Cu atât mai mult a venit ca o surpriză neaşteptată şi aducătoare de speranţă mişcarea iranienilor, salutată imediat de europeni, de Rusia şi China: Rafael Grossi (foto), Directorul General al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (IAEA), a confirmat că instituţia pe care o conduce a ajuns la un acord cu Teheranul în ce priveşte accesul la echipamentul de supraveghere aflat în toate instalaţiile nucleare iraniene. Evenimentul este major deoarece, în aceste condiţii, se pot relansa imediat tratativele diplomatice. "Asta, cel puţin din punctul meu de vedere, a însemnat eliminarea ultimei oprelişti, măsură ce permite timpul necesar pentru diplomaţie" - a spus Grossi la reîntoarcerea sa din vizita efectuată în Iran (aveţi aici textul declaraţiei comune cu iranienii).

Rafael Grossi, Directorul General al agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică

O soluţie pentru reluarea tuturor activităţilor prevăzute de "Acordul nuclear" cu Iranul?

Foarte greu de spus în acest moment. Este mai degrabă primul semn că, din acest moment, presiunea se mută pe negocierile care vor urma la Viena  şi că, în acest context să poată reintra în drepturi depline celebrul Joint Comprehensive Plan of Action a fost semnat iniţial de Iran, China, Franţa, Germania, Rusia, Marea Britanie şi SUA, care a fost salutat şi suţinut de Rezoluţia 2231 a Consiliului de Securitate. Şi aveţi aici ceea ce se cerea în mod specific Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică şi, lecturând lista foarte precisă, veţi înţelege că absolut nimic de acolo, inclusiv ridicarea sau anularea de sancţiuni, nu poate fi realizat fără mişcarea de bază, adică accesul la camerele de supraveghere instalate în toate centrale şi centrele de depozitare a materialelor nucleare.

Ce s-a obţinut acum este un răgaz important destinat negocierilor care, în perspectiva retragerii americane şi NATO din Afganistan şi a ceea ce va urma în Irak, sunt o confirmare a poziţiei europene care, aşa cum spunea Enrique Mora, secretarul general adjunct al UE, la o oră după semnarea acordului cu AIEA, "este un pas pozitiv în sensul că suntem astfel siguri că vom beneficia de un flux continuu de informaţie privind programul nuclear iranian şi deschide drumul diplomaţiei". Important într-adevăr, mai ales că, pentru a face să avanseze lucrurile, iranienii au fost de acord asupra unuia dintre punctele aflate mereu în dispută: camerele de supraveghere şi baza de date conţinând înregistrările se vor afla sub custodia comună a iranienilor şi a Agenţiei Internaţionale, fiind sigilate de reprezentanţii ambelor păţi, echipa Agenţiei fiind autorizată să înlocuiască echipamentele de stocare. Ceea ce, spunea Gossi, se va petrece " în următoarele zile, foarte curând".

Este foarte posibil ca, într-adevăr, diplomaţia să fie repusă în drepturi, mai ales că, din partea americanilor, încă din luna februarie, Biden decisese efectuarea unui pas major în sensul inversării complete a politicilor agresive ale lui Trump, oferindu-se să se alăture statele europene semnatare ale Acordului. În acest sens, Secretarul de Stat Blinken şi-a anunţat personal aliaţii europeni că SUA li se vor alătura în eforturile de revigorare a JPOC, acordul nuclear cu Iranul, spunând chiar că acesta ar fi "o realizare cheie a diplomaţiei multilaterale".

Cea mai importantă consecinţă directă, în imediat, este anunţul formal al ministrului iranian de externe că ţara sa este gata să reia convorbirile în formatul demult uitat de la Viena. Poate şi în prezenţa SUA care, în actualul context, au cale liberă de a pune în practică una dintre cele mai importante promisiuni electorale în materie de politică externă, adică de revenire în "acordul nuclear" iranian.

Fie şi numai acest lucru susţne ideea apariţiei unui cu totul nou echilibru de putere în Orientul Mijlociu, combinat şi cu viitoare intrare a Iranului în Organizaţia de Cooperare de la Shanghai, poate condiţionată, discret de Rusia şi China tocmai de această mişcare de acum a diplomaţiei iraniene.

Poate să însemne asta şi dispariţia ameninţării ca Israelul, singur sau secondat de Arabia Saudită, să-şi pună în aplicare intenţiile privind acţiuni militare împotriva Iranului? Cred că nu, chiar am convingerea absolută că aşa ceva nu se poate întâmpla, numai că, la fel de evident, americanii - în afara unei destul de improbabile lovituri directe iraniene împotriva teritoriului israelian - nu se vor lăsa antrenaţi într-o nouă aventură militară. Mai ales acum, în contextul post-Afganistan şi al viitoarei retrageri din Irak, nivelul de acceptabilitate al opiniei publice americane este extrem de departe de nivelul care a justificat trimiterea de zeci şi zeci de mii de americani la moarte în cadrul Războiului împotriva terorii.

Ca argument, priviţi la reacţia generală post-Afganistan a diplomaţiilor occidentale, americană şi din toate statele membre NATO sau participante la Coaliţie. Ce vedem este o încercare treptată şi susţinută de normalizare, pe cât se poate pentru salvarea mândriilor naţionale, a relaţiilor cu regimul taliban care, cum veţi auzi foarte curând, va intra în negocieri în diverse formate internaţionale. Inclusiv alături de americani.

Nimeni nu spune că va fi un exercţiu uşor dar diplomaţia multilaterală într-adevăr se întoarce şi începe să devină operaţională. Nu în entuziasmul general al tuturor participanţilor, dar răspunzând nevoii lor comune, inclusiv a americanilor, de a avansa înspre o soluţie negociată şi care să îndepărteze - poate, cine ştie, în formula unor noi tratate - ameninţările regionale care să evolueze în conflicte internaţionale. Din acest punct de vedere, acordul nuclear cu Iranul reprezintă piatra de încercare pentru noul tip de politică în care se implică acum nu numai marile puterei, ci şi multe state din prima linie, inclusiv din Europa, cele care au o diplomaţie care lucrează deja în termenii noilor scenarii.