Explozie la o platformă petrolieră din Golful Mexic
0
O platformă petrolieră a gigantului energetic PEMEX din Golful Mexic este cuprinsă de flăcări, în urma unei explozii puternice înregistrate în urmă cu puţin timp. Aproximativ 300 de muncitori au fost evacuaţi, câţiva fiind răniţi.
Compania petrolieră de stat Petróleos Mexicanos PEMEX a confirmat pe Twitter că la platforma Abkatun Alfa din Golful Mexic a avut loc, în această dimineaţă, o explozie în urma căreia platforma petrolieră a fost cuprinsă de flăcări.
Platforma petrolieră Abkatun Alfa este cesionată de PEMEX de la o companie privată, potrivit portalului Puebla Noticias.
Răniţii au fost trimişi cu elicopterul la spitalul din Ciudad del Carmen, potrivit Aztecano Noticias.
Informaţiile preliminare anunţă cel puţin 15 răniţi, transmite portalul de ştiri Tabasco Hoy.
Golful Mexic este locul în care a avut loc cel mai mare dezastru ecologic din lume, cauzat tot de o explozie la o platformă petrolieră. Explozia platformei petroliere Deepwater Horizon a ucis 11 oameni, a ”îmbolnăvit” sistemul ecologic, a costat peste 42 de miliarde de dolari şi a schimbat industria de extracţie a ţiţeiului. După doi ani, procesul s-a finalizat în afara instanţei, printr-o înţelegere între compania BP şi autorităţile americane. Rămân însă mii de de acţiuni penale civile şi tot atâtea întrebări privind adevăratul impact al exploziei de la 20 aprilie 2010.
Timp de 85 de zile, în Oceanul Atlantic a curs constant ţiţei. Sute de vase, avioane şi platforme petroliere mobile au fost necesare pentru a opri scurgerea. Pata s-a întins pe sute de kilometri pătraţi de apă şi plajă, omorând mii de păsări şi peşti. Turismul şi pescuitul, principalele activităţi economice din regiune, au fost paralizate.
Când se vor putea măsura implicaţiile asupra ecosistemului? Să spunem astfel: au trecut mai bine de 20 de ani de la catastrofa Exxon Valdez din Alaska, iar specialiştii susţin că efectele acesteia încă se fac simţite şi încă se mai achită daune.
BP, care a fost cândva cea mai mare companie din Marea Britanie, a pledat ”vinovat” la 14 capete de acuzare, doi dintre angajaţii ei au fost acuzaţi de omor prin imprudenţă şi va plăti o amendă de 4,5 miliarde de dolari. Este cea mai mare amendă penală dată vreodată, însă ecologiştii susţin că, având în vedere magnitudinea poluării şi anvergura operaţiunilor BP, suma echivalează cu o ”mustrare” pentru compania britanică.
Recordul anterior era deţinut tot de o companie britanică, GlaxoSmithKline, care a fost forţată să achite o amendă de trei miliarde de dolari în SUA. Al doilea loc era ocupat tot de un producător de farmaceutice, Pfizer, cu o amendă de 1,3 miliarde de dolari.
„Cu toţii de la BP regretăm profund pierderile de vieţi cauzate de accidentul de la Deepwater Horizon, precum şi impactul scurgerii de petrol asupra coastei Golfului Mexic”, a declarat Bob Dudley, directorul executiv al BP, adus la conducere la câteva luni de la explozie pentru a ”spăla” imaginea companiei.
„Încă de la început am intervenit prin încercarea de a opri scurgerea, plătind daunele reale şi finanţând eforturile de curăţare a Golfului. Ne cerem scuze pentru rolul pe care l-am jucat în accident, iar înţelegerea încheiată astăzi cu autorităţile americane arată încă o dată că ne-am asumat responsabilitatea pentru acţiunile noastre”, a continuat acesta.
Responsabilitatea rămâne însă cel mai delicat subiect pentru victime. Gordon Jones avea 28 de ani atunci când şi-a pierdut viaţa la Deepwater Horizon. Tatăl său, Keith Jones, este mulţumit de eforturile făcute de autorităţile americane. ”Înţelegerea arată cât de mult s-a lucrat în umbră pentru a se asigura că BP nu are de ales şi pledează vinovat şi să-şi asume măcar un grăunte de responsabilitate pentru morţile a 11 oameni”, spune acesta.
BP, bună de plată pentru alte 61 de miliarde de dolari
Înţelegerea încheiată între reprezentanţii companiei britanice şi Departamentul pentru Justiţie al Statelor Unite nu acoperă însă procesele civile demarate de toţi cei care au fost afectaţi de scurgerea de ţiţei. Sumele cerute de aceştia se ridică la aproximativ 40 de miliarde de dolari. În prezent, reprezentanţii companiei negociază un pachet de despăgubiri în valoare de 7,8 miliarde de dolari cu un grup de reclamanţi.
Totodată, înţelegerea nu cuprinde penalităţile de până la 21 de miliarde de dolari pe care BP ar putea să le achite pentru daunele ecologice. Până acum, britanicii au plătit peste 42 de miliarde de dolari din cauza acestui dezastru. Operaţiunile de astupare a puţului şi de curăţare a apelor Golfului Mexic au costat aproximativ peste 32 de miliarde de dolari şi alte 10 miliarde de dolari au fost achitate către victime prin mai multe fonduri sau înţelegeri în afara tribunalelor.
Încă de la explozie, BP a început să vândă treptat active din întreaga lume, în valoare de zeci de miliarde de dolari, pentru a putea achita costurile dezastrului. La un moment dat s-a pus chiar problema divizării companiei pentru aa fi vândută pe bucăţi. BP a renunţat chiar la 50% din proiectul pe care îl are în Rusia prin TNK-BP, care reprezenta una dintre priorităţile companiei. Acţiunile companiei au fost afectate puternic de acţiunile în instanţă şi lovitura de imagine.
Explozia a marcat însă şi un punct de cotitură pentru industria de extracţiei a ţiţeiului. SUA şi Marea Britanie şi-au modificat leegislaţiile privind operaţiunile de forare la mare adâncime, spre nemulţumirea companiilor energetice care aveau în plan proiecte în valoare de zeci de miliarde de dolari pentru exploatarea zăcămintelor din regiunile de coastă.
Cronologie
20 aprilie O acumulare de gaze cauzează o explozie la platforma petrolieră. Se crede că mai multe elemente de siguranţă, precum sistemul prevenire a exploziei valvelor, au eşuat.
22 aprilie Platforma se scufundă, iar conducta de la puţul petrolier cade pe fundul oceanului. Ţiţei şi gaze continuă se se reverse. Până în acest moment, ”pata” de petrol se întinde pe opt kilometri pătraţi.
Problema de la sistemul de valve şi eforturile ulterioare de a-l închide de la distanţă conduc la o scurgere permanentă de ţiţei şi gaze.
Pe măsură ce ţiţeiul continuă să curgă în ocean, la suprafaţă se fac primele eforturi pentru a asigura limitarea ”petei”. Eforturile se intensifică pe zi ce trece şi, în scurt timp, sute de vase, precum şi avioane, sunt implicate în operaţiuni.
2 mai BP demarează primele operaţiuni de forare în dreapta şi în stânga puţului afectat. Motivul este ca aceste două puţuri să ajungă la zăcăminte şi, pe această cale, să fie folosit un lichid special, care să oprească scurgerea de petrol direct din pământ.
16 mai Continuă operaţiunile de forare. Pentru finalizarea celor două puţuri este nevoie de cel puţin trei luni.
5 mai BP reuşeşte să astupe unul dintre cele trei puncte prin care curge ţiţei. În acelaşi timp, un capac uriaş este coborât peste principala gaură de scurgere. Acesta cedează trei zile mai târziu.
16 mai Se inserează un tub în conductă pentru a transporta ţiţeiul care curgea în ocean către un vas.
26 mai BP începe operaţiunea ”top kill” în încercarea de a astupa puţul prin pomparea de mâl, amestecat cu o cantitate uriaşă de lut. Amestecul nu este suficient şi se apelează la cauciuc, mingi de golf şi funii.
29 mai BP anunţă că operaţiunea ”top kill” a eşuat, iar scurgerea continuă.
2 iunie BP demarează o nouă stategie. Taie tubul care fusese ataşat pentru a strânge ţiţeiul şi coboară un alt capac, în formă de pâlnie, care să conducă ţiţeiul către un vas. Capacul nu se potriveşte şi scurgerea continuă pe lângă acesta, însă reuşteşte să colecteze 15.000 dintre cele 60.000 de barili de ţiţei care se revărsau zilnic în ocean.
16 iunie Inginerii deschid o nouă rută de transport a ţiţeiului către suprafaţă prin conectarea tuburilor folosite în etapa ”top kill”. Acestea duc ţiţei către o platformă mobilă, numită Q4000. Aceasta colectează 10.000 de barili pe zi.
10 iulie Capacul este înlăturat pentru a fi înlocuit cu unul care se potriveşte şi care ar trebui să oprească scurgerea complet.
15 iulie Toate cele trei valve prin care curgea ţiţei sunt astupate. Pentru prima dată de la 20 aprilie, scurgerea este oprită. Se efectuează teste de presiune pentru a se asigura că nu vor izbucni scurgeri în alte puncte ale conductei.
Se demarează a doua etapă a lucrărilor, numită ”static kill”. Aceasta presupune pomparea de mâl în valve, precum şi în puţ şi în rezervor.
26 iulie BP anunţă că estimează costurile totale ale dezastrului la 32 de miliarde de dolari. Directorul BP, Tony Hayward, anunţă că va demisiona.
5 august Inginerii toarnă ciment peste mâl. Se estimează că 4,9 milioane de barili de ţiţei (585 de milioane de litri) au curs în ocean. Se continuă lucrările la celelalte două puţuri.
19 septembrie Cele două puţuri sunt finalizate, iar inginerii pot turna iar mâl şi ciment. Puţul este închis definitiv, însă BP anunţă că va continua operaţiunile de curăţare ”pentru oricât timp este nevoie”.
Cele mai mari scurgeri de ţiţei din istorie
Deepwater Horizon, SUA, 2010 – 5 milioane de barili
Iztoc 1, Mexic, 1979 – 3,3 milioane de barili
Câmpul Nowruz, Golful Persic, 1983 – 2,9 milioane de barili
Castillo de Bellver, Africa de Sud, 1983 – 2,9 milioane de barili
Amoco Cadiz, Franţa, 1978 – 2,6 milioane de barili
Odyssey, Canada, 1988 – un milion de barili
Atlantic Empress, Trinidad-Tobago, 1979 – un milion de barili
Torrey Canyon, Marea Britanie, 1967 – 900.000 de barili
Se încarcă comentariile...
