12 februarie, ziua în care a fost eliberat marinarul scoțian care a fost sursa de inspirație a personajului Robinson Crusoe VIDEO
0La 12 februarie 1809 s-a născut naturalist englez Charles Darwin, autorul teoriei evoluționiste. În anul 1884 s-a născut poeta Otilia Cazimir, în 1904 regizorul Jean Georgescu, iar în 1923 regizorul Franco Zeffirelli.
1554: Lady Jane Grey, regină a Angliei pentru nouă zile, a fost decapitată pentru trădare
Lady Jane Gray a fost aşezată pe tronul Angliei de intrigantul său socru, deposedată de verişoara sa, însetată de putere, şi condamnată la moarte de trădarea propriului său tată. În dimineaţa zilei de 12 februarie 1554, Jane a fost adusă în locul special amenajat într-una dintre camerele Turnului Londrei. Cu puţin timp înainte a privit cum a fost adus înapoi, într-o căruţă, corpul neînsufleţit al soţului ei, care fusese executat pe un deal din apropiere. Netulburată de spectacolul înfiorător, a înfruntat moartea cu curaj. A ţinut un mic discurs, stăruind la cei prezenţi să se roage pentru ea şi pentru că au fost orbiţi şi a îngenuncheat pe paiele aşternute special în acest scop si a rostit ultima rugăciune. Fiind legată la ochi, pentru un moment calmul a părăsit-o observând că butucul nu era aproape. „Ce trebuie să fac ? Unde este?” a întrebat panicată. Şi-a recăpătat însă starea în timp ce mâinile i-au fost ghidate către acesta. Câteva momente mai târziu toporul căzu retezându-i capul dint-o singură lovitură timp în care cu hotărâre şi-a încredinţat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
Tânăra Jane Gray şi-a trăit moartea ca pe ultima sa datorie fata de această lume vitregă aşa cum a acceptat fără crâcnire, dar cu reţinere numirea pe tronul Angliei , fără să îşi fi dorit sau să fi cerut aceasta, fapt care a aşezat-o în ingrata postură de trădătoare în faţa poporului pe care se angaja chiar în acel moment să îl slujească.
1709: marinarul scoțian Alexander Selkirk a fost salvat după patru ani trăiți în singurătate pe insula Juan Fernandez. El a fost sursa de inspirație a personajului Robinson Crusoe
Daniel Defoe s-a inspirat în celebrul roman „Robinson Crusoe“ de aventurile unui marinar pe nume Alexander Selkirk, membru în echipajul bucanierului englez William Damper, un individ care, după ce a pus mâna pe o încărcătură de tinere sclave de culoare, a schimbat denumirea navei în Bachelor’s Delight (Deliciul Burlacilor).
Damper a fost, poate, singurul pirat care a efectuat o călătorie în jurul lumii, timp în care a ţinut şi un jurnal. Selkirk, ofiţer cu navigaţia pe una dintre navele lui Damper, a fost abandonat pe o insulă pustie având la dispoziţie doar „hainele şi aşternutul de pat, o puşcă, ceva praf de puşcă, gloanţe, tutun, o toporişcă, un cuţit, un ceainic, o Biblie, câteva scule, instrumentele şi cărţile sale de matematică”. Era în 1704. În februarie 1709 a fost recuperat tot de Damper, care pe atunci se alăturase unei expediţii piratereşti conduse de căpitanul Woodes Rogers. Povestea lui Selkirk a fost publicată în 1712, într-o carte publicată la Londra. În 1719, apărea Robinson Crusoe.
1809: s-a născut naturalist englez Charles Darwin, autorul teoriei evoluționiste
În tinerețe, fiind impresionat de pe urma unui contact cu aborigenii în timpul călătoriei în jurul lumii, Charles Darwin a scris în Jurnalul său: „Mirarea pe care am resimțit-o văzând pentru prima dată un grup de oameni din Țara de Foc nu-mi va părăsi niciodată memoria; imediat, un gând m-a cuprins: așa arătau, deci, și strămoșii noștri. Acești oameni erau goi-goluți, (...) părul le era lung și încâlcit, gura le tremura de emoție, iar fața le era sălbatică, teribilă și neîncrezătoare. Nu posedau practic nicio tehnică și, ca niște animale sălbatice, trăiau cu ce prindeau; nu erau conduși de nimeni și erau fără milă față de toți cei care nu aparțineau micuțului lor trib”. Așadar, lui Charles Darwin însuși nu i-a fost străină descrierea populațiilor aborigene într-un limbaj obișnuit pentru secolul XIX, conform dihotomiei „rasă superioară” versus „rasă inferioară”; deși aici Darwin a invocat totuși nivelul dezvoltării lor culturale, nu nemijlocit apartenența rasială.
Comună pentru majoritatea cercetătorilor de atunci era atitudinea negativă față de căsătoriile interrasiale. O opinie populară era că încrucișarea interrasială provoacă alterarea speciei, ducând la pieirea ei din punct de vedere atât fizic, cât și moral, iar Charles Darwin, vizitând Brazilia în timpul călătoriei sale pe vasul Beagle, rămase uluit de faptul că văzuse acolo cazuri multiple de coabitare a albilor cu oameni de altă culoare.
El a scris că diferențele între negrii africani și europeni sunt atât de izbitoare, încât orice anatomist i-ar clasifica drept specii separate și numai tendințele de coabitare observate de el îl făcuseră să mediteze că totuși e vorba probabil de rase (sau subspecii) ale unei singure specii.
În pofida acestor mențiuni și impresii personale, Darwin, în general, avuse o gândire progresistă pentru acele vremuri, nu doar sub aspect teoretic științific, ci și social. El s-a manifestat foarte activ în favoarea abolirii sclaviei, considera că ar fi un prilej de mândrie pentru Anglia dacă ar fi prima națiune europeană care să condamne oficial practica sclaviei. De asemenea, susținea afirmarea femeilor în domeniul științei, contrar stereotipurilor și impedimentelor din acele vremuri.
1884: s-a născut Otilia Cazimir, poetă şi prozatoare
Otilia Cazimir rămâne până în zilele noastre una dintre puţinele femei care şi-au lăsat amprenta asupra poeziei româneşti.
Supranumită „poeta sufletelor simple”, Otilia Cazimir a povestit într-un interviu, cu doar 3 ani înainte de a se stinge din viaţă, de ce nu i-a plăcut pseudonimul său literar. Mihail Sadoveanu şi Garabet Ibrăileanu sunt cei care au botezat-o.
Talentata scriitoare a publicat în 73 de ani de viaţă, dintre care 55 de activitate literară, aproape 60 de volume, constand în lucrări originale şi traduceri - arată Muzeul Naţional al Literaturii Iaşi.
Scriitoarea s-a îndrăgostit iremediabil la doar 17 de ani de poetul George Topîrceanu, care era mai mare cu 8 ani ea. Totuşi, cei doi au ales să-şi ascundă relaţia, o legătură întreruptă doar de distanţă, în perioada în care Topîrceanu a fost prizonier de război în Bulgaria (1916-1918).
Nu este cunoscută cauza exactă a morţii Otiliei Cazimir, însă se ştie ca suferea de mai multe boli care au măcinat-o de-a lungul anilor. Printre afecţiunile care au dus la decesul acesteia s-au numărat ”un dezechilibru glandular, cu hipercalcemie, hipertensiune, stare rea a ficatului şi mai ales un surmenaj accentuat” şi se bănuia că avea şi probleme cardiace. Otilia Cazimir a murit la vârsta de 73 de ani, în noaptea de 7 spre 8 iunie 1967, la ora 2.30.
1904: s-a născut Jean Georgescu, regizor, actor şi scenarist
Actorul, scenaristul şi regizorul român Jean Georgescu şi-a manifestat pasiunea pentru cinematografie în anii în care această artă începea să evolueze şi în ţara noastră, rămânând cel mai bine cunoscut pentru regia filmului „O noapte furtunoasă“ (1942), film produs de Ion C. Cantacuzino, cu Radu Beligan în rolul lui Rică Venturiano.
Jean (Ion) Georgescu s-a născut în februarie 1901, în Bucureşti. După absolvirea studiilor la Conservatorul Regal de Artă Dramatică, a debutat ca actor în anii '20, jucând în diferite companii teatrale alături de actori de renume ai momentului, printre care şi Elvira Popescu. În cinematografie şi-a început cariera tot ca actor, în filmul „Ţigăncuşa de la iatac" (1923), unde interpreta rolul unui „bonjurist". Atras din ce în ce mai mult de cinematografie, a început să scrie scenarii de film.
Dintre acestea - „Milionar pentru o zi" (1924, pe care l-a şi regizat), „Maiorul Mura" (1928, regia Ion Timuş) şi „Aşa e viaţa" (1928, regia Marin Iorda). La începutul anilor '30, cineastul s-a îndreptat spre Paris, unde a rămas până la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Şi acolo, a realizat filme în calitate de regizor-scenarist, printre care mediumetrajele „La miniature" (1933) şi „Ça colle" (1933), în care rolul principal era interpretat de Fernandel, aceasta fiind una dintre apariţiile pe ecran ce l-au consacrat pe celebrul actor francez de comedie.
Reîntors în România în 1939, Jean Georgescu şi-a îndreptat atenţia către Caragiale, adaptând piese de teatru şi povestiri scurte scrise de acesta. „O noapte furtunoasă" rămâne şi astăzi un reper al istoriei cinematografiei româneşti. I-au urmat „Vizită" (1952), „Lanţul slăbiciunilor" (1952), „Mofturi" (1965). În filmul „Directorul nostru", realizat în 1955, Grigore Vasiliu Birlic realiza un rol de comedie memorabil.
În perioada comunistă, Jean Georgescu a fost marginalizat ca regizor, în viaţa personală fiind silit să divorţeze de soţia sa franţuzoaică. A murit în 1994, în Bucureşti.
1923: s-a născut regizorul Franco Zeffirelli
Gianfranco Corsi Zeffirelli s-a născut pe 12 februarie 1923 la Florenţa. A urmat cursurile Facultăţii de Arte Frumoase din cadrul Universităţii din Florenţa. Şi-a început cariera ca asistent al lui Lucino Visconti, cu care a lucrat la „La terra trema" (1947), „Bellissima" (1951) şi „Senso" (1952). S-a făcut cunoscut ca actor, scenarist, regizor şi producător. Alte filme care l-au ridicat printre titanii cinematografiei sunt: „Frate Soare, soră Lună“, „Campionul“, „Traviata“, „Otello“, „Hamlet“, „Jane Eyre“, „Un ceai cu Mussolini“ sau „Trei fraţi“.
Creaţiile sale cinematografice au devenit pelicule clasice ale celei de-a şaptea arte. În 1999, la Festivalul Internaţional de Film de la Karlovy Vary, a primit Premiul special pentru contribuţia sa în lumea filmului. Zeffirelli a fost activ până la o vârstă înaintată, deşi sănătatea sa era din ce în ce mai şubredă.
El şi-a petrecut ultimii ani de viaţă în scaunul cu rotile, înconjurat de câinii săi credincioşi la vila sa de la periferia Romei, notează AFP. A cochetat şi cu politica, fiind membru al Partidul Forza Italia şi senator în perioada 1994-2001. Este considerat, potrivit unor înregistrări genealogice, un urmaş al geniului renascentist Leonardo da Vinci.
Se încarcă comentariile...
