Detalii neştiute despre programul de protecţie a martorilor

Ţi-ai imaginat vreodată cum ar fi să te pui în pielea altei persoane pentru o zi? Dar pentru o viaţă întreagă? Aceasta este realitatea pentru mii de oameni care au intrat în programul de protecţie a martorilor început în anul 1971 în Statele Unite ale Americii.

Numit oficial „Programul de Securitate a Martorilor”, acest plan de activitate oferă protecţia guvernului american martorilor care au depus mărturie împotriva unor criminali sau a unor terorişti.

„Nimeni nu ştie cum oferim protecţie acestor martori, iar acest lucru este bun. În principal, este vorba de schimbarea modului de viaţă al oamenilor. Aceşti oameni sunt cu adevărat în pericol”, spune David Harlow, cel care supraveghează vastul program.

Mai bine de 18.000 de bărbaţi, femei şi copii se află sub patronajul acestui program care până în prezent a reprezentat un succes, căci niciunul dintre părtaşi sau membri ai familiei nu a fost lezat. Programul face publice şi unele dintre beneficiile de care oamenii aflaţi în pericol au parte, printre care: o protecţie de 24 de ore garantată celor care se află sub o ameninţare iminentă, asistenţă financiară pentru găsirea unei locuinţe, precum şi cheluieli ale traiului zilnic şi ale facilităţilor medicale. Mai mult, programul oferă o formare pentru un viitor loc de muncă.

Într-un interviu acordat pentru „CNN”, Gerald Shur, omul care a creat programul de protecţie al martorilor, a încercat să contureze o imagine a mecanismelor interioare care guvernează acest servicul secret al guvernului. Shur a ocupat funcţia de avocat în Secţia Crimă Organizată a Departamentului de Justiţie în anii ‘60, atunci când a dezvoltat ideea acestui program.

O viaţă nouă

„Mi-a venit această idee atunci când un om era în pericol din cauza mărturiei depuse, astfel că noi trebuia să-l protejăm chiar şi într-o secunda”, spune Shur, în vârstă de 79 de ani, acum pensionat.

Însă această tranziţie către o nouă viaţă nu a venit întotdeauna pe căi uşoare. „E nevoie de timp pentru adaptare. Un martor nu numai că trebuie să-şi lase în spate întreaga familie, ci face ca şi soţia să-şi părăsească familia, iar copiii să nu-şi mai vadă bunicii. Nu pot comunica între ei. Nu se mai pot vedea niciodată. Însă ceea ce îi îndeamnă să facă acest lucru este ameninţarea cu moartea”, povesteşte Shur.

Un aspect notabil al acestui program este faptul că majoritatea celor implicaţi nu sunt cetăţeni care respectă legea. „95% dintre aceştia sunt ceea ce noi numim delincvenţi. Nu toţi sunt criminali sau membri ai „Hell`s Angels” sau ai mafiei, dar sunt oameni care fac afaceri cu infractori”, mai spune Shur.

De asemenea, programul este complet voluntar. Martorii şi familiile lor sunt liberi să îşi recapete identităţile anterioare, dar doar pe riscul lor. „Am avut martori care mă întrebau dacă este sigur să se reîntoarcă acasă. Niciodată nu le-a răspuns afirmativ. Întotdeauna am simţit că există totuşi un risc şi chiar dacă cel împotriva căruia au depus mărturie este mort, poate exista un memebru al familiei dornic să se razbune”, continuă acesta.

Hawaii sau Texas? Niciuna.

Există însă şi excepţii de la regulă, anume deciziile unor martori de a părăsi programul. Shur îşi aminteşte cazurile a doi martori care au refuzat protecţia. „Unul dintre martori s-a întors acasă, imediat ce a închis uşa casei aceata a explodat. La fel, un alt martor a refuzat protecţia şi în scurt timp a fost ucis“.

După ce un martor este de acord să depună marturie pentru urmărirea penală a unui inculpat, el sau ea pot fi eligibili pentru a începe o nouă viaţă. Shur descrie o metodă eficientă de a alege noua locaţie a unui martor. „Îi întrebam: «Spune-mi, care este locul tău preferat din Statele Unite ale Americii?», iar ei îmi răspundeam că ar fi dorit demult să viziteze Hawaii sau că aveau rude în Texas sau în Florida. Din acel moment ştiam că în aceste trei locuri ei nu vor ajunge niciodată, pentru că atunci când îmi spuneau mie că ar fi vrut să meargă în Hawaii, cu siguranţă asta ştiu şi prietenii lor“.

Un strop de noroc

Ofiterii care se ocupă de martori încep prin a-i muta pe aceştia în altă zonă. Uneori, încep prin a-i muta într-un hotel, iar alteori sunt în apropierea altor martori, deşi nu ştiu unii de alţii, adăugă Shur. Problemele cu care se confruntă agenţii implicaţi în protecţia martorilor sunt cele privitoare la permisele de conducere, la cardurile de asigurare socială, cum vor putea martorii să aiba parte de un nou loc de muncă, ce se va întâmpla cu casa lor, cu mobila lor ş.a.

Banii necesari traiului unui martor sunt asiguraţi prin acest program până la un moment dat. „Programul nu are nimic de-a face cu recompense financiare. Martorii primesc bani doar pentru o perioadă de timp. Ne folosim de o formulă în aceast scop. Dacă martorul face parte dintr-o familie cu patru membri din New York, atunci acesta va primi mai mulţi bani decât unul cu acelaşi număr de membri dar din Corpus Christi. Totul se bazează pe costul de trai şi nu are nicio legătură cu valoare mărturiei”, dezvăluie Shur.

Cum nicio faptă bună nu scapă nepedepsită, munca lui Shur a dus la intrarea soţiei sale în acest program. „A existat o ameninţare împotriva soţiei mele. Mi s-a spus că există un individ care are numele meu şi al soţiei mele şi care a primit ordin de la Cartelul Medellin să-mi răpească soţia. Imediat am cerut ca soţia mea să intre sub protecţia acestui program.”

Astăzi, programul de protecţie al martorilor se confruntă cu povara epocii moderne digitale. Accesul instantaneu la informaţii prin intermediul internetului oferă noi provocări în încercarea de a ţine sub anonimat oamenii. Vigilenţa joacă un rol important în restricţionarea accesului la unele informaţii, dar Shur spune că o doză de noroc este ceea ce contează. „Noroc, de asta este nevoie. Nu poţi să ţii atât de mulţi martori sub anonimat fără un pic de noroc”, îşi încheie povestea Gerald Shur.