Bucuria de a trăi cu puţin: cât de fericit poţi fi când renunţi la aproape toate obiectele din viaţa ta?
0Joshua Fields Millburn trăieşte tipicul poveştii de succes a deceniului: salariu cu şase cifre, casă cu două etaje şi soţie. Succesul a venit, însă, când a renunţat la tot ce avea, pentru a rămâne cu doar 280 de obiecte, dar cu bucuria unei vieţi trăite cum trebuie.
Corvoada zilnică. Tevatura cotidiană. Calvarul vieţii. Atâtea cuvinte şi modalităţi de exprimare folosite pentru a descrie vieţile oamenilor moderni, resemnaţi în mod conştiincios. Studii peste studii arată că, de-a lungul globului, oamenii sunt suprasolicitaţi, epuizaţi, stresaţi şi nemotivaţi pentru bucuriile mici ale vieţii. Nu mai este timp pentru aşa ceva. Iar întrebarea la care fiecare ajunge, mai devreme sau mai târziu, rămâne invariabil „asta este tot?”.
Este o interogaţie titanică, complicată de aspectele şi presiunile financiare, personale şi profesionale, dar şi de aşteptările sociale. Doar că din mulţimea care îşi pune aceeaşi întrebare, răsar câţiva oameni dispuşi să facă schimbările profunde şi necesare cu viaţa lor.
Joshua Fields Millburn, de exemplu. Aproape de vârsta de 30 de ani, avea tot ceea ce societatea dictează pentru o viaţă împlinită şi fericită: cariera, care furniza un salariu impresionant, casă şi soţie. Dar trei evenimente urmau să-i schimbe complet viaţa. Moartea mamei sale, răpusă de cancer, sfârşitul căsniciei sale şi vizionarea unui clip video despre minimalism - stilul de viaţă care implică cât mai puţine posesiuni pentru a avea cât mai mult din celelalte categorii, deloc materiale.
„Nu eram fericit cu viaţa mea. Era acest gol permanent. Am descoperit că 70-80 de ore de muncă pe săptămână, pentru corporaţie, şi cumpăratul a tot mai multe lucruri nu ajutau să mă simt mai puţin neîmplinit. De fapt, tot ce-mi aduceau era datorii, stres, anxietate, singurătate, vină şi depresie”, povesteşte acesta pe site-ul său, The Minimalists.
„Nu voiam să fiu un călugăr. Nu-mi propuneam să-mi iau bagajul în spinare şi să plec în lume şi cu siguranţă nu voiam să scap de toate lucrurile mele, pentru a trăi într-un apartament gol. Dar puteam să fiu un minimalist fericit?”, scrie Millburn.
Aşa că, pentru primele opt luni a început să scape şi să se elibereze de posesiunile sale, întrebându-se de fiecare dată acelaşi lucru „Adaugă acest lucru valoare vieţii mele?”.
Millburn nu a fost nici parcimonios, nici un mare cheltuitor, iar drumul către salariul de şase cifre a fost bătătorit din greu de orele petrecute le serviciu. A început să muncească de la 16 ani, fără oprire. „Munceam atât de mult ca să-mi cumpăr lucruri de care nu aveam nevoie”, a spus acesta pentru Huffington Post.
Şi-a plătit datoriile acumulate ca student, mai mult de 100.000 de dolari, ipoteca şi cardurile de credit, pentru a rămâne, în final, cu doar 280 de lucruri. Şi-a schimbat casa, o mansardă imensă şi luminoasă, cu un spaţiu mult mai mic, dar şarmant şi confortabil.
A lansat site-ul The Minimalists împreună cu prietenul său din copilărie, Ryan Nicodemus, la rândul său adept al minimalismului. Millburn a început să facă tot ce şi-a dorit mereu: să scrie, să înveţe oamenii cum să trăiască fără să se împovăreze de lucruri inutile şi a adoptat un stil sănătos de viaţă. Adică toate lucrurile pentru care, până la 30 de ani, nu a avut timp niciodată. „Abia atunci viaţa mea a căpătat un sens, dar şi bucurie”, a spus el. Prima care scrisă, „Minimalism: Live a Meaningful Life”, a devenit best-seller. Împreună cu prietenul său, a susţinut discursuri la Harvard Business School, dar şi conferinţe la SXSW, TEDx şi World Domination Summit. A urmat un turneu internaţional şi o nouă carte, „Everything That Remains”, dar şi fondarea unei edituri.
Joshua Fields Millburn a ajuns, într-un final, să-şi trăiască visul, în momentul în care şi-a permis să fie liber de tot ceea ce îl ţinea pe loc.
„Sunt atât de mult beneficii ale minimalismului ca stil de viaţă, multe pe care nu le-am anticipat. De exemplu, obişnuiam să petrec opt ore, odată la un timp, ca să-mi organizez casa din suburbii, ca să nu mai vorbesc cât dura curăţenia. În schimb, locul meu de acum arată aşa mereu”, spune el. Acesta îşi aminteşte de toate nimicurile, în definitiv, pe care le avea şi care îi omorau timpul timpul.
„Am descoperit că este mai simplu să scapi de ceva decât să organizezi. Spaţiile goale ne permit să ne concentrăm asupra noastră şi nu asupra obiectelor. Noi trebuie să fim în centrul atenţiei noastre, nu mobila”, spune autorul.
„Dar cel mai mare câştig este calmul pe care îl regăsesc când mă întorc acasă. Nu mă mai preocupă dezordinea, mizerie, dezorganizarea. Nu mai sunt nemulţumit de ceea ce mă înconjoară. Spaţiul în care trăiesc este calm, relaxant, seren”.
Cu tot respectul pentru finanţe, iată un sfat: este mai uşor să supravieţuieşti când scapi de majoritatea facturilor tale. Nu ai nevoie de cablu TV, internet sau o rată imensă la maşină. Poţi alege: libertatea sau facturi suplimentare. Nu te poţi aştepta să cheltui bani ca un marinar beat şi să-ţi recâştigi libertatea. Nu funcţionează aşa”, spune adeptul minimalismului.
„Nu am mari economii şi nici conturi bancare care să mă susţină pentru mult timp. Viaţa pe care am avut-o înainte nu-mi permitea să mai pun deoparte. Am bani pentru câteva luni, pentru că duc o viaţă simplă, cu cheltuieli puţine”, explică acesta.
„A trebuit să am tot ceea ce credeam că-mi doresc ca să realizez că nu mi-am dorit niciodată ce credeam că-mi doresc”, a spus Millburn.
Cum să împachetezi ca un minimalist
Citeşte şi:
Dieter Rams, omul care nu a influenţat doar designul, ci a influenţat o întreagă planetă
Se încarcă comentariile...
