Plictiseala în cuplu, între stare de moment şi paravan pentru alte probleme

Plictiseala în cuplu poate fi ceva trecător sau un semn că partenerii şi-au pierdut plăcerea de a fi împreună

Dacă eşti de multă vreme într-o relaţie, cum faci să nu apară plictiseala? Dar dacă a apărut, cum o alungi? Cum descoperi adevărata cauză a acestei stări şi, mai ales, ce faci după ce ai descoperit sursa?

Violeta (24 de ani) şi Andrei (25 ani) sunt împreună de patru ani şi locuiesc în Bucureşti. De curând, Andrei i-a propus să se mute împreună, însă Violeta ezită să facă acest pas.

„Îl iubesc pe Andrei, dar mă tem că locuitul împreună va duce la despărţire. Deja petrecem mult timp împreună şi mă tem că, mutându-ne sub acelaşi acoperiş, ne vom plictisi unul de altul. Ne-am cunoscut la facultate, unde eram colegi de grupă. Iar întâmplarea a făcut să ne şi angajăm în acelaşi loc. Aşa că în timpul săptămânii suntem împreună la serviciu, iar în weekend, acasă la unul dintre noi“, spune Violeta.

Fata i-a mărturisit iubitului temerea ei, însă acesta, în loc să o liniştească, mai rău a speriat-o. Andrei i-a spus iubitei să ia mutatul împreună ca pe un test înainte de căsătorie.

Violeta le-a mărturisit prietenelor că i s-a întâmplat de câteva ori să inventeze pretexte pentru a nu se întâlni cu iubitul în weekend.

Atracţia, cheia succesului

De ce ajungi să te plictiseşti alături de o persoană pe care o iubeşti şi cu care se presupune că ai multe lucruri în comun?

Psihoterapeutul Claudiu Ganciu, expert în terapia analitică a legăturii de cuplu, din Bucureşti, este de părere că „această întrebare are o infinitate de răspunsuri, care se pot împărţi în două categorii. Prima categorie este a situaţiilor în care iubirea pentru celălalt este un sprijin. Spre exemplu – este situaţia în care cuplul şi familia au un rol reparator. Adică atunci când unul dintre ei are un eşec, cuplul reuşeşte să «îl repare», partenerul care a suferit eşecul este asigurat, consolat, încurajat să meargă mai departe. Dacă acest lucru nu se mai întâmplă, poate să apară plictiseală“.

Cea de-a doua categorie la care se referă specialistul este cea a situaţiilor în care cei doi au foarte multe lucruri în comun şi unde poate să apară şi efectul invers. „Dacă au atâtea în comun, unul dintre ei poate să facă şi singur lucrurile considerate comune, eliminându-l pe celălalt. Apare un soi de izolare, de autosuficienţă. Celălalt este o reflectare identică a propriei persoane şi devine, ca urmare, inutil“, adaugă psihologul.

Pe de altă parte, psihoterapeutul Viorel Nedelcu, de la clinica Bellanima, din Bucureşti, este de părere că

atracţia pentru o persoană şi plictiseala sunt incompatibile. Atracţia pentru cineva alimentează dorinţa de a fi cu celălalt, iar din foarte puţin se poate obţine foarte mult ca stare şi sentiment comun. Multe lucruri neînsemnate pot avea semnificaţii foarte speciale pentru cei doi, astfel încât ideea de plictiseală să nu aibă loc între cei doi.

Plictiseala ca mod de viaţă

De ce apare şi, mai ales, cum alungi plictiseala din cuplu?

„Cel mai probabil acest lucru se petrece când cei doi nu mai au ce să-şi ofere unul altuia şi când partenerii, eventual lipsiţi de imaginaţie, nu investesc într-o serie de activităţi comune cuplului care să anime relaţia. Cel mai adesea «plictiseala» anticipează o criză a cuplului şi, de asemenea, această stare de fapt se reflectă cu certitudine şi pe alte laturi ale cuplului“, spune Nedelcu.

Psihoterapeutul Claudiu Ganciu crede că „plictiseala este o stare care poate să spună lucruri diferite. Să o tratăm ca pe un simptom, aşa cum este strănutul. Poate să fie consecinţa unei stări momentane, a unei indispoziţii momentane, dar, la fel de bine, să fie şi consecinţa unei răceli mai grave. Plictiseala poate şi ea să fie momentană, să nu ai chef de celălalt, adică «să ai chef să fii singur sau singură», iar prezenţa celuilalt să provoace plictiseala. Dar aceasta poate fi şi cronică“.

Despre prima variantă, specialistul spune că va trece de la sine. Însă, plictiseala cronică este adevărata temă a unei psihoterapii.

Plictiseala care devine un mod de viaţă – doi oameni se plictisesc împreună, nu au nimic de făcut, iar ceea ce fac împreună este să «umple» timpul folosind telecomanda, folosind discuţii anoste despre teme curente. Ca să o «alungăm» ar trebui să ştim care este problema. Comparăm plictiseala cu strănutul. Atunci când plictiseala este cronică – adică un mod de a fi împreună pentru doi oameni –, ea trebuie tratată pentru că semnalizează o boală a cuplului,

atrage atenţia Claudiu Ganciu.

Sursele plictiselii pot fi diverse. O cauză ar putea fi pierderea idealurilor cuplului. „În acest caz este necesar să încercăm să vedem ce s-a întâmplat cu aceste idealuri: au fost atinse (caz rar), nu mai sunt de actualitate sau partenerii suferă individual de o stare depresivă. Dacă au fost atinse, atunci merită văzut care este sensul acestui cuplu – de ce mai vor să fie împreună cei doi. În celălalt caz – nu mai sunt de actualitate – este cazul să se renegocieze contractul lor. Dacă este o stare depresivă a unuia sau a altuia, atunci cel în cauză are nevoie de ajutorul celuilalt“, spune psihologul.

Un alt tip de plictiseală vine din pierderea plăcerii. „Cei doi nu mai simt plăcere. Viaţa sexuală a devenit monotonă şi lipsită de plăcere. Într-o imagine foarte succintă pot spune că este vorba despre nevoia de a face o schimbare, în sensul că există ceva ce nemulţumeşte. Ce anume? Este incapacitatea persoanei să recunoască că ar vrea altceva şi că o frustrează ceea ce se întâmplă în acest moment. În loc să îşi exprime nemulţumirea, preferă să se plictisească“, explică specialistul.

Un alt tip de plictiseală vine din pierderea problemelor. „Un cuplu luptă pentru casă, copil, etc. Odată ce ele sunt rezolvate şi atinse, cuplul rămâne descoperit – nu mai are nici un obiectiv. Atunci ei constată că se plictisesc împreună. În acest caz, cuplul are nevoie de un nou început, să o ia de la capăt. Este situaţia care duce la terapie de cuplu sau este situaţia pe care o întâlnesc în cabinet“, spune Ganciu.

Rolul prietenilor în criza de cuplu

Un rol important pentru prevenirea plictiselii îl are şi petrecerea timpului cu prietenii (separat şi împreună).

„Fiecare dintre cei doi parteneri în momentul în care intră în cuplu are un grup de prieteni. Acest grup poate să rămână personal sau poate să devină «prieteni de familie». Atunci când nu se reuşeşte transformarea unei părţi a acestui grup în prieteni de familie, cuplul va resimţi o dificultate. Grupul de prieteni este o sursă de activităţi, de moduri plăcute de petrecere a timpului. Dacă el este comun, atunci grupul poate să ofere satisfacţie şi problema monotoniei să nu apară“, spune Claudiu Ganciu.

Psihoterapeutul Viorel Nedelcu atrage atenţia că „unele cupluri – conştient sau mai puţin conştient – îşi maschează criza din relaţie prin ieşiri foarte frecvente cu ceilalţi sau devenind gazde constante, cu o frecvenţă foarte mare, pentru alte cupluri sau prieteni, anulând astfel intimitatea cuplului şi posibilitatea de a fi în doi, de a comunica intim. Ceilalţi devin o zonă tampon între cei doi, cuplul ajungând să-şi dilueze relaţia. Astfel se evită într-un fel interacţionarea şi reglarea în relaţie a diferitelor aspecte care ţin de bucurii sau frustrări. Din păcate, cei doi ajung să nu îşi mai aparţină unul altuia“.

Fuga de adevăratele probleme

Este plictiseala ceva specific cuplurilor formate din persoane tinere, dornice de adrenalină sau poate apărea la orice vârstă?

„Cuplurile tinere acuză de multe ori plictiseala, dar nu se referă la o stare cronică de plictiseală, ci este mai curând o plictiseală contextuală. «Mă plictisesc cu tine» înseamnă că tu nu faci ceea ce aş vrea eu să fac. Plictiseala cronică apare la cuplurile rodate, care au avut o experienţă împreună şi care nu prea reuşesc să mai facă lucruri împreună“, spune psihoterapeutul Claudiu Ganciu.

Cum găseşti calea de mijloc în cazul cuplurilor formate din parteneri de vârste diferite, pentru că la o primă vedere partenerul tânăr pare a avea alte aşteptări de la cel matur. Poate acesta din urmă să ţină pasul sau în cele din urmă vârsta îşi va spune cuvântul?

Ne putem imagina un cuplu în care el are 35 de ani şi este preocupat de sport, iar ea are 18 ani şi este preocupată de jocurile pe calculator. Au ceva în comun? Sigur nu activităţile. Ce au în comun este altceva – ei fac un schimb de nevoi profunde. El îi oferă ei stabilitate, încredere etc., iar ea îi oferă lui tinereţe, energie etc. Cât timp acest schimb va funcţiona, niciunul nu va resimţi ca monoton faptul că activităţile lor curente împreună nu prea există,

explică Ganciu.

De altfel, în opinia psihoterapeutului, acesta este şi tiparul plictiselii în cuplu. „Dacă schimbul fundamental între cei doi funcţionează, atunci nu apare problema plictiselii. Când schimbul nu mai funcţionează va apărea acuzaţia că nu fac lucruri împreună. Reacţia va fi – «Hai să petrecem mai mult timp împreună!». Ei vor trece la fapte şi vor petrece mai mult timp împreună. Aranjamentul va eşua, pentru că problema este în altă parte“, spune specialistul.

Sentimente confuze

Se poate întâmpla ca doar unul dintre parteneri să se simtă plictisit. Ce este de făcut în acestă situaţie?

„Iată un caz în acest sens. O doamnă se adresează pentru că soţul ei petrece prea mult timp pe computer şi, în loc să fie cu ea, navighează pe site-uri XXX. Speranţa ei era să-i spun că asta este o boală. Din ce am discutat cu ea, am înţeles împreună că situaţia este mai complicată de atât. Că în fapt ea nu simte plictiseală ci o mare furie, se simte abandonată, se simte neglijată şi plină de gelozie că soţul ei acordă atenţie la cu totul altceva decât ei. Mai mult de atât, soţul ei era aşa şi când s-au cunoscut. Ea ar fi vrut să facă împreună altceva – să facă dragoste, să se bucure de plăcerea de a fi împreună, de a călători împreună. El ieşea foarte greu din casă. Cum venea de la serviciu se aşeza în faţa calculatorului şi apoi se culca. Venea dimineaţa şi o luau de la capăt. Era imaginea ei, pe el nu l-am cunoscut“, povesteşte psihoterapeutul.

Acesta precizează că, în cazul femeii, plictiseala nu era decât un modul de a fugi de ceea ce simte. Pentru a nu ajunge la furia ei şi la sentimentele ei, alegea inconştient să se simtă plictisită, starea de plictiseală fiind mult mai acceptabilă decât cea de furie. „Plecând de la situaţia dată putem să ne imaginăm două variante: să meargă mai departe şi să facă loc furiei ei în cuplu sau să considere că este o decizie greşită să fie cu el“, spune specialistul.

Infidelitatea evidenţiază problemele cuplului

Poate duce plictiseala la despărţire sau (doar) la adulter? „Dacă plictiseala semnalează o problemă a cuplului, atunci această problemă, mai ales dacă nu este pusă în cuvinte, va duce inevitabil la o despărţire. În unele cazuri, despărţirea devine o soluţie şi nu un efect distructiv“, spune psihoterapeutul Claudiu Ganciu.

Psihoterapeutul este de părere că „infidelitatea este modul cel mai tranşant de a spune că legătura de cuplu are o dificultate care trebuie rezolvată“.

Care este legătura dintre viaţa sexuală a cuplului şi apariţia plictiselii în respectiva relaţie?

„Când vorbim de cuplu, asocierea cu sexualitatea este inevitabilă. Este şi motivul pentru care există şi terapie de cuplu, şi terapie de familie. Când este prezent un copil, părinţii nu vor vorbi şi elabora viaţa lor sexuală, acesta este un subiect care diferenţiează cuplul de familie. Viaţa sexuală este un subiect care va recepta starea de plictiseală şi o va evidenţia cel mai bine. Plictiseala va lua forma unei funcţionări adecvate, dar nesatisfăcătoare a vieţii sexuale“, spune Ganciu.