Confesiunea unei mame din Marea Britanie: „M-am săturat până peste cap să şterg nasuri, funduleţe şi să schimb pamperşi, aşa că mi-am luat şi o bonă româncă“

Confesiunea unei mame din Marea Britanie: „M-am săturat până peste cap să şterg nasuri, funduleţe şi să schimb pamperşi, aşa că mi-am luat şi o bonă româncă“

Esther Walker, mama a doi copii, a optat pentru o bonă, deşi este casnică, pentru că se săturase de rutina pe care o presupune îngrijirea unui copil.  FOTO Daily Mail

Modul în care se schimbă viaţa unei femei după ce aduce pe lume un copil nu este minunat şi atât. Multe femei se confruntă în anii pe care îi dedică exclusiv celor mici cu singurătatea, cu sentimentul că nu mai sunt atrăgătoare pentru partenerul de viaţă, alături de alte trăiri negative, dincolo de indiscutabilele aspecte pozitive ale noului rol.

Ştiri pe aceeaşi temă

Despre partea mai puţin plăcută a experienţei de mamă a ales să vorbescă, fără ocolişuri, o femeie sătulă să fie doar aceea persoană care „şterge nasuri, funduri şi feţe, mese murdare şi împinge le nesfârşit căruţuri pentru copii“. 

„Sunt o mamă care stă acasă ca să aibă grijă de copii, dar această activitate este atât de plictisitoare încât mi-am angajat şi o bonă“, mărturiseşte britanica Esther Walker pentru Daily Mail, cu riscul de a-şi atrage oprobiul public. 

„Într-o dimineaţă însorită de ianuarie mă aflam cu fiul meu în vârstă de opt luni (Esther are şi o fetiţă de trei ani, Kitty-n.r.) în parc şi îl dădeam în leagăn. Îi plăcea la nebunie: râdea din tot sufletul cu capul dat pe spate şi bătea din palme cu mânuţele lui grăsuţe. Îl privesc şi simt un amestec de incredibilă fericire şi anxietate profundă pentru că de mâine ni se va alătura şi o bonă, timp de cinci zile pe săptămână.“

Esther Walker este convinsă că aceste emoţii sunt familiare multor mame care muncesc. Mai exact, mixul dintre anticiparea momentului în care se vor întoarce la locul de muncă şi gândul chinuitor că îşi vor lăsa copilul preţios în grija altei femei, a unei bone.

Nu acesta este şi cazul lui Esther, totuşi, după cum mărturiseşte chiar ea. Pentru că nu se pune problema întoacerii la serviciu, din moment ce soţul ei, scriitor, câştigă suficient de bine încât ea să se poată dedica 100% copiilor, familiei. Esther îşi doreşte, pur şi simplu, mai mult timp liber pentru ea, pentru că „nu mai vrea să aibă grijă tot timpul de copil“, de aceea a decis să apeleze la un ajutor.

Simt fericire şi uşurare la gândul că nu voi mai fi mamă full time, dar sunt îngrijorată din acelaşi motiv. Până la urmă, ce fel de mamă pot fi dacă nu-mi doresc să fiu alături de copiii mei în fiecare clipă? Ştiu că mă număr printre norocoase. În timp ce una din trei femei spune, conform unui sondaj recent, că şi-ar dori să poată sta acasă pentru a avea grijă de copii, dacă şi-ar permite financiar, pentru multe este absolut necesar să se întoarcă la muncă pentru a plăti facturile.

Britanica se întreabă dacă nu cumva multe dintre mame vor fi şocate sau scandalizate de atitudinea ei. Dar, atrage aceasta atenţia, se presupune că mamele care stau acasă trebuie să suplinească faptul că nu merg la serviciu, nu doar prin grija constantă faţă de copii, dar cei din jur se aşteaptă, în mod tacit, să-ţi şi placă la nebunie ceea ce faci, în caz contrar nu eşti „o mamă bună“.

Normal, îmi iubesc copiii, dar experienţa mea ca mamă full time a fost îngrozitoare: zile lungi în care îmi storceam creierii gândindu-mă la noi modalităţi prin care să treacă timpul mai plăcut. Felul în care simţeam m-a surprins. Mama mea, Annie, nu a muncit, dar singurul ajutor de care a avut parte pentru a avea grijă de patru copii a a fost cineva care îi călca tatei cămăşile o dată pe săptămână. Prin urmare, prejudecăţile nu m-au ocolit nici pe mine, iar în sufletul meu am avut dintotdeauna un dinte împotriva celor care apelau la bone. Înainte să am copii eram de părere că o mamă ar trebui să facă majoritatea treburilor legate de familie, mai ales ceea ce ţine de îngrijirea copiilor, la fel cum făcuse mama mea.

În sinceritatea ei, Esther admite că înainte de naşterea primului copil, în 2011, a crezut că va fi floare la ureche să se descurce cu un singur copil. „Naivitatea unui astfel de mod de a gândi mă face să râd“, spune aceasta acum, când este mama a doi copii. Englezoaica a realizat după o vreme că, mai ales în primii ani de viaţă, îngrijirea unui copil ar putea fi mult mai uşoară, chiar plăcută, dacă ai companie, un adult care să te susţină şi moral, cu care să schimbi o vorbă. 

Aşa că de Anul Nou, Esther a luat o decizie. După trei ani în care se însingurase, nu mai avea prieteni dintre cei vechi şi nici o amică nouă, cu copil, a căutat o bonă: 

Am angajat-o pe Maggie, o tânără româncă încântătoare care are grijă de Sam de la primele ore ale dimineţii şi până spre ora 15:00. Maggie are o mulţime de prietene dădace cu care se distrează de minune atunci când se întâlnesc în parc, cu cei mici. Sam râde şi aplaudă atunci când o vede că intră pe uşă, dimineaţa, iar dacă Maggie nu-l adoră la rândul ei pe Sam, aşa cum cred eu, atunci este o actriţă desăvârşită. Cât despre mine, să am atâta timp liber mi-a schimbat viaţa. Iar lui Sam nu-i pasă că are grijă de el Maggie sau eu, este la fel de fericit în ambele situaţii.

Esther spune că acum este cu adevărat fericită că poate să mai citească o carte, să iasă cu o prietenă în oraş sau să meargă cu soţul la un restaurant, ceea ce înainte se întâmpla extrem de rar.

„Cred că atunci când o mamă este singură mare parte din timp, doar cu copii, ajunge să se simtă mizerabil, lucru care va fi nociv şi pentru copil într-o anumită măsură. Când te izolezi de prieteni şi nu mai ai o viaţă socială, îndatoririle părinteşti se transformă în sarcini neplăcute şi interminabile. Ajunsesem să am oroare de zilele în care trebuia să mă descurc singură. Devenisem o persoană tristă“, încheie Esther. 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: