Pe ce "se bat" China şi Japonia în Marea Chinei de Est
0
Marina chineză îi îngrijorează tot mai mult pe americani şi pe aliaţii lor. Washingtonul tocmai a semnat un acord pentru un scut antirachetă cu Tokio, ceea ce ar putea irita Beijingul, pe fondul escaladării tensiunilor sino-japoneze în legătură cu insulele Senkaku.
Săptămâna trecută secretarul de stat american Hillary Clinton a făcut un turneu diplomatic prin Indonezia,China, Timorul de Est şi Brunei, pe drum spre summitul de cooperare economică Asia-Pacific (APEC) din Rusia, pentru a le da aliaţilor SUA din regiune că America rămâne forţa hegemonică din Pacificul de Vest. „Pacificul este destul de mare pentru noi toţi”, i-a asigurat ea pe aliaţii din Australia, Japonia, Noua Zeelandă, Filipine şi Vietnam veniţi în insulele Cook s-o întâlnească.
Dar tensiunile dintre partenerii SUA şi China au crescut în ultimele luni. Beijingul îşi dispută cu Manila un atol nelocuit numit Scarborough Shoal, care este deasupra nivelului mării doar în timpul refluxului. În ciuda unui compromis mediat de SUA prin care cele două ţări erau de acord să-şi retragă vasele, marina chineză a blocat laguna şi a trimis vase care să patruleze aceste ape bogate în peşte.
Pe de altă parte, China se luptă cu Japonia pentru insulele Senkaku, care au o importanţă strategică şi comercială majoră fiind situate pe ruta maritimimă dintre Taiwan şi Okinawa. După ce activişti din Hong-Kong au înfipt în august steaguri chineze pe una dintre aceste insule, tensiunile dintre cele două ţări s-au escaladat recent după ce guvernul japonez a anunţat săptămâna trecută că a cumpărat insulele de la o familie japoneză. Şase nave chineze au intrat în apele japoneze pentru a împiedica preluarea insulei.
Mai mult, zeci de mii de demonstranţi chinezi au ieşit în stradă pentru a protesta împotriva Japoniei, iar mai multe companii japoneze şi ambasada au fost atacate. Ca urmare, mai mulţi producători de electronice şi-au închis provizoriu fabricile şi afacerile din China. Canon a oprit producţia în trei dintre cele patru uzine.
„Nu există nicio soluţie bună în această criză. Niciunul dintre state nu vrea să renunţe şi nici să negocieze. Toţi cer maxium şi nu mai pot apoi să scadă din pretenţiile formulate. Fie că este vorba de guvernul din Tokio, Beijing sau Taipei, toate executivele vor intra sub o presiune puternică dacă lasă să se vadă că nu urmăreşte interese naţionale în disputa pentru insulele Senkaku. Naţionaliştii toarnă gaz pe foc. Nimeni nu poate câştiga, dar toţi pot pierde”, explică Eberhard Sandschneider, expert german la DGAP pentru spaţiul Asia-Pacific într-un interviu pentru Spiegel. În opinia sa, există pericolul unui incident militar, în care să fie trase şi SUA, care ar influenţa negativ economia din spaţiul Asia-Pacific, ceea ce ar simţi şi Europa.
Expertul german consideră că un război comercial este un pericol potenţial mai mare decât o confruntare militară, deoarece cele două ţări sunt foarte dependente una de alta din punct de vedere economic. Pe de altă parte însă, apele din apropierea insulelor disputate sunt foarte bogate în peşte şi potenţial şi în rezerve de gaz, astfel încât nicikuna dintre ţări nu vrea să renunţe la revendicarea lor. China a ameninţat Japonia cu sancţiuni economice, care ar urma să vizeze producţia, exporturile japoneze în China cât şi importurile de "materiale de importanţă strategică", scrie Spiegel. Partea chineză e convinsă că un război comercial ar afecta mai puternic Japonia. Ca urmare Ministerul chinez de externe a anunţat că-şi va demarca formal apele teritoriale din zonă. "Aceasta este o mişcare fără precedent de formalizare a revendicărilor teritoriale ale Chinei, care creşte foarte mult riscul de ciocniri pe mare între China şi Japonia", avertizează Stephanie Kleine-Ahlbrandt, cercetătoare la International Crisis Group Beijing, într-o analiză pentru Foreign Policy.
Actualul conflict între cele două ţări pentru insulele Diaoyo-Senkaku a izbucnit în anii 60, atunci când doi experţi ai ONU au descoperit între China şi Japonia sedimente pe o întindere de 80.000 de mile pătrate, care ar putea fi pline de petrol. În plus, China a început explorarea a trei câmpuri gazifere în zonă. Chinezii susţin că arhipelagul ar fi fost decoperit de ei în secolul 16 şi au fost administrate de China, până când au căzut în mâna Japoniei ca urmare a războiului sino-japonez. Japonezii au controlat insulele din 1895 până la înfrângerea lor în cel de-al Doilea Război Mondial. Apoi insulele au fost administrate de americani până în 1972, când aceştia le-au cedat Japoniei.
Mizele regiunii
Marea Chinei de Sud, care leagă Oceanul Indian cu cel Pacific, este străbătută de peste jumătate dintre toate navele comerciale ale lumii. 80% din importurile Chinei de ţiţei trec pe aici iar pe fundul mării s-ar găsi, potrivit estimărilor, 130 de miliarde de barili de ţiţei şi 9,3 trilioane de metri cubi de gaz natural, scrie revista germană Spiegel. Nu întâmplător Martin Dempsey, şeful statului major american Interarme, declara cu ocazia lansării noiii strategii de securitate a SUA că „toate trendurile – demografice, geopolitice, economice şi militare se mută către Pacific astfel încât provocările noastre strategice vor veni în viitor în cea mai mare parte din regiunea pacifică”.
Reorientarea SUA către regiune este tot mai accelerată. Flota a şaptea, staţionată în Japonia şi Guam, cu peste 60 de nave de luptă, va fi extinsă astfel încât până în 2020, 60% din toate navele de luptă americane vor fi staţionate în Pacific. Motivul principal îl reprezintă modernizarea rapidă a marinei chineze, care este considerată o ameninţare. China dezvoltă deja rachete balistice anti-navă capabile să distrugă portavioane.
Iar SUA şi Japonia tocmai au decis să plaseze un al doilea sistem anti-rachetă în Japonia pentru a contracara ameninţarea unui atac cu rachete balistice din partea Coreei de Nord. Cele două părţi au insistat că acesta nu este îndreptat împotriva Chinei, dar unii analiştii susţin că decizia va irita Beijingul, mai ales în contextul escaladării conflictului pentru insulele Senkaku.
Rusia „virează” şi ea către Asia Pacific
La recentul summit APEC găzduit de oraşul rus Vladivostok, preşedintele rus Vladimir Putin a dat şi el semnalul reorientării ţării sale către regiunea Asia-Pacific, în încercarea de a creşte influenţa politică şi economică a Rusiei. Moscova s-a oferit să servească drept punte între Vest şi Est şi s-a angajat la o cooperare politică mai strânsă cu partenerii săi asiatici. Chiar şi prin investirea a 21 de miliarde de dolari în cosmetizarea oraşului care a găzduit summitul, Rusia încearcă să se profileze ca un jucător economic asiatic tot mai important, arată analista Lilit Gevorgyvan într-o analiză pentru IHS Insight. În marja summitului, Vladimir Putin a avut 15 întâlniri bilaterale cu lideri din regiune menite să atragă investiţii în Rusia şi să extindă relaţiile comerciale. Pe lângă propriul conflict cu Japonia din cauza insulelor Kurile, Rusia speră să-şi asigure o diversificare a exporturilor de gaz prin accesul la importante pieţe asiatice. Gazprom a semnat deja un contract de furnizare de gaz natural lichefiat cu Japonia.
Se încarcă comentariile...
