Sebastian Rusu: ”Operaţiunea militară” rusă din Ucraina se află în plină desfăşurare în sud şi pentru moment planificatorii ruşi nu au obţinut victorii răsunătoare, ci numai au întărit anumite puncte strategice din Donbass. Mai au ruşii forţa tactica şi logistica aferentă ca să pună în practică o mare ofensivă terestră care să îi aducă lui Putin o mare victorie în preajma Zilei de 9 Mai? Cât credeţi că vor mai rezista luptătorii ucraineni la Mariopol?

Anatol Şalaru: După toate datele disponibile perspectiva unei victorii majore din partea Federaţiei Ruse împotriva Ucrainei nu mai există. Ruşii au început mai mult să ghicească unde ar putea câştiga decât să ştie. Armata ruşilor este în acest moment blocata în sud-estul Ucrainei iar înaintarea lor este foarte redusă. Mai mult nu înaintează decât înaintează. Practic cele mai ”serioase” lovituri le întreprind cu rachetele care ucid mulţi mai mulţi civili ca soldaţi. Totodată, resursele încep să se epuizeze, iar sancţiunile economice îşi fac efectul.

Cu toate că se răsteşte şi ameninţă Occidentul, în afara atacului nuclear care ar arunca lumea într-o altă paradigmă, puterea Federaţiei Ruse a scăzut simţitor. Dacă ei nu reuşesc să treacă de forţele armate ale Ucrainei, care se descurcă admirabil vă daţi seama cam ce fiasco pentru Rusia ar fi să lupte contra a câteva zeci de ţări occidentale dotate şi pregătite conform standardelor NATO.

Cât priveşte ultimele trupe ucrainene din Mariopol trebuie să spunem că este o nouă filă de istorie, de definire a curajului şi a dragostei pentru ţară. Efectiv aceşti soldaţi au făcut de râs vestita armată rusă formata în mare din beţivii, violatorii şi criminalii Rusiei.

Îmi doresc din tot sufletul ca aceşti eroi, nu doar ai Ucrainei, ci şi ai Occidentului, să poată scăpa şi să se reîntoarcă la familiile lor alături de civilii greu încercaţi care s-au refugiat alături de ei. Rezistenţa lor în încercuirea rusă, care luptă cu Armata Roşie de două luni de zile a devenit obsesie pentru Putin şi doar forţa copleşitoare a armatei ruse îi poate distruge.

În lipsa unei contraofensive puternice ucrainene în Donbass şi a unei posibile capitulări a luptătorilor batalionului Azov la Mariopol, ofensiva rusă se va concentra pe axa Mikolaev-Odessa. Cum se va mobiliza Chişinăul într-un asemenea scenariu?

Chişinăul nu trebuie să facă vreo mobilizare excesivă, ci doar trupele noastre să fie pregătite, conform legii, pentru apărarea statului şi a cetăţenilor săi. Prudenţa strategică şi maximizarea rezilienţei, a rezistenţei tuturor instituţiilor statului din sistemul de apărare, dar şi a cetăţenilor, cred că este cea mai bună soluţie pentru provocările interne şi externe cu care se confruntă nu doar Republica Moldova, dar mai toate ţările de pe flancul estic şi nu numai.

Este armata R.Moldova pregătită să reziste  în faţa unei posibile ofensive ruse de pe axa Odessa-Tiraspol? Cum ar trebui să reacţioneze Bucureştiul într-un asemenea caz?

Armata naţionala este pregătită cu brio să reziste unui asalt din partea actorilor secesionişti din Transnistria, dar este foarte greu de crezut că dacă Ucraina va fi îngenuncheată, R.Moldova poate rezista unei invazii ruseşti. În fapt foarte puţine ţări din lume pot rezista capacităţilor armatei ruse şi cu atât mai mult un stat mic asemeni celui al nostru. Eu cred că datorită sprijinului extern, Ucraina poate nu doar rezista, dar şi învinge Rusia. Eu cred că Ucraina va învinge Rusia, de fapt la pierderile pe care le-au suferit în Ucraina, Federaţia Rusă deja a pierdut războiul.

În ceea ce priveşte Bucureştiul trebuie să reamintim că România este ţară NATO şi UE, iar deciziile ei vor reieşi din acest statut. România a făcut şi face foarte mult pentru Ucraina. De la sprijinul pentru aproape un milion de refugiaţi ucraineni la furnizat ajutoare umanitare, facilitarea comerţului, pentru că România a devenit o rută extrem de importantă pentru fluxul comercial al Ucrainei, la furnizat elemente militare, însemnând muniţie, carburanţi, etc, până la transferat armament ucrainenilor despre care se discută zilele acestea la Bucureşti. Chiar zilele acestea premierul Nicolae Ciucă şi preşedinţii celor două camere ale Parlamentului României au vizitat Kievul şi s-au întâlnit cu presedintele Vladimi Zeleschi.

Cum caracterizaţi ultimele provocări ruse din Transnistria şi neutralitatea clasei politice de la Chişinău? Va rezista Chişinăul presiunii constante de la Kremlin în contextul prelungirii războiului din Ucraina?

Sunt chiar provocări interne ale unor grupuri războinice care vor să fie mai ruşi ca ruşii. Daca veţi analiza atent acele explozii veţi vedea că ele sunt realizate fără fără victime, în zi de odihnă, cu efecte minime şi, mai ales, pot fi realizate doar de cei de pe loc. De exemplu, doborârea celor două atene a fost făcută prin explozie controlată, ele, din câte ştiu eu, nu mai erau funcţionale, iar doborârea lor a fost realizată fără a afecta alte structuri din zonă.

De asemenea, în ziua respectivă acea zonă, ca prin minune, nu era păzită deşi este zonă militară. Aşadar, putem spune că este o încercare de destabilizare regională, de culapabilizare a Ucrainei şi o încercare de implicare pe acest fundal al Transnistriei în războiul contra Ucrainei cu speranţa că acest lucru va slabi rezistenţa în sud-est a ucrainenilor. O intervenţie a Transnistriei în conflictul din Ucraina, un marş al secesioniştilor către statul ucrainean va însemna sinucidere pentru ei. S-ar confrunta cu o armată ucraineană bine pregătită şi dispusă să-şi apere ţara cu orice preţ.

Fără Rusia, Transnistria este doar o armată de amatori care latră la lună sperând că va speria Chişinăul. În fapt nici conducerea transnistreană şi nici cetăţenii de acolo nu vor război. Soldele ostaşilor transnistreni înrolaţi în GOTR şi trupele de pacificatori au scăzut simţitor şi nu cred că pentru 200 de dolari vrea cineva să moară sau să fie schilodit.

Ce şanse daţi în acest context proiectului politic unionist de pe axa Chişinău-Bucureşti? Este posibil să avem ”NATO pe Nistru”?

Proiectul unionist nu a încetat nici o clipă şi a trecut de la un act juridic, cum a fost în 1918, la un proces de mărire a interdependenţelor dintre cele două state româneşti. Nu cred că în această situaţie intrarea în NATO este posibilă acum, iar unirea trebuie să treacă prin filtrul unui vot popular. Indiferent când, în cadrul sau în afara UE, membră sau ne membră NATO, Republica Moldova se va reunifica şi vom fi o singură României Mare.

Cum vor juca ruşii statalitatea R.Moldova dacă vor ajunge în Transnistria şi vor reîncepe din nou tensiunile în Găgăuzia?

Nu ştiu dacă ruşii în noul context mai pot face mare lucru cu statalitatea oricui, nu doar a R.Moldova. Ruşii s-au confruntat cu vechiul proverb românesc: ”socoteala de acasă nu se potriveşte cu socoteală din târg”. Deci, planul de la Kremlin nu s-a potrivit cu planul din Ucraina şi absolut sigur nu se potriveşte ce plan au ticluit ei pentru R. Moldova.

Găgăuzia nu este asemeni Transnistriei şi cred că aceştia nu vor achesa la cântecul de lebădă al Rusiei. Sunt ca peste tot, inclusiv în Occident, oameni ce sprijină acţiunile Rusiei, dar cred că şi găgăuzii îşi doresc pace, să-şi crească în linişte copii şi nu să-i trimită carne de tun pentru visurile de om nebun ale lui Putin. În acest moment nu există nici o ameninţare de război pe teritoriul R.Moldova şi doar disperaţi ca Igor Dodon (n.a fostul preşedinte al R.Moldova) încearcă să învenineze apele în statul nostru vorbind ameninţător când el este doar un clovn la curtea lui Putin şi şi-a umflat buzunarele cu bani din kuliokul lui Plahotniuc.