Ne-am grăbi, deoarece n-am identifica rădăcinile, zic eu cu totul neaşteptate şi în orice caz extrem de stranii care stau la baza acestei corectitudini politice extreme pe care o veţi vedea legiferată foarte curâd, în cele mai deiverse formule, în spaţiul european, începând fireşte cu cel occidental. 
 
Povestea mea, variantă cu mult mai dură şi sinistră a reglementărilor Comisiei Europene, nu începe în 2021, în eleganta clădire de la Berlaymont. Este o poveste acum strict americană, aparţine comunităţii Amish, emigrată din Elveţia în 1693 sub conducerea lui Jacob Ammann, toţi trăind în stricta, incredibil de stricta respectare a unor reguli ale bisericii, Ordnung, impuse cu străşnicie unei comunitâţi care trăieşte într-un fel de capsulă a timpului: nu au voie să folosească decăt căruţe sau trăsuri, nu au acces la reţeaua naţională de alimentare cu energie electrică ( dacă primesc aprobare specială, unele case pot instala panouri solare sau generatoare individuale) sau reţeaua de telefonie, au propriul lor sistem şcolar (copii învaţă doar opt clase şi asta e tot) şi se îmbracă în uniforme unice, nu folosesc serviciile securităţii sociale, nu prestează niciun fel de serviciu militar, nu sunt acceptate instrumentele muzicale sau imprimeurile. Totul în ideea de a respecta cât mai mult principiile originale ale Bibliei, învăţăturile din Vechiul şi Noul Testament, fiind aproape de Dumnezeu prin refuzul a cea ce lumea oferă ca distracţie sau relaxare inutilă, singura valoare recunoscută şi respectabilă fiind munca, în principal muca grea în agricutră, totul în folosul Comunităţii. 
 
 
 
Totul din viaţa acestei comunităţi religioase este ciudat. Dar, după părerea mea, nu este atât de relevenat pentru a demonstra unde poate duce - şi, de ce nu, unde ne-ar poate duce şi pe noi - aplicarea unui asemenea sistem de valori, mentalităţi şi comportamente la limita înaltă a extremismului religios este povestea care ţine de regula impusă în crearea păpuilor. 
 
În tradiţia Amish, se consideră că moda de a crea păpuşi care să reprezinte fiinţe umane, cu feţe recognoscibile, reprezintă un păcat grav deoarece încalcă interdicţia biblică de a nu face "chipuri sculptate". O legendă comun acceptată în comunitatea Amish, reluată de multe surse care încearcă să explice misterele credinţelor Amish spune că, odată, o fetiţă Amish a primit cadou de Crăciun o păpuşă de cârpă dar care, după moda veche, avea un cap din porţelan vopsit. Tatăl său, om profund credincios, o ia şi îi rupe capul, spunând că "numai Dumnezeu are voie să creeze oameni". Apoi a luat o cărpă, a umplut-o cu paie şi a pus-o păpuşii în loc de cap, fetiţa acceptând fără probleme schimbarea şi jucându-se apoi cu păpuşa timp de ani de zile. 
 
Dar asta este povestea relgios-comercial acceptată. Cealaltă poveste, adânc ascunsă în tradiţia intoleranţelor comunităţii, spune că, de fapt, problema vine dintr-o frică ancestrală, cea care, de data asta, nu mai are nimic de-aface cu tradiţia creştină, ci ne trimite înspre începuturile veacurilor şi la ritualurile magice. 
 
Astfel, cei din comunitatea Amish, relatează multiple surse (aici, spre exemplu), sunt încredinţaţi că "păpuşile fără chip" sunt cea mai bună cale de apărare împotriva demonilor care a putea să le folosească în mod malefic diversele "simţuri": "păpăuşile nu au ochi deoarece spiritele rele pot astfel vedea copilul jucându-se. Nu au urechi pentru ca spiritele să nu le poată auzii conversaţiile. Nu au guri pentru a nu putea vorbi sau comunica. O analiză mai atentă arată că păpuşile nu au nici degete pentru că se crede că spiritele demonice pot apuca ceva folosind mâinile păpuşilor....Cei din comunitatea Amish nu se lasă fotografiaţi deoarece consideră fotografia similară unui chip sculptat, strict interzis de Bibili. Chipurile sculptate pot fi posedate şi făcute prizoniere de către forţele demonice". 
 
 
Credinţe pe care le regăsim în toate civilizaţiile primitive, civilizaţii magice în care păpuşile erau echivalate adeseori cu copii care se jucau cu ele, fiind folosite ca "fiinţă de împumut" pentru tratamente, pedpse sau blesteme, tocmai din convingerea că, atât de mult atinse de un copil, îi împrumutau ceva din propria fiinţă, fiind în consecinţă un canal pentru descântece, în magia albă sau neagră. Credinţe care au populat şi întreg Evul Mediu european când, dacă vă mai amintiţi, păpuşile erau folosite şi de Inchiziţie pentru "arderea în efigie" a unui condamnat, inclusiv în prezenţa Papei. 
 
Ce-are asta, sau ce-ar putea avea, cu timpul nostru? Are şi poate să aibă din ce în ce mai mult deoarece, dacă vă gândiţi bine, "păpuşile fără faţă" ar putea fi soluţia perfect corectă politic acceptată de Comisia Europeană pentru toate discuţiile în contradictoriu privind identitatea sexuală (o asemenea păpuă, fără probleme, în câteva secunde, este posibil de transformat în oricare dintre categoriile acceptabile, fie de famile tradiţională, fie de LGBTQ+), nu are identitate precisă (deci este posibil de adptat oricărui grup naţional), nu are cum să afişeze expresii batjocoritoare sau insolente, este ieftină şi totalmente incluzivă. 
 
  
Credeţi cumva că e un subiect oarecum tras de păr sau concluziile sunt forţate?  
 
Atunci priviţi cum arată acest robot, "păpuşă fără faţă" împrumutat din tradiţia Amish, creat deja de japonezi, "conceput să nu arate nici tânăr, nici bătrân, nici bărbat, nici femeie...imaginea sa neutră permiţând să-ţi poţi imagina orice persoană doreşti", o dotare deja pusă la dispoziţia caselor de bătrâni, găsiţi aici descrierea produsului deja comercializat. 
 
Ce va urma? Viitor androgin cu roboţi fără chipuri distincte? Nici că e bine să ne gândim, că poate se şi întâmplă..