Stratfor: Cât de puţin importantă este evadarea „obraznică“ a unui lord al drogurilor în contextul evoluţiei crimei organizate din Mexic

Cartelul Sinaloa se fragmenta deja când Guzmán era arestat, pentru a doua oară, în 2014

Evadarea liderului cartelului Sinaloa din Mexic, Joaquín „El Chapo“ Guzmán, de pe 11 iulie, dintr-o închisoare de maximă securitate, a atras atenţie pe plan internaţional. Natura „obraznică“ a evadării se adaugă legendelor care deja îl vizează pe Guzmán, însă evadarea are prea puţină importanţă pentru crima organizată din Mexic, al cărei impact asupra societăţii este mult mai mare decât un singur lord, notează Stratfor.

Geografia Mexicului a permis traficanţilor de droguri ca Guzmán să opereze la nivel global. După dezmembrarea cartelurilor columbiene şi a rutelor lor maritime de trafic prin Caraibe, ce a avut loc în anii '80 şi '90, Mexic a devenit liderul noilor rute către Statele Unite ale Americii. 

Această evoluţie a avut loc chiar în timp ce reţelele mexicane de traficanţi se împărţeau în grupări mai mici. Deşi lorzii drogurilor, cum este şi Guzmán, s-au dezvoltat, de fapt toate grupările de crimă organizată din Mexic sunt rezultatul unei descentralizări sistematice în structura cartelurilor, descentralizare ce este în desfăşurare chiar şi azi, notează Stratfor într-o analiză despre situaţia cartelurilor de droguri din Mexic şi despre cât de mult contează, pe plan naţional şi internaţional, evadarea lui Guzmán.

Arestarea lui Guzmán a accentuat tendinţa separatistă din interiorul cartelului

De fapt, până când Guzmán a fost arestat, pentru a doua oară, în februarie 2014, cartelul Sinaloa se fragmenta deja. Grupurile care operau în regiunile statelor mexicane Chihuahua, Sonora, Sinaloa şi Baja California, care odată erau parte din reţeaua lui Guzmán, funcţionau deja autonom. Arestarea lui „El Chapo“ (Piticul) şi a unora dintre locotenenţii săi a accelerat această tendinţă.

Acum, regiunile care au fost controlate timp de decenii de lordul crimei din Sinaloa sunt controlate de alte grupări, inclusiv de Cartelul de Jalisco Nueva Generación, care s-a extins din regiunile Terra Caliente şi La Linea, care a aparţinut cartelului Juarez.

Mituri despre Guzmán

Printre miturile care îl înconjoară pe „Piticul“ erau şi poveştile despre presupusul rol de arbitru în cadru crimei organizate din Mexic. Potrivit poveştilor, organizaţia sa prefera să se extindă prin negocieri, şi nu prin conflict. De fapt Guzmán a făcut parte din cel mai violent război al drogurilor din Mexic, aducând nesiguranţa în locuri ca Tijuana, Nuevo Laredo şi Ciudad Juarez.

Aceste conflicte s-au domolit până în momentul arestării lui, însă nu înainte ca un război la nivel naţional să degenereze în conflicte regionale. Guzmán poate că a încercat să-şi restabilească controlul pe care îl avea asupra Mexicului, însă eforturile sale anterioare de a face asta au eşuat, iar sarcina lui ar fi şi mai grea acum, când reţeaua sa a devenit şi mai fragmentată.

Din 2012, crima organizată mexicană a devenit mai „balcanizată“, scrie Stratfor, pe fondul eforturilor guvernului de a „petici“ instituţiile de securitate publică, iar violenţele la nivel naţional au fost diminuate. Deşi faptul că te confrunţi cu mai multe grupări criminale înseamnă că te confrunţi cu şi mai mulţi şefi ai acestor grupări, aceşti lideri nu au reuşit să susţină ofensive violente împotriva rivalilor şi să scape în acelaşi timp şi de forţele de ordine, în acelaşi mod în care au făcut-o predecesorii lor.

În timp ce valurile de violenţe încă pot lua naştere în locuri ca Tamaulipas, ele de fapt slăbesc atunci când forţele de securitate intervin. Nu la fel se întâmpla în trecut, în locuri ca Juarez, unde violenţele creşteau în intensitate în ciuda detaşării repetate a trupelor federale, conchide Stratfor.