„Primejdia este enormă. Dacă dronele sunt un tip de arme în mod sistematic ghidate de oameni, cei care, în ultimă instanţă, iau deciza de a folosi forţa letală, aceste noi tipuri de arme denumite roboţii letali autonomi sunt echipate cu sisteme informatice extrem de sofisticate şi complexe care le permit să-şi aleagă ţintele în mod autonom. Caz în care apar multiple întrebări privind protecţia vieţii, pe timp de pace, ca şi de război. În cazul în care ele vor fi introduse pe scară largă, aşa cum se pregătesc să facă acum marile armate ale lumii, maşinile şi nu oamenii vor decide cine va trebui să moară şi cine va rămâne în viaţă” - Christof Heyns, Raportor special al ONU  
 
Profeţiile lui Isaac Asimov devin o cumplită realitate care, spuneau participanţii la o excepţională discuţie ce a avut loc în cadrul Forumului de la Davos din luna ianuarie a acestui an, ameninţă să scape rapid şi total de sub control (puteţi urmări aici dezbaterea respectivă). Tentaţia este enormă: o piaţă potenţială de sute şi, în viitor, de mii de miliarde de dolari, combinată cu capacitatea deja probată a marilor producători de armament de a dezvolta prototipuri din ce în ce mai avansate în cel puţin şase ţări: SUA, Marea Britanie, China, Israel, Rusia şi Coreea de Sud...alte 44 de state exprimându-se public în favoarea acestui tip de arme, programele de proiectare implicând în acest moment 272 de oameni de ştiinţă.. Dacă adăugăm la asta piaţa neagră a producătorilor unor asemenea roboţi, desigur, în acest caz, deocamdată rudimentari, dar deja aflaţi în arsenalul unor organizaţii teroriste, vedem amploarea chestiunii. Şi urgenţa ei.
sursa:  Action on Armed Violence, 2016
 
Deja în iunie 2015, peste 3.000 de membri ai Global Council on Artificial Intelligence and Robotics, au semnat o scrisoare care, în final, a adunat peste 17.000 de semnături, foarte multe nume de rezonanţă internaţională printre care Stephen Hawking, Elon Musk, Steve Wozniak sau Noam Chomsky (originalul îl puteţi accesa AICI). Iar întrebarea esenţială este de a şti „dacă se va începe o cursă a înarmării bazată pe crearea de arme folosind tehnologiile Inteligenţei Artificiale (AI) sau se va preveni începerea acesteia... spre deosebire de armele nucleare, acest tip de arme nu necesită capacităţi militare semnificative pentru a putea fi produse în masă. Nu va fi decât o chestiune de timp până când ele vor apărea pe piaţa neagră şi în mâinile teroriştilor, a dictatorilor care vor vrea să aibă posibilitatea unui mai bun control al populaţiei, şefilor de organizaţii militare care să vrea să perpetueze operaţiuni de curăţire etnică etc. Armele letale autonome sunt ideale pentru asasinate, destabilizarea unor naţiuni, controlul total al populaţiei sau uciderea foarte precisă a unui anumit grup etnic etc...".
 

Ceea ce există în acest moment se împarte în trei mari categorii distincte:

  1. Arme care, de la identificare până la lovirea ţintei, sunt dependente de decizia umană.
  2. Arme care, plecând de la o decizie şi o programare umană a coordonatelor, pot selecta singure cea mai bună ţintă.
  3. Arme care pot selecta în mod autonom ţinte şi le pot lovi fără să aibă nevoie de autorizaţia prealabilă a omului.

În acest sens, operaţionale pe piaţă (dacă nu „arme independente" în sensul complet al acestei noţiuni, cel puţin având inegrate o serie de aplicaţii revoluţionare care le permit un grad destul de mare de autonomie). Printre acestea:
 
  • Phalanx - pentru sistemul de luptă AEGIS (SUA) care combină un radar de detecţie şi de fixare pe ţintă cu un calculator de poziţie asociat unui tun multi-tub.

foto: Phalanx
 
  • Harpy - sistem autonom de detectare şi distrugere a emiţătorilor radar (Israel)
  • Taranis - dronă de luptă  încă în stadiu de dezvoltare (Marea Britanie)
  • Drona de luptă X-47B (Northrop Grumman). 

Foto: drona de luptă X-47B - Este realizată în cadrul conceptului UCLASS - Unmanned Carrier-Launched Surveillance and Strike). Caracteristici tehnice: autonomie de zbor de peste 3.900 Km., altitudine maximă 12.000 m, atinge o viteză trans-sontică şi are o autonomie de 6 ore cu 2 tone de încărcătură. Irmează să echipeze armata SUA începând cu 2019. Pentru prima oară a fost lansat în regim operaţional pe 14 mai 2013 de pe portavionul George Bush în Atlantic, şi-a îndeplinit misiunea de zbor şi a aterizat pe pista centrului de cercetări de la Patuxent River, în Maryland.
 
  • Roboţii de supraveghere Techwin (produşi de Samsung) - actualmente aflaţi în zona demilitarizată care desparte cele două Corei.
Foto: robotul fabricat de Samsung
 
La rândul lor, ruşii au anunţat deja cel mai nou sitem de luptă robotic denumit Platform-M, creat „pentru a lupta fără a intra în contact direct cu forţele inamicului", având în dotare un lansator de grenade şi o mitralieră grea, are în componenţă aparatură optico-electronică şi senzori de recunoaştere radio. Este destinat „operaţiunilor de culegere de informaţii, pentru descoperirea şi distrugerea unor ţinte staţionare sau mobile, pentru sprijin de luptă, pentru patrularea şi paza unor locaţii importante. Armamentul poate fi ghidat, şi poate distruge ţinte în regim semi-automat sau complet automat“. 
 
Foto: Platform-M
 
Robotul cu numele de cod Wolf-2 are, în general, aceleaşi sarcini pe câmpul de luptă, dar este mai puternic şi mai greu decât Platform-M, fiind echipat cu arme automate de tip Kalaşnikov, dar şi cu altele de mare calibru, cum sunt mitralierele de tip UTES sau KORD, coordonate, pentru precizia tragerii, de o instalaţie de ochire laser şi un girostabilizator. Poate opera în orice condiţii atmosferice şi, conform celor de la „The Telegraph“, urmează să fie folosit de Forţele de Rachete Strategice pentru paza sistemelor de rachete Topol-M şi Yars. Mai adăugăm sistemul multifuncţional de deminare URAN-6, dar şi robotul Strelets destinat acţiunilor în zonele urbane dens populate.
 
Acesta este doar începutul, avertizează experţii militari, aducând ca argument diversele note, addende sau completări ale doctrinelor militare clasice tocmai pentru a lăsa loc fabricării unor asemenea arme ale viitorului, ieftine, eficiente şi extrem de utile pentru a reduce numărul pierderilor umane directe. Sau, cel puţin, acestea sunt argumentele celor care susţin foarte rapida intrare în producţie a acestui gen de arme. Sigur, argumentele celorlalţi sunt şi ele valabile, căci o cursă a înarmărilor se poate deschide şi în acest domeniu, cu adăugirea că, de data asta, sectorul acesta nu este protejat de convenţii sau acorduri internaţionale şi iese complet din logica Convenţiilor de la Geneva. Dar, la limită, depăşesc şi cadrul minimei morale a lumii roboţilor, cel imaginat de Asimov. Vă mai amintiţi legile?
- Un robot nu va răni o fiinţă umană sau, fără să intervină, permite unei fiinţe umane să îşi facă rău.
- Un robot trebuie să respecte ordinele date de fiinţele umane facând excepţie ordinele ce intră în conflict cu prima lege.
- Un robot trebuie să-şi protejeze existenţa atât timp cât această protecţie nu intră în conflict cu primele două legi.
 
Suntem pe cale să transgresăm aceste legi ale unui viitor imaginat cu bunul-simţ al unui geniu vizionar. Trecem direct la perioada distrugerii Galaxiei, începând, fireşte, cu lumea noastră, singura pentru care imaginăm cu patimă mijloacele de a o urâţi, degrada, sărăci şi trimiterii în neant. Dacă mai aveţi timp, meditaţi la această frază scrisă de Asimov: 
Cel mai trist aspect al vieţii este că ştiinţa acumulează cunoaştere mai repede decât societatea acumulează înţelepciune...