24 martie 1999, ziua în care NATO a bombardat Iugoslavia, fără acordul consiliului ONU VIDEO
0În anul 1905, a murit scriitorul francez Jules Verne, părintele romanului SF. Tot într-o zi de 24 martie a murit Barbu Ştirbei, om politic, membru de onoare al Academiei Române.
1603: a murit regina Angliei, Elisabeta I (1558-1603)
Regina Elisabeta I (Elizabeth I) s-a născut la 7 septembrie 1533 şi a domnit timp de 44 de ani, o perioadă înfloritoare cunoscută ca era elisabetană sau Epoca de Aur, marcată de sporirea puterii Angliei pe plan mondial.

A fost regină a Angliei şi regină a Irlandei din 17 noiembrie 1558 până la moartea sa, în 1603. Elisabeta era fiica lui Henric al VIII-lea al Angliei şi a lui Anne Boleyn, care a fost executată la nici trei ani de la naşterea sa. Elisabeta I a fost al cincilea şi ultimul monarh al casei Tudor (primii fiind Henric al VII-lea, Henric al VIII-lea, fratele său vitreg Eduard al VI-lea, verişoara sa Jane Grey şi sora sa vitregă, Maria I).
Fratele său vitreg Eduard a domnit până la moartea sa în 1553 când a lăsat-o moştenitoare pe Lady Jane Grey, încălcând Actul de succesiune a lui Henric al VIII-lea. Dar voinţa lui Eduard este ignorată, Jane Grey este executată şi îi urmează Maria I, sora vitregă a Elisabetei. Cinci ani mai târziu Elisabeta devine regină la 25 de ani. Deoarece nu s-a căsătorit niciodată, în ciuda numeroaselor oferte, casa Tudor s-a stins la moartea ei.
1603: Iacob al VI-lea al Scoţiei a devenit rege al Angliei sub numele de Iacob I (1603-1625)
Acest eveniment a marcat unificarea Angliei şi a Scoţiei, precum şi instaurarea dinastiei Stuart în Anglia.
Casa Stuart a fost o casă regală europeană fondată de Robert al II-lea al Scoției. Membrii familiei Stuart au devenit monarhi ai Regatului Scoției în secolul al XIV-lea iar ulterior, au deținut poziția de Regi ai Angliei, Irlandei și a Marii Britanii.
În total, nouă dintre membrii familiei Stuart au condus Scoția din 1371 până în 1603. În timpul domniei lui James al VI-lea al Scoției (sau James I al Angliei) a avut loc Unirea Coroanelor, unind Scoția de Anglia și Irlanda. În total, șase din membrii familiei au condus atât Anglia și Irlanda cât și Scoția. După formarea Regatului Unit al Marii Britanii, care a unit oficial Anglia și Scoția din punct de vedere politic, prin Actul Uniunii, primul monarh a fost Anne, Regina Marii Britanii. După moartea ei, toate proprietățile au trecut în posesia Casei de Hanovra.
În timpul domniei membrilor din Casa Stuart, Scoția s-a dezvoltat dintr-o țară săracă, într-un stat feudal prosper, modern și centralizat. Aceștia au condus din Evul Mediu până în perioada Renascentistă.
1818: Gheorghe Lazăr a fost numit „dascăl” de aritmetică, geometrie şi geografie la Şcoala Domnească de la „Sfântul Sava”, unde a inaugurat cursurile în limba română
Gheorghe Lazăr a fost un pedagog, teolog, traducător și inginer român, considerat fondatorul învățământului în limba română din Țara Românească. În anul 1818 a înființat în București prima școală cu predare în limba română, Școala de la Sfântul Sava).
Școala de la Sfântul Sava este cel mai vechi institut educațional din București cu predare în limba română. În trecutul acestei instituții apare figura marcantă a lui Gheorghe Lazăr, care a răspândit cultură într-o epocă în care aceasta era considerată un apanaj al păturilor sociale înstărite.

Cursurile pe care le-a ținut în limba română, în timp ce limba greacă părea să fie evitată de clasele sociale superioare, au produs o puternică impresie.
1874: s-a născut faimosul iluzionist american Harry Houdini (Erich Weiss pe numele real), celebru în pentru abilitatea cu care reuşea să evadeze din spaţii închise
1905: a murit scriitorul francez Jules Verne, părintele romanului SF
Jules Gabriel Verne s-a născut la 8 februarie 1828 la Nantes, un port aglomerat din Franţa, unde a fost fascinat de vapoarele care plecau şi veneau, acestea fiind o sursă inepuizabilă de inspiraţie pentru aventurile şi călătoriile imaginare care aveau să încânte mai apoi generaţii întregi de copii.
Opera lui Jules Verne este populară în întreaga lume, conform Index Translationum, cu un total de 4702 traduceri în 148 de limbi. Verne ocupă locul al doilea în rândul celor mai traduşi autori, după Agatha Christie.
A scris în total 70 de cărţi, dintre care 54 au fost incluse în seria „Călătoriilor extraordinare”.

Câteva aventuri de-ale lui Jules Verne se desfăşoară, parţial sau integral, pe meleagurile noastre: Pilotul de pe Dunăre (pe la 1880), Încăpăţânatul Keraban (1882-1883), Mathias Sandorf (1883-1884), Castelul din Carpaţi (1888). Mai puţin cunoscutul Claudius Bombarnac (1890-1891) este un român.
1930: s-a născut Steve McQueen, actor american
Steve McQueen a fost un actor american de film. Era supranumit "The King of Cool", iar într-un interviu, Bruce Lee (care i-a fost și antrenor) a făcut referire la McQueen folosind sobrichetul "son of a gun".
A jucat în filme precum „The Cincinnati Kid“, „Bullitt“, „Cei șapte magnifici“.
În 1974 devine starul cel mai bine plătit din lume, deși nu a mai jucat în filme după asta timp de patru ani. McQueen discuta mai mereu în contradictoriu cu regizorii, venea cu sugestii și prefera ca în filme să aibă replici scurte, mizând mai mult pe impactul vizual.
1946: a murit Barbu Ştirbei, om politic, membru de onoare al Academiei Române.
Prințul Barbu Alexandru Știrbey a fost un om politic din România, cel de-al 30-lea președinte al Consiliului de Miniștri/prim-ministru al României, ministru de interne și ad-interim la Finanțe și la Externe, membru de onoare al Academiei Române. El a jucat un rol deosebit în politica țării până în anul 1931, când a fost exilat de Carol al II-lea.
Barbu Știrbey era un om rafinat, cult, manierat, bărbat frumos, cu părul bogat și negru, cu ținută tipic englezească. I s-a mai spus „Prințul alb” și „Rasputin al Balcanilor.
1965: Chivu Stoica a devenit preşedinte al Consiliului de Stat al României, în urma decesului lui Gheorghe Gheorghiu-Dej
Chivu Stoica avea doar patru clase primare și era de profesie cazangiu, însă acest lucru nu a fot un impediment să acceadă la cele mai înalte funcții în stat. Membru de partid din anul 1931, a fost arestat și condamnat în anul 1933 la 12 ani de închisoare pentru organizarea grevei de la Grivița. A trecut prin penitenciarele Aiud, Doftana, Târgu Ocna, Văcărești, Caransebeș. În anul 1940 pedeapsa i-a fost redusă la 9 ani de muncă silnică. Ulterior, Consiliul de Război al Corpului 1 Armată l-a grațiat, dar a fost internat în lagărul de la Târgu-Jiu.

Ascensiunea lui a fost apoi fulminantă: vicepreședinte al Confederației Generale a Muncii (1945–30 nov. 1946); membru al Consiliului Frontului Național Democrat (din 1945); director general al Direcției Generale a C.F.R. (30 nov. 1946–13 apr. 1948); ministrul Industriei (13 apr. 1948–23 nov. 1949); ministrul Metalurgiei și Industriei Chimice (23 nov. 1949–1 mart. 1951); ministrul Industriei Metalurgice și Industriei Chimice (1 mart. 1951–11 iun. 1952); ministrul Industriei Metalurgice și Construcțiilor de Mașini (17 oct. 1953–3 oct. 1955); vicepreședinte, responsabil cu problemele industriei (17 mart. 1950–20 aug. 1954), prim-vicepreședinte (20 aug. 1954–4 oct. 1955) și președinte (4 oct. 1955–21 mart. 1961) al Consiliului de Miniștri; președinte al Consiliului de Stat (29 mart. 1965–9 dec. 1967); membru al Consiliului Apărării R.S.R. (7 apr. 1969–4 mai 1970).
Comunistul Chivu Stoica, care i-a slujit și pe Gheorghe Gheorghiu-Dej și pe Nicolae Ceaușescu, s-a sinucis la 18 februarie 1975 în locuința din Cartierul Primăverii.
1997: începe să emită canalul patru al Radiodifuziunii Române, Radio România Muzical
1999: Operaţiunea Forţele Aliate: NATO a început bombardarea Iugoslaviei, fără acordul consiliului ONU
La 24 martie 1999, după escaladarea conflictelor etnice în provincia Kosovo, NATO a declanşat atacuri aeriene asupra Iugoslaviei, vizând poziţiile militare sârbe din provincie, scrie Historia.
Aflată în inima regatului Serbiei în evul mediu, provincia a fost cucerită de turcii otomani în 1389, după înfrângerea Serbiei în bătălia de pe Câmpia Mierlei (Kosovo Polje). În 1913, când Kosovo a revenit Serbiei, etnicii albanezi deveniseră majoritari, iar sub conducerea lui Tito, începând cu anul 1974 regiunea a beneficiat de o autonomie extinsă.

Politica de limitare a autonomiei, dusă de Slobodan Milosevici, a dus la escaladarea conflictelor interetnice, îndeosebi între Armata de Eliberare din Kosovo şi poliţia sârbă, care s-a transformat în 1999 într-un conflict deschis. La 18 martie 1999, negocierile de pace de la Paris au eşuat, după ce delegaţia sârbă a refuzat să semneze un acord prin care să recunoască autonomia regiunii Kosovo şi trimiterea de trupe NATO pentru menţinerea acordului. Două zile mai târziu armata sârbă declanşa o ofensivă pe scară largă în regiune, iar la 24 martie NATO începea bombardamentele aeriene.
În afara poziţiilor militare ale armatei sârbe, campania aeriană a vizat clădiri guvernamentale şi infrastructura pentru a destabiliza regimul Milosevici. Operaţiunile aeriene au fost suspendate la 11 iunie 1999, când Serbia a acceptat un acord de pace care prevedea retragerea forţelor sârbe din provincie şi înlocuirea lor cu trupe NATO de menţinere a păcii.
Cu excepţia a doi piloţi americani decedaţi în timpul unei misiuni de antrenament în Albania, nu au existat alte pierderi de vieţi omeneşti în timpul celor 78 de zile ale operaţiunii. Au existat şi incidente nefericite care au dus la moartea unor refugiaţi albanezi, membri ai Armatei de Eliberare din Kosovo şi civili albanezi.
Cel mai controversat incident a fost bombardarea ambasadei Chinei din Belgrad, la 7 mai 1999, care a dus la moartea a trei jurnalişti chinezi şi a declanşat o criză în relaţiile bilaterale chinezo-americane.
La 12 iunie, forţele NATO au pătruns în Kosovo din Macedonia. În aceeaşi zi, trupe ruse au debarcat în Pristina, capitala regiunii Kosovo, forţând Alianţa Nord-Atlantică să accepte o ocupare comună a provinciei. Milosevici a fost răsturnat de la putere în octombrie 2000 şi a decedat la 11 martie 2006, într-o închisoare olandeză, cu puţin înainte ca procesul în care era acuzat de crime împotriva umanităţii să se încheie.