Dacă da, atunci ghinion, chiar mare ghinion, pentru că veţi lua plasă. Cum, de altfel, luăm cu toţii plasă, muşte nevinovate şi indiferente la tot şi la toate, prinşi cum suntem în angrenajul a cărui singură menire este să clădească o societate de mâine plină de cât mai mulţi servanţi cu principii fixe şi respectuoşi faţă de ierarhiile unei puterii căreia trebuie să i se supună necondiţionat. Şi asta se face într-o tradiţie cu vechime imemorială, moştenire preţioasă trecută de la un dictator la altul, toţi uniţi în dispreţul lor profund, total şi definitiv faţă de orice formă de cultură şi, mai presus de toate, faţă de cărţi. Căci jocurile puterii i-au învăţat că nimic nu poate fi mai primejdios decât aceste obiecte inutile, pernicioase şi provocatoare.  
 
Exemple? 
 
În anul 642, Omar ibn al-Khatab a ordonat arderea cărţilor din imensa Bibliotecă din Alexandria, considerate ca fiind "impure" dacă se dovedea că ceea ce era scris în ele nu era în Coran sau perfect inutile dacă vorbeau despre lucruri care figurau în Coran, deci erau redundante. 
 
În 1933, pentru a "purifica spiritul german", Hitler a ordonat arderea unor cărţi scrise de autori evrei, de pacifişti sau de marxişti. 
 
La ordinul lui Mao, între 1966-68, găzile Roşii au ars un număr incalculabil de cărţi scrise de autori care "nu aparţineau clasei muncitoare". 
 
În 2016, la Mosul, ordinul Statului Islamic este să fie arse mii de cărţi din bibliotecile publice deoarece "chemau la neascultare faţă de legile divine". 
 
Joseph Goebbels rezumase extrem de exact esenţa operaţiunii de clădire a oricărui stat al gândirii totalitare:
Nu vrem să-i convingem pe oameni de justeţea ideilor noastre. Vrem să le reducem vocabularul, astfel încât să nu poată exprima decât ideile noastre. 
Avea oare dreptate? Parţial, pentru că ordonase doar parcurgerea a jumătate de drum. Evident, ca atâţia dintre predecesorii săi în istorie, decisese să ardă în piaţa publică mormanele de "cărţi interzise". Şi să instituie măsuri drastice împotriva autorilor acestora, cei care nu apucaseră încă să fugă, trimiţându-i în lagărele de exterminare.  
 
Poveşti din trecut şi irepetabile? 
 
Priviţi ce cărţi erau interzise în 2019 şi în ce ţări: 
 
  
Ceva le scăpase arhitecţilor nazismului. Uitaţi-vă la lista oficială de cărţi interzise şi arse în ceremonii publice şi veţi vedea că nici măcar Goebbels nu se gândise la ceva esenţial: cărţile de copii.  
 
O lacună evidentă în gândirea şi practica destrucţiei din Cel de-al III-lea Reich. 
 
Nu face nimic. Rezolvăm acum. Şi intră astfel într-un nou stadiu al crimelor împotriva culturii. 
 
Iată, spre exemplu, două ceremonii rituale de exorcizare culturală asupra cărora ar trebui reflectat foarte serios. 
 
În Polonia, Fundaţia "SMS Ceruri" sprijină acţiunea preotului Rafal Jarcosiewic care, împreună cu alţi doi colegi preoţi, a făcut un rug la Gdansk, un audodafe pe care au fost arse romane din seria Harry Potter creată de J.K.Rowling sau altele din seria Twilight apărute sub semnătura scriitoarei Stephanie Meyer, plus o mască africană, o figurină hindusă şi o umbrelă pe care era inscripţionat "Hello Kitty". 
 
 
 Au făcut-o "pentru a asculta de Cuvântul Domnului". Jan Kucharski, exorcist şi preot la această parohie din Gdansk, a spus că "nu au fost arse nişte cărţi oarecare, ci obiecte legate de magie şi ocultism. În afara acestor cărţi, mai erau şi alte obiecte, amulete, talismane aduse de credicioşi. E timpul să facem ordine... Poate unii se vor simţi şocaţi dar cei care cunosc spiritul divin vor înţelege". 
 
Pate să fie vorba despre un act izolat al unor preoţi oarecare cuprinşi de exaltarea mistuitoare a credinţei? De ce nu, mai ales că, văzând ce scandal s-a iscat şi nu numai în turma pe care-o păstoreşte, preotul respectiv şi-a cerut chiar scuze... 
 
Dar, dincolo de Atlantic, lucrurile sunt chiar mai serioase în momentul când Consiliul şcolii catolice din Providence (cu 30 de şcoli francofone în sud-estul provinciei Ontario) a distrus şi reciclat aproximativ 5000 de cărţi, unele arse într-o ceremonie filmată în scopul realizării unei producţii ideo destinată educaţiei şcolare. Ideea de bază era că aceste cărţi nu prezentau "o viziune corectă şi adecvată" asupra Primelor Naţiuni, popoarele autohtone, indigenii care, şi în Canada, au avut parte cam de acelaşi tratament degradant rezervat indienilor "piei roşii" în perioada colonizării de către albi. Consiliul şcolar, în deliberările sale asupra cărţilor care trebuiau sau nu eliminate, adevărată operă de purificare culturală, a fost ajutat de Suzy Kies, autoproclamată "Păzitoare a Cunoaşterii" a cărei părere este absolut clară şi luminoasă : "orice carte despre Primele Naţiuni trebuie scrisă de un reprezentant al acestora şi de nimeni altcineva", după cum relatează Radio Canada. 
 
Din aceeaşi sursă, aflăm că a fost elaborat un document oficial de 165 de pagini, enumerând titlurile care trebuie eliminate, dar şi motivaţia acestui demers. Sunt multe titlurile de cărţi de benzi desenate, dar şi romane sau enciclopedii.
 
 
Au fost retrase din biblioteci 155 de titluri, 152 au fost autorizate să mai rămână pe rafturi şi 193 erau în curs de evaluare. În total, din bibliotecile consiliului şcolar respectiv au fost retrase 4716 cărţi, adică o medie de 157 de cărţi din fiecare din cele 30 de şcoli. S-au dus pe foc nu numai volume din seria Asterix, ci şi din seria Tintin, mai precis "Tintin în America" sau seria "Lucky Luke". Dar un volumaş destinat copiilor care, în taberele de vară, vor să se joace de-a indienii şi pentru care apărea seria de indicaţii de cum se realizează o clasică cu pene. 
 
 
Aşa începe sau, mai bine zis, aşa poate începe ceea ce-a mai fost odată. Ardem tot ce nu convine credinţei noastre pusă între zăgazurile înalte ale fanatismului? Chiar se poate, tentaţia pare să fie irezistibilă pentru unii politicieni şi nebunia este poliformă.