceste comportamente nocive, răspunsul tinerilor va fi în consecinţă. Generaţiile care vin au tendinţa firească de a-şi forma propria identitate, iar în contextul globalizării şi accesului la informaţie, tinerii români vor prelua şi repeta astfel de comportamente extrem de nocive, conchide psihologul. 
 
 
Tinerii şi climatul toxic 
 
 

 

citeste totul despre: