Rechemarea fost un eveniment la care autorităţile americane au reacţionat destul de dur. Corneliu Bogdan este recunoscut ca un diplomat care a depus un substanţial efort în câştigarea Clauzei Naţiunii celei mai Favorizate pentru ţara noastră.

Cine a fost Corneliu Bogdan, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al lui Nicolae Ceauşescu la Washington D.C.?

Corneliu Grümberg, Corneliu Bogdan cum l-a consemnat istoria, s-a născut în data de 5 noiembrie în anul 1921. A absolvit Institutul de Ştiinţe Economice, A.S.E. în prezent, secţia Relaţii Internaţionale în anul 1945. A fost iniţial cenzor de presă apoi a intrat în diplomaţie. A fost şeful de cabinet al ministrului de Externe din aceea perioadă, Ana Pauker, urcând pe scara ierarhică a ministerului. Datorită caracterului său şi a seriozităţii ,oamenii politici ai vremii s-au apropiat de persoana sa şi l-au recomandat pentru diferite poziţii în Ministerul Afacerilor Externe. În anul 1962 a fost locţiitor al reprezentantului României în Consiliul de Securitate al ONU. moment ce a coincis cu criza rachetelor din Cuba dintre Statele Unite ale Americii şi Uniunea Sovietică.

Preşedintele Consiliului de Stat, Chivu Stoica, semnează decretul nr. 517 din data de 31 mai anul 1967 prin care Corneliu Bogdan este numit în funcţia de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Statele Unite ale Americii, cu reşedinţa la Washington D.C., aici începe cariera celui mai longeviv ambasador român din istoria ţării noastre pe malurile Potomac-ului. Corneliu Bogdan venea ambasador după alt diplomat de renume al ţării noastre, finanţistul Petre Bălăceanu, reprezentant al României în Statele Unite ale Americii între 6 noiembrie 1961 şi 22 iulie 1964. Între 22 iulie 1964-31 mai 1967 devine ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Statele Unite ale Americii, ca urmare a decretului 409 din 22 iulie 1964, decret prin care legaţia română de la Washington D.C. este ridicată la gradul de ambasadă, iar Petre Bălăceanu este acreditat ambasador extraordinar şi plenipotenţiar.

Mandatul lui Corneliu Bogdan a fost unul încununat de succes, el reuşind să obţină clauza naţiunii cele mai favorizate. Istoria nescrisă ne spune că ambasadorul era un foarte bun prieten cu Ion Gheorghe Maurer.

Rechemat şi totuşi rămâne la Washington D.C.

Şi totuşi de ce a fost rechemat de Nicolae Ceauşescu, preşedintele Republicii Socialiste Române? Mircea Răceanu ne povesteşte în cartea sa că motivul rechemării a fost faptul că una dintre fetele sale a vrut să se căsătorească cu un cetăţean american, de aceea Ceauşescu l-ar fi rechemat. O altă variantă este popularitatea marea de care se bucura în Statele Unite ale Americii şi de faptul că unele decizii le luase independent faţă de Bucureşti, ghidându-se după interesul ţării şi dragostea faţă de ţară. După 9 ani de mandat, Corneliu Bogdan încetează să mai fie ambasador prin decretul nr. 178 din data de 11 iunie 1976 şi totuşi rămâne la Washington D.C., decret semnat de Preşedintele României din acele vremuri, Nicolae Ceauşescu.

Anterior decretului de nominalizare în funcţia de ambasador în Statele Unite ale Americii este emis decretul, din data de 22 mai 1967, prin care Corneliu Bogdan este numit ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica Panama, cu reşedinţa la Washington D.C., fiind ambasador până în data de 21 iunie 1978.

Istoria a consemnat rechemarea sa ca voinţa unui lider autoritar care nu a analizat performanţele lui Corneliu Bogdan în funcţia de ambasador. Un diplomat care a participat la negocieri între Henry Kisssinger şi Zhou Enlai, dar şi la alte negocieri de culise în aceea perioadă tumultoasă a Războiului Rece.

În anul 1972, New York Times l-a desemnat printre primii 5 ambasadori din acel an, un clasament ce se referea strict la performanţele obţinute şi la activitatea sa, o mare onoare pentru un ambasador al unui regim comunist.

Rechemarea sa a rămas neelucidată, cel mai longeviv şi unul dintre cei mai performanţi ambasadori români din istorie, acreditat la Washington D.C., este schimbat din motive obscure pe care istoria le va scoate la suprafaţă.

A fost pentru o scurtă perioadă de timp ministru secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, decedând subit în data de 2 ianuarie 1990.

Rechemarea ambasadorului român în Statele Unite ale Americii - o opinie despre actualitate

Rechemarea ambasadorului român în Statele Unite ale Americii este o problemă delicată pentru că relaţiile noastre cu Statele Unite ale Amerciii sunt adânci, complexe, la nivel de parteneriat şi respect reciproc. Ambasadorii la Washington D.C. sunt numiţi după proceduri de evaluare complexe şi bine stabilite între cele două ţări.

Ambasadorii sunt reprezentanţi şefii statului ei înglobează toată viziunea despre politica externă a unui şef de stat. Evaluarea ambasadorilor se face după criterii bine stabilite şi după performanţe diplomatice. Rechemarea unui ambasador înainte de terminarea unui mandat se face de obicei pentru grave prejudicii aduse statului care l-a trimis.

Activitatea ambasadorului român actual la Washington D.C. a fost una extrem de intensă şi de interesantă la post. A deschis noi canale de comunicare în interiorul Parteneriatul Strategic. Conform deciziei 784 din 2012 a Curţii Constituţionale, Preşedintele României este subiect principal de drept în politica externă, şeful statului reprezintă statul român în raport cu celelalte state.

Comunicatul Ministerului de Externe ne arată că faptele pentru care se cere rechemarea sunt legate de evenimente ce au fost în afara mandatului de ambasador, o poziţie care nu justifică temeinic rechemarea. Rechemarea se face doar dacă s-au încălcat anumite norme sau cutume, iar raporturile diplomatice dintre cele două state au avut de suferit. Ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al României în Statele Unite ale Americii a fost acceptat de statul american şi a fost apreciat în multe dintre activităţile sale în perioada mandatului de ambasador.

Nu afirm că o anumită parte a greşit, afirm doar că ambasadorii trebuie rechemaţi în funcţie de performanţa mandatului, nu de fapte din trecut care trebuie dovedite, fără dovezi concrete nu putem vorbi despre nimic.

Subliniez că nu contează numele persoanelor, ci activitatea celor care sunt în slujba ţării, iar anumite gesturi de politică externă trebuie bine analizate şi cumpănite.

În ambele cazuri, ambasadorii au performat, primul a trăit într-o ciudată perioadă istorică, cel de-al doilea se confruntă cu valurile acestor vremuri trecătoare...

Prezentul se judecă doar cu prezentul, trecutul este lăsat în seama istoriei, iar viitorul în seama lui Dumnezeu.

Un articol pentru cinstirea memoriei lui Corneliu Bogdan, dar şi în onoarea Adevărului...