Lecţiile de economie politică au devenit insuficiente. Se trece la cele despre economia de supravieţuire

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Planeta

Se schimbă jocurile fundamentale şi marele joc, această Nouă Ordine Mondială s-a instalat într-o foarte periculoasă formulă duală, din ce în ce mai adversativă şi eliminând treptat canalele de dialog formale şi informale.

Trimiţând lumea extrem de aproape de un nou tip de confruntare pentru care, pe măsură ce trec zilele, foarte puţini dintre liderii politici ai planetei se dovedesc a fi fost realmente pregătiţi. Semnalele au fost date, la început de Clubul de la Roma, apoi de grupul Bilderberg sau în reuniunile de la Davos şi, în mod egal, prin semnalele succesive, din ce în ce mai precise date de think-tank-urile din Rusia şi China. Dar nimeni n-a vrut să asculte. Iar acum ascultă de nevoie şi nu prea mai ştiu ce să mai facă.

Explicabil, deoarece schimbările de direcţie la nivel macro-economic şi care să genereze noi realităţi de geo-politică economică sunt greu de făcut şi cer timp pentru ca economiile lumii să să-şi poată crea propriile mecanisme de adaptare şi absorbţie a şocurilor şi pentru a genera generaţiile de lucrători care să răspundă nevoilor pieţelor de muncă zguduite, ca acum, de şocuri succesive gigantice şi care se îndreaptă în cele mai neaşteptate direcţii.

Ce are loc acum este însă într-adevăr fără precedent deoarece lupta ideologică nu numai că a ajuns să despartă lumea în tabere opuse, dar reuşeşte să taie legăturile economice, întrerupând  pe bază de ideologie de partid şi de stat circuitele economice şi comerciale într-o lume în care mondializarea fusese motorul şi devenise condiţia sine qua non dezvoltării civilizaţiei. Iată, în acest moment, perspectiva anunţată de şeful Agenţiei ONU pentru Energie care a spus că Rusia ar putea înceta TOTAL livrările de energie către Europa, este un asemenea element de rupere cu consecinţe extraordinare care ar putea ar putea pune rapid sub semnul întrebare posibilitatea menţinerii actualului nivel de viaţă în multe dintre statele europene.

Se poate aşa ceva, sau este doar o reluare a prezentării teoretice recurente a modului în care Rusia şantajează de ani şi ani de zile Europa? Nu, nu este deloc teorie. În acest sens, de la Moscova, ieri ne-a parvenit mesajul lui Putin care a spus că Rusia a început să schimbe direcţia tuturor exporturilor sale de gaz şi petrol, înlocuind direcţia Vest cu liniile de transport către ţările BRICS. Se şi întâmplă? Dacă dăm crezare datelor publicate de Agenţia vamală centrală a Chinei, exportul rusesc de petrol a crescut în mai cu 55% faţă de anul trecut, trecând cu mult peste nivelul importurilor din Arabia Saudită.

Dar lucrurile de-abia acum se vor complica deoarece ceea ce se construieşte acum este nu numai o asemenea piaţă BRICS a energiei, ci şi o alta, cea ce produselor agricole şi alimentare care să ocolească emisfera occidentală pornind de la ceea ce-şi doresc chinezii şi ruşii deopotrivă, adică o monedă internaţională de rezervă pe baza valutelor ţărilor membre. Dar şi pe construirea unei instituţii comune de reglementare a diferendelor comerciale (în consecinţă ieşind sau ocolind instituţii actuale care operează pe plan mondial), Putin subliniind că deja există rezultate reale în evitarea sancţiunilor datorită celeilalte iniţiative, adică un sistem de schimburi bancare care leagă instituţiile financiare şi bancare din ţările membre BRICS.

Problema uriaşă, la dimensiuni realmente globale, este că cele două domenii – securitate alimentară şi securitate energetică – devin domenii de confruntare şi implică la modul direct şi imediat supravieţuirea unor naţiuni mici şi cu economii fluctuante în funcţie de liniile de ajutor internaţional. Ţări care, în funcţie de circumstanţe şi presiuni directe exact în acest domenii, s-ar putea îndrepta către alianţe, desigur conjuncturale, dar tot alianţe se vor numi.  Alianţe comerciale şi economice cu o componentă decisivă militară.

Despre asta aţi mai auzit vorbindu-se? Desigur că da. Ceea ce este cu totul şi cu totul nou este contextualizarea politică a problematicii supravieţuirii. Despre ea vorbim cu totul altfel deoarece înseamnă cu totul şi cu totul altceva în condiţiile de acum. Cele care sunt definite de caracteristicile crizei climatice şi, mai ales, de ceea ce se previzionează ca realitate pentru 2022 şi care, după toate probabilităţile, se va prelungi destul de mult timp.

În acest sens, îmi permit să vă rog să citiţi, în finalul acestui text, analiza transmisă în urmă cu câteva zile de Organizaţia Meteorologică Mondială şi care poartă un titlul care dă fiori. Valul de căldură din Europa prevesteşte viitorul spun specialiştii şi dau argumentele necesare. Iar afirmaţia de bază priveşte valurile de căldură care vor deveni din ce în ce mai frecvente şi mai intense.

În acest condiţii, în Europa dar şi în lume va creşte seceta şi se vor mări suprafeţele deşertificate, iar problema agriculturii va fi una de securitate naţională. Poate aşa apare mai uşor de înţeles bătălia feroce pentru Ucraina, cel mai mare rezervor agricol de care ar putea dispune Europa în cazul în Rusia, aşa cum preconizează toţi specialiştii noştri militari, nesfârşit de mulţi generali cu atât de mare vechime în muncă, Rusia este deja înfrântă şi trimisă la lada de gunoi a istoriei. Ar mai rămâne şi cealaltă întrebare, cea legată de sistemele noastre de irigaţii, acelea care erau odinioară cele mai importante din partea noastră de Europă. Dar asta ar fi o altă poveste, proastă şi tristă.

Între timp, cine vorbeşte la noi despre scenariile de răspuns la asemenea perspective?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite