27 aprilie: George Enescu a terminat orchestrația operei „Oedip”, creație pe care a dedicat–o Mariei Rosetti–Tescanu

În data de 27 aprilie 1872 a murit scriitorul și omul politic Ion Heliade-Rădulescu. În aceeași dată, dar în 1931, George Enescu a terminat orchestrația operei „Oedip”, creație pe care a dedicat–o Mariei Rosetti–Tescanu. În aceeași zi a anului 2002 moare Ruth Handler, creatoarea păpușilor Barbie. 

1791 - S-a născut Samuel Morse, inventatorul codului Morse

Samuel Finley Breese Morse (n. 27 aprilie 1791, Massachusetts, SUA – d. 2 aprilie1872, New York, SUA) a fost pictor și inventator american. A realizat în anul 1837 un aparat electromagnetic pentru telegrafie, brevetat în 1840 și a inventat în 1838 alfabetul care-i poartă numele, folosit și în prezent.  

1872 - A murit scriitorul, filologul şi omul politic Ion Heliade-Rădulescu

Ion Heliade-Rădulescu (n. 6 ianuarie 1802, Târgoviște, Țara Românească – d. 27 aprilie 1872, București, România) a fost un scriitor, filolog și om politic român, membru fondator al Academiei Române și primul său președinte, considerat cea mai importantă personalitate din cultura română prepașoptistă, prin aportul său cultural și estetic la dezvoltarea literaturii române, fiind apreciat și ca un precursor al poeziei moderne.

1931: George Enescu a terminat orchestrația operei „Oedip”, creație pe care a dedicat–o Mariei Rosetti–Tescanu.

Oedip este o tragedie lirică în 4 acte de George Enescu, pe un libret în limba franceză de Edmond Fleg, pornind de la tragediile Oedip rege și Oedip la Colonos scrise de Sofocle.

Opera „Oedip” a fost compusă de George Enescu în perioada 1921 - 1931, fiind dedicată soției sale Maria Tescanu Rosetti. Enescu a lucrat la conacul Marucăi din Tescani, într-un pavilion de vară ridicat pe o colină artificială din pământ, chiar în mijlocul pădurii.

Premiera mondială a avut loc la Opéra Garnier din Paris, pe 13 martie 1936.

Premiera românească a avut loc la București, pe 22 septembrie 1958, cu interpretare în limba română, în traducere realizată de criticul Emanoil Ciomac, dirijor Constantin Silvestri, cu ocazia primei ediții a Festivalului Internațional „George Enescu”.

1948: Lucrețiu Pătrășcanu a fost arestat sub acuzație falsă de complot, împreună cu Lena Constante, Elena Pătrășcanu, Bellu Zilber, Harry Brauner

Lucrețiu Pătrășcanu (n. 4 noiembrie 1900, Bacău – d. 17 aprilie 1954, Închisoarea Jilava, București) a fost un om politic român, membru al conducerii Partidului Comunist Român, ministru, avocat, sociolog și economist.  

A fost reprezentant al ilegaliștilor români la Comintern și în alianța politică ce a declarat scoaterea țării din alianța hitleristă în august 1944. Lucrețiu Pătrășcanu a fost primul comunist care a devenit ministru și a deținut portofoliul Justiției.

În 1948 este acuzat de naționalism burghez și de șovinism și este arestat. În arest, a fost vizitat de Iosif Rangheț, Alexandru Drăghici, Teohari Georgescu și ocazional de Gheorghe Gheorghiu-Dej. A fost acuzat de asemenea de colaborare cu Siguranța Statului în perioada interbelică. În același proces au mai fost arestați și judecați Elena Pătrășcanu (soția lui), Harry Brauner, Lena Constante, Petre Pandrea (cumnatul lui), Herant Torosian, Alexandru Ștefănescu, Emil Calmanovici, Remus Koffler, Ioan Mocsony-Stârcea, Anton Golopenția, Belu Zilber, Victoria Sârbu (soția lui Ștefan Foriș) și alte 33 de persoane.  

După modelul proceselor staliniste care se inițiaseră deja în Cehoslovacia, Ungaria, Bulgaria  sau Albania, Lucrețiu Pătrășcanu a fost condamnat la moarte pe 14 aprilie 1954, după ce procesul a durat șase ani. A fost cel mai lung proces al vreunui lider comunist din istoria comunismului mondial, cu o pauză în anul 1951. În proces au mai fost interogați de asemenea oameni politici din perioada interbelică, precum Corneliu Coposu, Gheorghe Tătărăscu sau Bebe Brătianu (ultimii doi membri PNL).

În noaptea de 16 spre 17 aprilie 1954, Lucrețiu Pătrășcanu și Remus Koffler au fost executați prin împușcare la închisoarea Jilava.

1953 - A murit, în detenţie, în lagărul de la Sighetu Marmaţiei, istoricul şi omul politic Gheorghe I. Brătianu, fiul lui I.C.Brătianu.

Din 1924 a fost profesor universitar la catedră de istorie universală a Universității din Iași, iar din 1940 al Universității din București. În 1942 este ales membru titular al Academiei Române iar între 1935 și 1947 a fost director al Institutului de Istorie Universală din Iași (1935-1940) și apoi al Institutului de Istorie Universală „Nicolae Iorga” din București ( 1941 -1947). În anii ’30, a fost șeful unei fracțiuni dizidente a Partidului Național Liberal, pe care o înființase

A murit în condiții încă neelucidate într-una din zilele dintre 23 și 27 aprilie 1953 . Potrivit mărturiilor altor deținuți, se pare că s-a sinucis prin strangulare, neputând să mai suporte chinurile detențiunii. După alte surse se presupune că a fost bătut de un gardian până când Gheorghe Brătianu a murit. În 1971 familia a fost autorizată de guvernanții comuniști să-l dezgroape din cimitirul din Sighet și să-l reînhumeze în cavoul Brătienilor de la Florica/Ștefănești, județul Argeș.

27 aprilie 2002 - A murit americanca Ruth Handler, creatoarea păpuşii Barbie

Ruth Marianna Handler (4 noiembrie 1916 - 27 aprilie 2002) a fost o femeie de afaceri și inventatoare americană. Cunoscută mai ales pentru inventarea păpușii Barbie în 1959, ea a fost prima președintă a producătorului de jucării Mattel, Inc. pe care l-a co-fondat împreună cu soțul ei în ianuarie 1945, până în 1974, când soții Handler au fost forțați să demisioneze de la Mattel, iar în 1978 Ruth Handler a fost condamnată pentru raportări false la Comisia de Valori Mobiliare și Bursă. 

Două povești sunt adesea citate ca fiind sursa de inspirație a lui Handler pentru păpușa Barbie. Prima detaliază o călătorie în Europa cu soțul și copiii ei, în timpul căreia a văzut o păpușă care arăta ca o femeie (ceea ce era foarte diferit de păpușile tipice pentru bebeluși pe care multe fete le dețineau la acea vreme). Cealaltă vorbește despre un moment singular, în care Ruth a văzut-o pe fiica ei, Barbara, jucându-se cu păpuși de hârtie în casa lor. Ulterior, Handler a vrut să creeze o jucărie mai realistă, 3D, care să reprezinte ceea ce aceste fete „voiau să fie”. Deși adevărul din spatele acestor povești nu a fost niciodată confirmat pe deplin, Ruth a făcut presiuni asupra companiei Mattel pentru lansarea a ceea ce avea să fie cunoscută sub numele de păpușa Barbie (numită după fiica ei Barbara).