Adevărul Live despre sexualitate, infidelitate şi pornografie în viaţa de cuplu: „Deşi nu e văzut aşa, un moment de infidelitate e o vindecare în relaţie“
0
Oana Stoianovici, coach transformaţional, şi Alin Godean, psihoterapeut, au fost prezenţi în studioul Adevărul Live pentru a vorbi despre sexualitate, interpretarea pornografiei de către parteneri şi cum se ajunge la o relaţie disfuncţională, lipsită de pasiune.
La prima vedere, sexualitatea masculină şi cea feminină pare uşor de inţeles, dar dincolo de aparenţe se găsesc complexităţi care afectează vieţi şi relaţii.
Oana Stoianovici, coach transformaţional, şi Alin Godean, psihoterapeut, au fost invitaţi la Adevărul Live pentru a vorbi despre sexualitate şi despre schimbările produse de-a lungul anilor în relaţia dintre femeie şi bărbat.
Am aflat care este partea de vină a femeilor când partenerii înşală şi dacă pornografia poate fi văzută ca o formă de infidelitate. De asemenea, vor fi puse în discuţie importanţa comunicării privind intimitatea sexuală şi de ce partenerii renunţă atât uşor la o relaţie, fără a încerca să rezolve problemele de cuplu.
Cele mai importante declaraţii:
Schimbările resimţite de femei şi de bărbaţi
„Adevărul“: Cum s-au schimbat bărbaţii şi femeile de-a lungul timpului?
Oana Stoianovici: Social, am pierdut aceste roluri din dorinţa de a ne emancipa. Femeile şi-au dorit să devină independente şi să intre pe un teritoriu agresiv al trupelor masculine. Sunt atribute valoroase, dar nu propice pentru noi ca femei. Ne-am pierdut contactul cu energia feminină, iar atunci nu am mai trezit nici energia din bărbat. Fără reper, bărbatul şi-a pierdut contactul cu propria masculinitate.
De ce femeile pun accentul pe sentimente, iar bărbatii pe sex şi atracţie fizică?
Alin Godean: Accentul este mereu pus pe sentimente, bărbaţii le exprimă mai greu însă, de aceea se vede că femeile pun accentul pe sentimente mai mult decât o fac ei. Unui bărbat îi e greu să fie intim dacă nu e sigur construit ca individ.
Oana Stoianovici: E o problemă de educaţie, că sexualitatea e ceva firesc, ce face parte din construcţia noastră. E bine să vorbim, în primul rând, cu părinţii noştri şi ar trebui să facem parte dintr-un climat care aprobă sexualitatea. Iar dacă asta nu vine din partea părinţilor ajungem să suprimăm acest lucru. La şcoală se face la fel, iar acest lucru rămâne nevorbit.
De ce le este teamă sau ruşine femeilor şi bărbaţilor să vorbească despre sexualitatea lor?
Alin Godean: E bine ca oamenii să intre în contact cu tot ce presupune sexualitatea. Mulţi nu sunt conştienţi de ceea ce vor să facă. Trebuie să discute mai mult, să spună lucrurilor pe nume, pentru că sunt lucruri normale. Tabuul, la noi, se perpetuează.
Oana Stoianovici: Felul în care mama şi tatăl se comportă se reflectă în comportamentul nostru. Numai prin exerciţiu de introspecţie ai putea să separi aceste repere şi să ai altele. Preluăm inconştient reperele adulţilor. Uneori copiem, dar alteori alegem opusul părinţilor atunci când alegem un partener. Gravităm în jurul tătălui sau al mamei.
FOTO Eduard Enea
Lipsa unui părinte sau implicarea lui în viaţa de familie îşi poate pune amprenta asupra modului în care se comport unul dintre partenerii de cuplu?
Oana Stoianovici: Lipsa unui părinte afectează orice individ pentru că lipseşte jumătate din viaţa. Eşti provocat să îţi construieşti acele părţi în tine cu ajutorul altora. Apoi, acest lucru se duce în afară, în lucrurile pe care ţi le doreşti. Dacă un tată te părăseşte, atunci vei avea nevoie de un tată pe măsură ce creşti, iar când ai nevoie de un reper nu ai cu cine să te sfătuieşti. Se va simţi mai ales când ai în faţă provocări.
Ce probleme pot avea cuplurile care nu şi-au găsit identitatea?
Oana Stoianovici: Experienţa de singurătate în doi. Deşi în primele luni totul era bine acum nu ne recunoaştem, apoi să jucăm un rol pentru că ne e teamă să spunem ce gândim. Vorbesc de femeile prinse între frica de a fi singure şi aceea de a juca un rol. Nu ştiu să depăşească această situaţie pentru că joacă un rol şi nu ştiu cine sunt cu adevărat.
Cine e vinovat că partenerul a înşelat
Infidelitatea se poate moşteni?
Oana Stoianovici: Da, putem avea un scenariu centrat pe divorţ şi pe separare. Preluăm inconştient anumite frici şi chiar dacă avem un partener bun pornim pe un drum greşit.
Alin Godean: Ar exista o rezolvare dacă ar rezista un substitut. Putem avea situaţia de deficit de masculinitate. Eşti într-o perpetuă căutare a modelului care să te poată construi şi să te facă să fii tu.
Sunt femeile vinovate de infidelitatea partenerilor?
Oana Stoianovici: Am o problemă cu cuvântul „vinovăţie“, cred că acuză. Nu cred în vinovaţi, ci în oameni responsabili de alegerile lor. Se ajunge aici pentru că există un conflict între emoţii şi minte. Mintea domină situaţia mult timp, iar când emoţiile răbufnesc se ajunge la infidelitate. Infidelitatea este mărturia lucrurilor nespune în cuplu. Cine este vinovat? Niciunul! Cine poate fi responsabil? Amândoi!
FOTO Eduard Enea
De ce simt bărbaţii nevoia să facă noi cuceriri?
Alin Godean: Probabil că e în natura bărbatului. Cucerirea e importantă, dar poţi găsi noi modalităţi de cucerire în relaţie, nu neapărat să cucereşti pe cineva din exterior. Depinde de capacităţile pe care le ai.
Vorbind despre infidelitate. Este adevărat că persoana care a fost o dată infidel, va avea întotdeauna tendinţa să-şi înşele partenerul?
Alin Godean: Depinde de ce au înţeles cei doi, dacă au înţeles de ce s-a întâmplat şi cum au participat ca lucrul ăsta s-a întâmplat. Există riscul. Eu nu le recomand femeilor ceva anume, e vorba de un demers al analizei de cuplu. Vedem unde a rămas totul suspendat în relaţie şi să înţelegem cum şi-au asumat momentele de criză.
Oana Stoianovici: Un moment de infidelitate este o vindecare în relaţia de cuplu, deşi nu este văzut aşa. Uneori, în cuplu experimentezi ritmuri diferite de creştere emoţională şi psihologică. Un partener creşte mai repede, altul merge mai încet, pentru că suntem diferiţi şi ne raportăm diferit la viaţă. În aceste desincronizări apar aceşti catalizatori exteriori. Infidelitatea este reconstruirea unui fir roşu al psihologiei tale. Poate că nu are de-a face cu maturitatea ta, dar poate voiai să îţi catalizezi o secvenţă emoţională a universului interior.
Există viaţă după infidelitate?
Oana Stoianovici: Da, dacă acest incident este conştientizat şi comunicat ca atare şi cei doi membri au putut să înţeleagă ce anume i-a făcut să trăiască acest lucru împreună şi să rămână împreună. Să alegi să rămâi în cuplu e un exerciţiu zilnic. Ai bifat căsuţa cu „relaţie“ şi apoi conceptul e îngheţat. Partenerul creşte, peste şase luni sunt într-o relaţie, dar nu mai sunt într-o relaţie. Trebuie să te raportezi actual cu partenerul meu, pentru că el creşte. Bărbatul are nevoie să se simtă războinic, mai ales când trebuie să cucerească. Şi femeia e responsabilă să îi traseze o hartă cu teritorii noi de cucerit.
Pornografia, o formă de infidelitate
Pornografia poate fi considerată infidelitate?
Oana Stoianovici: Da, este o formă de infidelitate pentru că avem tabuuri. Pornografia este varianta cea mai joasă a sexualităţii pentru că obiectivizează femeia şi oferă un şablon extrem de limitat. Femeile au acest tabu să nu lase bărbatul să se atingă de nimic sexual pentru că sexul este pericol. Asta se întâmplă pentru că şi lor li s-a spus că nu au voie şi le e teamă să-şi exploreze sexualitatea. În Occident femeile sunt la fel de exploratori ca bărbaţii. Ori când nu laşi un om să facă ceva, acel lucru îl va face. Nu cred că bărbatul e sexual. Bărbatul percepe viaţa prin raport sexual, dar în fanteziile sexuale ale unui bărbat se redescoperă propria persoană. Se poate descoperi un om cu emoţii, trăiri, dar care pune totul într-un scenariu sexual. Bărbatul are nevoie de spaţiu şi de detalii în spaţii.
Vizualizarea de material pornografic anunţă existenţa unor probleme de cuplu? Sau poate fi stimulant pentru cuplurile care înţeleg importanţa dorinţei şi a vieţii sexuale?
Oana Stoianovici: Este bărbătesc să mă uit la filme porno, este undeva infiltrat în psihologie.
Care este cea mai des întâlnită rană interioară a femeilor pe care aţi observat-o de-a lungul timpului?
Oana Stoianovici: Cred că femeile se simt respinse atunci când vin spre partener mai ales din cauza comunicării. Se simt respinse în emoţii, romantism, afectivitate şi nu reuşesc să treacă peste respingere. Bărbaţii nu ştiu să îşi asume responsabilitatea pentru cererea femeilor. Dacă femeile au un răspuns pentru întrebarea „Cum mă faci fericită?“ pot trasa o hartă pentru bărbaţi, iar lucrurile devin mai simple.
Regăsirea de sine
Cum regăseşti feminitatea şi masculinitatea?
Oana Stoianovici: Prin a-ţi oferi clipe cu tine fără să îţi fie frică de singurătate. În realitate, când stăm cu noi învăţăm să fim prietenele noastre cele mai bune. E bine pentru o femeie pentru că totul se raportează la ceva. Pentru femeie e un exerciţiu conştient. Să îţi dai voie să plângi, să visezi, să îţi bei cafeaua, aşa îţi vei descoperi feminitatea. Femeile nu se regăsesc încă, sunt suspendate într-un punct. Să aibă grijă de ele ar fi ceva egosit, aşa devin masculine şi împrumută valorile unui mediu masculin. E un pas către evoluţie, un pas intermediar care trebuie dus până la capăt.
Alin Godean: Bărbaţii ar trebui să stea singuri mai mult şi să fie conectaţi cu nevoile lor reale şi să îşi dea voie să treacă prin diverse stări. Să dea sens experienţelor lor.
De ce apare lipsa de interes a partenerilor după o perioadă lungă de relaţe şi cum poate fi combătută această problemă?
Oana Stoianovici: Oamenii nu comunică şi nu ştiu că într-o relaţie trebuie să fii bun prieten cu celălalt. O relaţie implică multe etape, unele văi, altele vârfuri. Trebuie să navigaţi împreună prin ele. Prietenia e o umbrelă încăpătoare pentru amândoi dacă plouă. Aşa vă îmbogăţiţi ca indivizi şi aduceţi valenţe noi unei relaţii.
Care este diferenţa dintre ataşament emoţional şi dragoste?
Oana Stoianovici: Când sentimentul de familiaritate la cuib este permanent sau sentimentele de pasiune sau de conflict lipsesc. Te-ai ataşat, dar nu mai investeşti emoţional.
De ce bărbaţii speră ca iubitele să nu se schimbe după căsătorie, iar femeile speră să facă din bărbaţi soţi-model şi cât de dăunătoare pot deveni aceste atitudini ale partenerilor?
Alin Godean: Bărbatul trebuie să nu o ajute să fie casnică. Depinde ce tip de bărbat eşti şi ce modele ai proiectate în minte, tradiţional sau neconvenţional.
Stima de sine şi toxicitatea reproşurilor
Cât de importantă este stima de sine şi respectarea intimităţii partenerului într-o relaţie?
Oana Stoianovici: Este ceva vital. Femeile consideră că trebuie să fie lângă partener mereu, iar bărbatul vrea să fie şi singur. Dacă respectăm felul în care funcţionează un bărbat lucrul ăsta ne-ar ajuta să îl păstrăm mai viu lângă noi. Când bărbatul e respectat, atunci îndeamnă femeia să iasă în oraş, să îşi facă rutina. Trebuie să întelegem că un bărbat când iese singur nu înseamnă că iese cu o femeie. Depinde de regulile scrise sau nescrise din cuplu.
Este adevărat că reproşurile pe care i le aducem partenerului sunt de fapt probleme proprii, care ne afectează deşi nu suntem conştienţi de ele?
Oana Stoianovici: Sunt foarte toxice. Sunt un element care distrug relaţia. Dacă auzi zilnic că nu eşti bun la un moment dat nu auzi altceva chiar dacă îţi este comunicat. Tot ce e negativ se leagă de noi şi e greu de corectat.
Se încarcă comentariile...
