Noua fază a monitorizării globale răspunde, după cum spuneam, unei faze noi în care au intrat activităţile celulelor teroriste, pe de o parte acţionând în stil clasic în zone de tip Afganistan, Liban, Siria, Mali, Sudan, Eritreea, Tunisia, Pakistan etc iar, pe de altă parte, în zona occidentului european şi în SUA, favorizând acţiunile de tip Jihad individual. În acest ultim caz, ţintele potenţiale s-au multiplicat exponenţial, dat fiind că este vorba despre cetăţeni ai ţărilor respective, fie autohtoni, sau naturalizaţi din prima sau a doua generaţie, fie prietenii acestora sosiţi în vizite pentru perioade de timp mai scurte sau mai lungi. A crescut exponenţial şi viteza de deplasare a acestor persoane sau grupuri foarte mici, capacitatea lor de mobilitate pe spaţii regionale sau continentale fiind crescută darorită regimului de permisivitate mărită în UE sau de sistemul liberalizărilor de vize în interiorul unor convenţii bi sau multilaterale.

Acesta este contextul în care sistemul clasic al supravegherilor individuale este dezvoltat şi amplificat acum, cu noi mijloace tehnologice şi cu noi softuri extrem de performante, pe reţelele sociale tip Facebook sau Twitter…Raţiunea pare a fi simplă : analiştii pot stabili un profil comportamental cu mult mai amplu al ţintelor potenţiale, le pot circumscrie cercul de prieteni, de legături potenţiale sau virtuale care ar putea fi activate în perioada de pregătire a unui atac, pot să urmărească relativ simplu lanţul unor postări care trec de la un grup la altul şi să determine punctul real de plecare precum şi destinaţia finală şi scopul transmisiei respective. Experţii spun că, în acest moment, tocmai din cauza succesului lor extreordinar, reţelele de socializare sunt folosite din ce în ce mai activ de reţelele teroriste, atât pe dimensiunea de propagandă şi îndoctrinare, cât şi pentru a intra sub acoperirea unor identităţi oarecare, în reţelele de prieteni de acasă sau aflaţi eventual în  tabere de antrenament, acestia ştiind că le este interzisă folosirea comunicaţiilor clasice.  

Dat fiind că reţelele sociale au introdus facilităţi de chat sau de dialog video, sistemele de monitorizare pot identifica instantaneu " semnătura vocală "  a unui personaj dat în urmărire şi aflat pe lista priroritară de intercepţii, asta chiar în condiţiile în care persoana respectivă foloseşte dispozitive electronice de distorsionare a vocii…

Nu există semne de întrebare privind utilitatea unor astfel de operaţiuni în lupta antiteroristă. Există însă întrebări legate de dimensiunea investigaţiilor şi de nivelul de intruziune pe care acestea le presupun la nivelul vieţii private a unor oameni nevinovaţi. Deasemenea, este absolut clar că una fără cealaltă nu pot exista, aşa că alegerea decidenţilor politici nu este deloc greu de imaginat, mai ales în actualele condiţii de insecuritate crescândă.

Cât şi cum vor afecta toate acestea imaginea oarecum bucolică şi paseistă a statului de drept aşa cum se predă ea acum în manualele corect orientate politic? În ce măsură libertăţile cetăţeanului nu sunt deja afectate profund prin decizia statelor de a nu avea o legislaţie comună în domeniul intercepţiilor şi de a lăsa totul la latitudinea politicienilor locali ? 

Cât timp statele democratice vor spune că se bat pentru libertăţile fundamentale folosind arme care anihilează principiul acestor libertăţi ? Veţi vedea că exact această dezbatere va demara foarte rapid la nivelul UE, în speranţa obţinerii unui cadru legislativ, primul din lume, în acest domeniu. Nu vă întreb ce credeţi că ar zice ai noştri căci, evident, prudent şi ştiind ei ceva, tac mâlc şi se uită în altă parte.