Oaze de afaceri şi "zone interzise"

Unii participanţi la summitul World Economic Forum din Iordania au salutat succesele economice din Golf, iar alţii au deplâns "găurile negre", de colaps social din regiune Liderii de

Unii participanţi la summitul World Economic Forum din Iordania au salutat succesele economice din Golf, iar alţii au deplâns "găurile negre", de colaps social din regiune

Liderii de afaceri şi-au repetat speranţa că Orientul Mijlociu trece printr-o "transformare economică majoră, ireversibilă". La numai 350 de kilometri, avioanele israeliene bombardau din nou turbulentele teritorii palestiniene, cufundate în sărăcie şi lipsă de speranţă.

Organizaţia World Economic Forum (WEF) are ca scop "transformarea lumii" prin angajarea liderilor de toate felurile în "scrierea agendelor" industriale, sociale, ecologice şi chiar politice; de la nivel regional în sus. Pentru a fi cât mai aproape de problemele locale, summituri regionale au loc în diferite părţi ale lumii - dar în oaze de modernitate şi în incinte care respectă standardele internaţionale de confort.

Pentru abordarea problematicilor Orientului Mijlociu, WEF a ales Regatul Haşemit al Iordaniei, aflat oficial în tabăra statelor arabe proamericane şi care a semnat un tratat de pace cu Israelul. Peste 1.200 de lideri din 56 de ţări, musulmani sau cu alte interese în regiune, au fost invitaţi pentru weekendul 19-20 mai în staţiunea Shuneh, cu vedere la Marea Moartă. Temele puse în discuţie au mers de la destinul tinerilor la dezvoltarea economică, mediu şi stingerea conflictelor regionale.

Optimism debordant

Dincolo de toate celelalte probleme ale Orientului Mijlociu, o serie de vorbitori s-au concentrat pe boom-ul petro-economiilor din Golful Persic. Sălile climatizate au fost inundate de investitorii internaţionali în petrol, telecomunicaţii sau imobiliare preocupaţi de creşterea economică fără precedent din Arabia Saudită sau Emiratele Arabe Unite - unde răsar din deşert malluri hi-tech, hrănite de parcuri de afaceri globalizate. Antreprenorii locali au mulţumit investiţiilor străine directe, dar au sesizat şi nevoia acestor economii emergente de diversificare dincolo de petrol. S-a vorbit chiar despre o transformare socială ca şi ireversibilă, realizată de un tineret bine ancorat în antreprenoriat. De altfel, adunarea a convenit că şansa regiunii este convertirea umorilor sangvinare ale tineretului în poftă de investiţii.

Pesimism debordant

Regele Abdullah al Iordaniei a avut momentul său de visare: "privind la ziua păcii, avem nevoie să ne întrebăm ce va fi după acea zi?" Până atunci, regele iordanian are de condus un stat vecin cu teritorii unde trei din cinci palestinieni nu au de muncă, iar sute de mii trăiesc în sărăcie cruntă. "Sufocanta situaţie aduce malnutriţie, frustrare şi radicalizare", a strigat regele Abdullah pentru o audienţă cam surdă la chestiune.

Şeful Ligii Arabe a împărţit vinovăţiile între israelieni şi palestinieni, dar a întrebat: sub o ocupaţie violentă şi fără speranţa unui stat, ce aşteptaţi?! Negociatorul palestinian Saeb Erekat i-a reproşat savantului radical iranian Mohammed Larijani, fratele negociatorului dosarului nuclear al Iranului: mai bine puneţi Palestina pe hartă decât să eliminaţi Israelul!

Diferendele istorice, religioase şi politice, dintre Iranul şiit şi aliaţii arabi sunniţi ai SUA alimentează mai toate conflictele în curs din Orientul Mijlociu. Guvernul şiit de la Bagdad este contestat de irakienii sunniţi, vânaţi de grupările teroriste şiite cu legături la Teheran. În teritoriile palestiniene, organizaţia moderată Fatah luptă cu gruparea Hamas, sprijinită de Iran şi care nu recunoaşte dreptul la existenţă al statului evreu. În Liban acţionează organizaţia proiraniană Hezbollah. Pentru tinerii iordanieni habotnici din oraşul Zarqa, devenit leagăn al militantismului islamic în timpul războiului din Irak, "şiiţii sunt primele ţinte, apoi americanii şi ceilalţi din restul lumii unde Islamul este atacat".

Renaşterea islamică

Şeicul Mohammad Bin Rashid Al-Maktoum, vicepreşedinte şi premier al Emiratelor, tocmai a donat 10 miliarde de dolari pentru sprijinirea eforturilor diferitelor state musulmane de a depăşi prăpastia de cunoaştere care le separă de Vest. În context, "Arab news" aminteşte că civilizaţia islamică nu mai este în fruntea producătorilor de cunoaştere de când spiritul întrebător a fost stins prin distrugerile care au urmat Reconquistei spaniole, invaziilor mongole în lumea arabă şi respingerii tiparului de către otomani sau moguli. De ultimele lovituri date unei renaşteri islamice sunt de vină israelienii, apoi americanii - prin disoluţia organizării cunoaşterii într-una dintre cele mai educate societăţi arabe, cea irakiană. Se propun în loc progresele făcute de elitele din Pakistan, Turcia sau Malaysia şi cere statelor islamice să interacţioneze intelectual pentru contrabalansarea legăturilor de cunoaştere şi expertiză cu Vestul.

Bani pentru Iordania

Iordania a atras în ultimii ani peste un miliard de dolari ca investiţii străine şi aşteaptă acum încă şi mai mult de la investitorii din Golf. Milioanele arabe vor fi pompate în proiecte de telecomunicaţii şi imobiliare, a recomandat, la Manama, preşedintele Comisiei de Privatizare a Iordaniei - care a calificat aceste oportunităţi de afaceri şi ca oportunităţi de consolidare a cooperării panarabe.

"Lansate în 1996, politicile de privatizare ale Iordaniei s-au dovedit lucrative", a explicat Abu Hammour potenţialilor investitori din Bahrain. Primele succese au fost reducerea cheltuielilor guvernamentale şi sporirea parteneriatelor cu sectorul privat. Un astfel de parteneriat este extinderea cu 550 milioane de dolari a Aeroportului Internaţional Alia - acord semnat cu ocazia World Economic Forum de la Shuneh.

Prizonieri în Cisiordania

În zonele industriale israeliene din Cisiordania, muncitorii palestinieni nu au altă soluţie decât să accepte condiţiile inumane oferite de angajatori - scrie revista belgiană "Knack".

În parcul industrial Nitzanei Ha'Shalom, din apropierea oraşului Tulkarem din Cisiordania, fabrici israeliene de carton, plastic sau pesticide angajează circa 700 de muncitori palestinieni. Care primesc 2 euro pe oră - aproape jumătate din salariul minim din Israel. Cei care lucrează aici câte nouă ore pe zi şi şase zile pe săptămână se simt nişte privilegiaţi, pentru că îşi pot trimite copiii chiar şi la şcoală.

Înainte de Intifada din 2000, peste 150.000 de palestinieni lucrau în Israel, unii la negru; acum doar 10.000 mai au permise de trecere, iar zidul de separaţie împiedică orice trecere ilegală. Pe de altă parte, Autoritatea Palestiniană, cel mai mare angajator din Cisiordania, este ca şi falită. Ministerul palestinian al Muncii poate doar raporta că 60% din palestinienii din teritoriile ocupate trăiesc sub pragul sărăciei. Cum jumătate din palestinieni sunt minori, un salariat are în spate vreo zece confraţi.

Taci şi sapă

Aşa că palestinienii care pot munci la israelieni în Cisiordania tac şi pleacă la muncă încă la ora cinci dimineaţă. Chiar dacă destinaţia poate arăta astfel: întreprindere fără nume şi adesea neînregistrată, ţarc metalic fără acoperiş de soare sau ploaie, fără toaletă şi fără pauză - cine se plânge este concediat pe loc, fără a-şi mai recupera banii cuveniţi. Tot la concediere duc şi accidentele.

La Barkan, cea mai mare zonă industrială de acest fel din Cisiordania, 5.000 de palestinieni produc în 120 de fabrici israeliene produse din plastic şi oţel, alimentare şi textile. Zidurile înalte nu lasă să se vadă activităţile din interior. Chiar şi activişti israelieni pentru drepturile muncitorilor denunţă cele zece ore sub cerul de plumb topit, pentru un salariu infim, în condiţii de totală insecuritate. Cele mai grave sunt, totuşi, cazurile în care copii de 13 ani lucrează şi 12 ore în aceste condiţii.

Divide şi exploatează

Pentru o slujbă în colonii sau la o întreprindere israeliană din teritorii, un palestinian trebuie să aibă un permis din partea administraţiei militare - un soi de cartelă magnetică pentru trecerea prin nenumăratele baraje ale armatei statului evreu care fragmentează Cisiordania. Pentru asta, omul este supus unui examen minuţios din partea serviciilor de informaţii israeliene. După care îi mai trebuie un un permis de muncă din partea Oficiului pentru angajări al Israelului. Costurile acestor permise sunt achitate de angajatorii israelieni, care au astfel la mână un teribil mijloc de presiune asupra muncitorilor palestinieni. Relaţiile de muncă dintre angajatorii israelieni şi muncitorii palestinieni din Cisiordania mai sunt marcate şi de traficanţii locali de mână de lucru şi de şansa unui salariu mai bun contra informaţii.

Rude a doi importanţi parlamentari palestinieni aşteaptă în faţa Curţii militare israeliene, unde aceştia au fost audiaţi duminică, 27 mai, în apropiere de Ramallah. Israelul a arestat mai mulţi legislatori şi miniştri palestinieni după ce anul trecut militanţi aliaţi ai Hamas au săpat un tunel din Gaza spre statul evreu, unde au atacat un post al armatei, ucigând doi soldaţi şi capturând un al treilea.

Războiul pentru ape

Cu resurse tot mai reduse în regiune, viitoarele războaie din Orientul Mijlociu nu vor mai fi provocate doar pentru pământ, religie şi petrol, ci pentru apă. De fapt, conflictul israeliano-palestinian are şi acest resort de o jumătate de secol.

Cu faţa spre o mare tot mai moartă, Regele Abdallah al II-lea al Iordaniei i-a atenţionat pe liderii de afaceri participanţi la Forumul Mondial Economic din ţara sa că reducerea resurselor de apă potabilă nu va crea tensiuni doar între ţările dezvoltate, ci va agita şi mai mult populaţiile din restul statelor în curs de dezvoltare sau în stagnare - cum ar fi cele din Orientul Mijlociu. Egiptul a avut deja un conflict cu Sudanul care intenţiona o intervenţie pe cursul Nilului, linia egipteană a vieţii. Siria şi Turcia au de împărţit Eufratul. Iar controlul israelian în sudul Libanului s-a exercitat şi asupra invidiatelor râuri Litani şi Zahrani.

"Ca regiune, nu avem un plan de abordare a acestei nevoi esenţiale, iar dacă nu facem investiţiile necesare pentru rezolvarea problemei, nu vom mai lupta pentru pace, vom lupta pentru vieţile noastre", a explicat regele iordanian unei audienţe totuşi în temă. Mai ales că în apropierea conventului scădea mai departe Marea Moartă - spre îngrijorarea Iordaniei, ca şi a Israelului. Dacă la 1930 avea 390 metri sub nivelul mării, Marea Moartă acum are 418 metri şi scade cu un metru pe an. Cele 22 de state ale lumii arabe plus Israelul au o populaţie de 325 milioane de oameni, în creştere - ca şi cererea de apă din anii următori. Doar că nu va ploua mai mult în regiune. Arabia Saudită sau Emiratele desalinizează apă de mare, dar procedeul este prea costisitor pentru alte state arabe.

Cine împarte

Datând dinaintea apariţiei statelor naţionale, chestiunea apei este transfrontalieră şi trebuie abordată în comun. O împiedică însă luptele din Gaza, Liban, acum şi Irak.

Războiul de şase zile, din 1967, a început şi din cauza intenţiilor arabe de a devia râul Iordan, principala sursă de apă a Israelului. De atunci, statul evreu şi-a împătrit suprafaţa controlată şi şi-a dublat resursele de apă proaspătă - cu atât mai necesară, cu cât a primit sute de mii de imigranţi. Invers, localnicii palestinieni au rămas fără o parte din apa aridelor teritorii. Acum, acviferele montane din West Bank şi Marea Galileii oferă Israelului un milion de metri cubi de apă proaspătă. Mai precis, 80% din aceste resurse curg către israelieni. Palestinienii se plâng că puterea militară de ocupaţie - care acţionează în afara legilor internaţionale - îi obligă să cumpere propria apă la preţuri foarte mari; şi că aşezările evreieşti din teritoriile ocupate primesc între trei şi cinci ori mai multă apă decât palestinienii.

Tratatul dintre Israel şi Iordania din 1994 prevede şi un acord asupra utilizării unor puţuri. Chestiunea palestiniană este tratată însă unilateral: zidul prin care statul evreu se separă de concentrările palestiniene din West Bank include şi zone cu ape înalte din teritoriile ocupate.

Şi teoria omoară

Printre celelalte, la summitul WEF din Iordania s-a vorbit în limba cam de lemn a organizaţiilor globalizării, despre cum educaţia "trebuie să permită cetăţenilor tuturor statelor să-şi atingă potenţialul şi să fie contributori activi la economia naţională şi globală". Lansat în 2003, Jordan Education Initiative este unul dintre parteneriatele pentru educaţie ale WEF, prin care organizaţii globale şi entităţi iordaniene, guvernamentale şi nonguvernamentale "au colaborat cu succes în domeniile curriculei, formării profesorilor, tehnologiilor de învăţare şi a educaţiei continue".

Teoria ca teoria, dar practica omoară la propriu. La Zarqa, oraş la nord de Amman, tinerii concetăţeni ai lui Abu Musab Al-Zarqawi, defunctul lider Al-Qaida pentru Mesopotamia, se radicalizează unii pe alţii, cu mijloacele moderne invocate şi de WEF: urmărind ştiri despre starea de lucruri din alte state islamice şi privind spoturi cu musulmani torturaţi copiate de pe internet. După care nimeni nu mai trebuie să-i racoleze pentru a deveni jihadişti sinucigaşi în Irak - ba chiar îi plătesc pe traficanţi să-i treacă graniţa. "Vreau să răspândesc rădăcinile lui Dumnezeu pe Pământ şi să eliberez pământul de ocupatori. Nu iubesc nimic pe lumea asta decât lupta" - citează de la faţa locului IHT.com. La plecare, imami locali le citesc versete din Coran care justifică uciderea civililor. Chiar şi musulmani, dar şiiţi, pe care un spot video mult vizionat în oraşul preponderent sunnit îi arată luându-i în derâdere pe primii lideri ai Islamului şi socotind-o prostituată pe Aisha, cea mai tânără soţie a Profetului Mohamed. Ascensiunea la putere a şiiţilor din Irak are inamici şi în Iordania, considerată pe un drum pacific al modernizării.

Parteneriatele pentru educaţie din Orientul Mijlociu trebuie să includă şi reprezentanţi ai celor două secte islamice beligerante.

Aşa cum trebuie să includă partea israeliană şi cea arabă, care predau copiilor propria versiune a unei istorii comune. Muzeul Independenţei din Tel Aviv nu vorbeşte despre "Nakba" ("dezastrul"), cum numesc palestinienii crearea statului evreu în 1948 prin izgonirea a 700.000 de arabi. Invers, palestinienii ştiu puţine despre pogromurile din Europa, parte consubstanţială a conştiinţei politice evreieşti.