A sprijinit Vladimir Putin teroriştii anti-occidentali ca tânăr ofiţer KGB? Dezvăluiri din perioada pe care a petrecut-o în Germania de Est

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Lucratul cu teroriştii Facţiunii Armatei Roşii s-ar putea să fi fost terenul de pregătire al lui Putin în măsuri active împotriva Occidentului. FOTO EPA
Lucratul cu teroriştii Facţiunii Armatei Roşii s-ar putea să fi fost terenul de pregătire al lui Putin în măsuri active împotriva Occidentului. FOTO EPA

Vladimir Putin a jurat că a avut o activitate fără evenimente în perioada în care a fost ofiţer KGB, la Dresda. Există însă o mulţime de motive serioase şi dezvăluiri ale unor foşti colegi pentru a ne îndoi de această afirmaţie, relatează Politico.

Când Vladimir Putin a sosit pentru prima dată la Dresden ca ofiţer KGB de nivel mediu, în 1985, Germania de Est exista numai datorită unui miracol. În pragul falimentului, ţara a supravieţuit cu ajutorul unui împrumut de un miliard de mărci de la Germania de Vest, în timp ce vocile disidenţilor erau în creştere. În jurul blocului estic, starea de protest a crescut, pe fondul sărăciei, a crizei economice şi a brutalităţii agenţiilor de ordine ale statului.

Cum arată dosarul de ofiţer KGB al lui Putin

Ce a făcut Putin în anii petrecuţi la Dresden rămâne învăluit în mister, în parte pentru că KGB a distrus şi transferat cu succes documentele înainte de prăbuşirea Germaniei de Est. „Cu ruşii avem probleme. Au distrus aproape tot”, a spus Sven Scharl, cercetător la arhivele Stasi (serviciul secret al Germanei de Est) din Dresden, care a lucrat cu KGB la operaţiuni de informaţii. Au rămas doar fragmente din dosarele despre activităţile de la Stasi ale lui Putin. Dosarul său este subţire şi pare intens răsfoit. Singura dovadă a activităţilor operative ale lui Putin este o scrisoare pe care i-a trimis-o lui Horst Bohm, şeful Stasi din Dresden, în care îi cere ajutorul pentru restabilirea conexiunii telefonice cu un informator din poliţia germană care „ne susţine”. Scrisoarea este lipsită de alte detalii, însă o solicitare directă către Bohm pare să indice proeminenţa rolului lui Putin.

Putin a încercat să minimizeze rolul pe care l-a avut în Dresda

Mulţi ani mai târziu, când Putin a devenit preşedinte al Rusiei, legendarul şef pentru informaţii externe al Stasi, Markus Wolf, şi foştii colegi din KGB ai lui Putin au avut grijă să sublinieze că Putin era un nimeni când a slujit în Dresden. Putin a fost „destul de marginal”, a spus Wolf o dată într-o revistă germană şi chiar şi „doamnele de la curăţenie” au primit Medalia de Bronz care i-a fost acordată. Colegul din KGB cu care Putin a împărţit biroul la sosirea sa la Dresden, Vladimir Usoltsev, căruia i s-a permis într-un fel să scrie o carte despre acele vremuri, a avut grijă să sublinieze banalitatea muncii lor, dezvăluind în acelaşi timp zero detalii despre operaţiunile lor. El şi-a recunoscut rolul în recrutarea agenţilor sub acoperire, despre care a spus că îşi petreceau 70% din timp scriind „rapoarte fără sens”. Televiziunea de stat din Rusia a proclamat mai târziu că Putin nu a fost niciodată implicat în ceva  ilegal. Cele mai multe dintre relatările oficiale subliniază, de asemenea, că Dresden era o fundătură de provincie, departe de acţiunea din Berlinul de Est.

Relatările colegilor din Stasi şi KGB contrazic ideea că Putin a avut doar un rol marginal şi sugerează  că anii petrecuţi la Dresden ar fi putut fi, de fapt, o pregătire în activitatea sa ulterioară de a semăna haos în politica occidentală. O sursă de primă mână dezvăluie că activităţile lui Putin la Dresda au fost minimizate pentru a acoperi o altă misiune - una dincolo de limitele legii. Sursa precizează că Putin a fost locat în Dresda tocmai pentru că un loc dosnic, departe de ochii spionilor din Berlinul de Est, unde francezii, americanii şi vest-germanii urmăreau cu atenţie. Potrivit unui fost membru al facţiunii Armatei Roşii, grupul terorist de extremă stânga din Germania de Vest, care susţine că l-a cunoscut pe Putin la Dresda, liderul de la Kremlin a lucrat în sprijinul grupării, care a semănat teroare în Germania de Vest în anii '70 şi '80: „În Dresda nu a fost nimic, nimic în afară de stânga radicală. Nimeni nu se uita la Dresda, nici americanii, nici vest-germanii. Nu era nimic acolo. Cu excepţia unui singur lucru: aceste întâlniri cu acei tovarăşi. ”

În lupta pentru imperiu între Est şi Vest, serviciile de securitate sovietice au desfăşurat mult timp ceea ce numeau propriile lor „măsuri active” pentru a perturba şi destabiliza adversarul. Prinsă în Războiul Rece, dar realizând că era prea înapoiată tehnologic pentru a câştiga orice război militar, încă din anii 60, Uniunea Sovietică şi-a găsit puterea în dezinformare, în plantarea unor zvonuri false în mass-media pentru a discredita liderii occidentali, în asasinarea adversarilor politici, în susţinerea organizaţiilor care promovau războaiele în ţările în curs de dezvoltare, cum ar fi Orientul Mijlociu şi Africa, în subminarea şi semănarea discordiei în Occident.

Implicarea teroristă

Printre aceste măsuri s-a numărat şi sprijinul pentru organizaţiile teroriste. Peste Orientul Mijlociu, KGB-ul a format legături cu numeroase grupări de teroare marxistă, în special cu Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei - un grup desprins din Organizaţia de Eliberare a Palestinei, care a efectuat o serie de deturnări de avioane şi atacuri cu bombe la sfârşitul anilor 60 şi 70. Documente top-secret preluate de un cercetător la începutul anilor ’90 din arhivele Politburo-ului sovietic ilustrează profunzimea unora dintre aceste conexiuni. În acestea se arată că şeful de atunci al KGB, Yury Andropov, a semnat trei solicitări de arme sovietice de la liderul PFLP, Wadi Haddad, pe care îl descrie drept „agent de încredere” al KGB.

În Germania de Est sau Republica Democrată Germană (RDG), KGB-ul a încurajat activ Stasi să ajute la „activităţile sale politice” din ţările în curs de dezvoltare. De fapt, sprijinul pentru terorism internaţional a devenit unul dintre cele mai importante servicii pe care Stasi le-a acordat KGB, potrivit unui document scris de Dr. Marian K. Leighton, fost analist sovietic al CIA. Serviciile de securitate din Germania de Est au fost întotdeauna supuse KGB-ului şi au respectat îndeaproape ordinele transmise de stăpânii lor sovietici. În 1969, Stasi-ul a deschis o tabără clandestină de instruire, în afara Berlinului de Est, pentru membrii PLO-ului lui Yassar Arafat. Unitatea de informaţii străine a lui Markus Wolf s-a implicat profund în lucrul cu grupări teroriste din întreaga lume arabă, inclusiv cu notoriul Carlos Ramirez Sanchez, cunoscut drept Carlos Şacalul. Instructorii militari din Stasi au înfiinţat o reţea de tabere de pregătire teroristă în Orientul Mijlociu.

Cum a comentat generalul Pacepa

Un fost general KGB care a cerut azil politic în Statele Unite, Oleg Kalugin, a numit mai târziu aceste activităţi drept „inima şi sufletul informaţiilor sovietice”. Fostul şef al serviciului de informaţii externe al României, Ion Mihai Pacepa, care a devenit cel mai înalt ofiţer de informaţii din blocul estic, care a cerut, de asemenea, azil politic în SUA, a fost primul care a vorbit deschis despre operaţiunile KGB cu grupări teroriste. Pacepa a scris despre modul în care fostul şef al serviciilor de informaţii externe KGB, generalul Alexander Sakharovsky, i-a spus frecvent: „În lumea de azi, când armele nucleare au făcut ca forţa militară să fie învechită, terorismul ar trebui să devină arma noastră principală.” Pacepa a mai declarat că şeful KGB Andropov a lansat o operaţiune pentru întreţine sentimentele de ură împotriva israelienilor şi SUA, în lumea arabă. În acelaşi timp, KGB a dezlănţuit terorismul intern în Occident.

Germania de Vest a fost iritată la maximum încă de când militanţii de extremă stânga ai Facţiunii Armatei Roşii au lansat un şir de bombardamente, asasinate, răpiri şi jafuri bancare la sfârşitul sfârşitului 1960. În numele răsturnării „imperialismului şi capitalismului monopolist” al ţării, au omorât importanţi industriaşi şi bancheri vest-germani, inclusiv pe şeful Dresdner Bank în 1977, şi au bombardat bazele militare americane, omorând şi rănind zeci de militari.

Până la sfârşitul anilor 70, când poliţia vest-germană a intensificat campania de arestări, Stasi a început să le ofere membrilor grupării un refugiu sigur în Est. „Au adăpostit nu unul, ci 10, ce locuiau în clădirile din jurul Dresdei, Leipzigului şi Berlinului de Est”, a spus Franz Sedelmayer, un consultant de securitate german care a lucrat ulterior cu Putin la Sankt Petersburg. Stasi le oferise identităţi false şi, de asemenea, au condus tabere de instruire.

Iniţial, după căderea Zidului, autorităţile vest-germane au crezut că Stasi-ul a furnizat pentru membrii facţiunii Armatei Roşii doar refugiu şi identităţi false. Dar, în timp ce procurorii au continuat să investigheze rolul Stasi, au găsit dovezi ale unei colaborări mult mai profunde. Ancheta lor a condus la arestarea şi rechizitoriul a cinci foşti ofiţeri Stasi în combaterea terorismului, pentru conspiraţie cu grupul în vederea bombardării unei baze importante a armatei americane din Ramstein, în sud-vestul Germaniei, în 1981 şi pentru încercarea de a ucide un general american. Şeful Stasi, Erich Mielke, a fost pus sub acuzare pentru aceleaşi acuzaţii.

Dar, pe fondul tumultului reîntregirii germane, nu a existat nici o voinţă politică de a-i aduce pe membrii Stasi în instanţă. Faptele celor acuzaţi de colaborarea cu Facţiunea Armatei Roşii s-au prescris după cinci ani, iar procesele au fost amânate. Amintirea crimelor s-a stins, în timp ce implicarea KGB cu facţiunea Armatei Roşii a rămas necercetată.

Stasi, controlat de ruşi

Dar, în tot acest timp, sovieticii supravegheau operaţiunile din Stasi, cu ofiţeri de legătură la fiecare nivel de comandă. La cel mai înalt nivel, controlul KGB a fost atât de strâns încât, potrivit unui fost membru al facţiunii Armatei Roşii, „Şeful Stasi, Mielke nici măcar nu s-ar îndepărta fără să ceară permisiune de la Moscova.” „RDG nu ar putea face nimic fără coordonarea cu sovieticii”, a spus un evadat din rândurile superioare ale Stasiului.

Acesta era mediul în care lucra Putin, iar povestea pe care fostul membru al Facţiunii Armatei Roşii a avut-o de spus despre Dresda se potriveştea îndeaproape.

Potrivit acestuia, în anii în care Putin a activat în Germania de Est, Dresda a devenit un loc de întâlnire pentru Facţiunea Armatei Roşii. Dresda a fost aleasă ca loc de întâlnire tocmai pentru că „nu mai era nimeni acolo”, a declarat fostul membru al grupării. „La Berlin, erau americanii, francezii şi britanicii. Pentru ceea ce trebuia să facem, aveam nevoie de provincie, nu de capitală”.

Un alt motiv pentru care întâlnirile au avut loc a fost acela că Markus Wolf şi Erich Mielke doreau să se distanţeze de astfel de activităţi: „Wolf a fost foarte atent să nu se implice. Ultimul lucru pe care şi-l doreau tipi ca Wolf sau Mielke era să fie prinşi cu mâinile pătate de sânge, în sprijinul unei organizaţii teroriste … Ne-am întâlnit acolo [la Dresda] de aproximativ şase ori”.

Putin, furnizor de arme pentru Facţiunea Armatei Roşii

Acest fost membru al Facţiunii Armatei Roşii şi colegii săi ar fi călătorit în Germania de Est cu trenul, fiind întâmpinaţi de agenţii Stasi care îi aşteptau într-o maşină mare, Zil, de fabricaţie sovietică. Apoi, au fost conduşi la Dresda, unde i s-au fost alăturat lui Putin şi unui coleg de-al lui din KGB, într-o casă conspirativă. „Nu ne-ar fi dat niciodată instrucţiuni direct. Ei spuneau doar atât: Am auzit că plănuieşti asta, cum vrei să o faci? Şi făceau sugestii. Ne sugerau alte ţinte şi ne întrebau de ce anume avem nevoie. Aveam întotdeauna nevoie de arme şi de bani numerar”.

Facţiunii Armatei Roşii îi era greu să cumpere arme în Germania de Vest, aşa că îi înmâna lui Putin şi colegilor săi o listă. Cumva, această listă ajungea în cele din urmă la un agent din Vest, iar armele solicitate erau plasate într-o locaţie secretă de unde membrii Facţiunii Armatei Roşii le puteau ridica.

Departe de a ocupa un loc pe bancheta din spate, aşa cum au fost adesea prezentaţi anii săi de la Dresda, Putin se număra de fapt printre liderii acelor întâlniri, a afirmat fostul membru al Armatei Roşii. Potrivit acestuia, unui dintre generalii din Stasi primea ordine de la Putin. Pe măsură ce Facţiunea Armatei Roşii a semănat haos în Germania de Vest, printr-o serie de atacuri cu bombă, activităţile grupării au devenit o parte-cheie a încercărilor KGB de a perturba şi destabiliza Occidentul, a afirmat fostul membru al grupului terorist.

Şi, pe măsură ce se apropia sfârşitul puterii sovietice şi al RDG, este posibil ca gruparea să fi devenit o armă pentru protejarea intereselor KGB. De exemplu, grupul terorist a orchestrat uciderea preşedintelui Deutsche Bank, în 1989, şi a şefului companiei de tehnologie Siemens, în 1986, ambii având poziţii politice sau fiind angajaţi în activităţi considerate provocatoare de către regimul sovietic.

Pentru fostul membru al facţiunii Armatei Roşii, zilele acestea par acum îndepărtate. Dar nu se poate abţine să-şi amintească cu regret că nu a fost decât o marionetă în jocurile de influenţă sovietică. „Nu am fost decât nişte idioţi utili pentru Uniunea Sovietică”, a spus el cu un rânjet. „De aici a început totul. Ne foloseau pentru a perturba, destabiliza şi semăna haosul în Occident. ”

Când a fost întrebat despre sprijinul Stasi şi KGB pentru facţiunea Armatei Roşii, o umbră încadrează pe faţa încă neclintită a lui Horst Jehmlich, fostul director al Stasi Dresden, care a lucrat îndeaproape cu Putin.

Membrii facţiunii Armatei Roşii au fost aduşi doar în RDG „pentru a-i îndepărta de terorism”, insistă el. „Stasi a vrut să prevină terorismul şi să-i oprească să revină la măsuri teroriste. Au vrut să le ofere o şansă de a se reeduca. ” Dar când a fost întrebat dacă KGB-ul dădea tonul, dacă în Dresda membrii Facţiunii Armatei Roşii se întâlneau cu Putin şi dacă ordinele de atac erau date acolo, faţa lui a devenit încă mai întunecată: „Nu ştiu nimic despre asta. Când era top-secret, nu ştiam. Nu ştiu dacă asta a implicat serviciul secret rus. Dacă este aşa, atunci KGB s-a asigurat că nu va avea nimeni acces la acest material. Vor fi spus că aceasta este o problemă germană. Au reuşit să distrugă mai multe documente decât noi”.

Povestea fostului membru al facţiunii Armatei Roşii este aproape imposibil de verificat. Majoritatea foştilor săi tovarăşi sunt fie în închisoare, fie morţi. Alţi participanţi la întâlnirile de atunci au dispărut. Dar un strâns apropiat de-al lui Putin din KGB a indicat că aceste astfel de acuzaţii sunt extrem de sensibile şi a insistat asupra faptului că nu a fost dovedită vreo legătură între KGB şi Facţiunea Armatei Roşii sau orice alt grup terorist european: „Şi nu ar trebui să încercaţi să faceţi acest lucru!”, adăugă el tăios.

Mulţi ani mai târziu, Klaus Zuchold, unul dintre cei recrutaţi de Putin în Stasi, a oferit câteva detalii parţiale despre implicarea lui Putin în alte măsuri active, la acea vreme. Zuchold, care ceruse azil politic în Occident, a declarat pentru publicaţia germană, Correctiv, că Putin căutase cândva să obţină un studiu asupra otrăvurilor letale care lasă puţine urme şi că intenţiona să compromită autorul acestui studiu prin plantarea de materiale pornografice asupra lui.

Nu este clar dacă operaţiunea a avut loc vreodată. De asemenea, Zuchold a susţinut că activităţile lui Putin includeau dirijarea unui neo-nazist de notorietate, Rainer Sonntag, care a fost deportat în Germania de Vest în 1987 şi care s-a întors la Dresda după căderea Zidului, sprijinind ascensiunea extremei-drepte.

Lucratul cu teroriştii Facţiunii Armatei Roşii s-ar putea să fi fost terenul de pregătire al lui Putin în măsuri active împotriva Occidentului imperialist. Deşi devenise din ce în ce mai clar că blocul estic nu va mai putea rezista, că tulburările sociale ar putea să-l distrugă şi că reverberaţiile ar putea ajunge până în Uniunea Sovietică, totuşi Putin şi ceilalţi ofiţeri KGB din Dresda s-au luptat să-şi salveze reţelele.

Iar apoi, într-o clipă, totul s-a terminat şi, brusc, nu mai era nimeni la comandă. Zecile de lupte şi jocurile de spionaj, sub acoperire, păreau terminate. Graniţa dispărruse, copleşită de răspândirea protestelor.

Deşi a mai trecut încă o lună până când protestele să ajungă şi la Dresda, totuşi când ele au apărut, Putin şi colegii săi erau doar parţial pregătiţi. În timp ce mulţimile de oameni stăteau de două zile, pe un frig tăios, în faţa sediului Stasi, Putin şi ceilalţi agenţi KGB s-au baricadat în interiorul vilei. „Am ars hârtii noaptea şi ziua. Am distrus tot, toate comunicaţiile noastre, listele noastre de contacte şi reţelele cu agenţii noştri. Eu personal am ars o cantitate uriaşă de material. Am ars atât de multe lucruri încât s-a spart cuptorul”, povestea Putin mai târziu.

Extras din cartea PUTIN’S PEOPLE: How the KGB Took Back Russia and Then Took On the West, de Catherine Belton, publicată pe 23 iunie 2020. Copyright © 2020 de Catherine Belton. Toate drepturile rezervate, citată de Politico.

Rusia



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite