Statele Unite ale Americii retrăiesc trecutul: cea mai mare ameninţare nucleară de la criza rachetelor din Cuba

Deciziile lui Kennedy ar putea fi un model pentru actualul preşedinte american, Barack Obama.

Preşedintele american Barack Obama este nevoit să înveţe o lecţie care a fost predată de John F. Kennedy în timpul crizei rachetelor din Cuba, şi totodată să găsească cea mai bună formulă de răspuns la ameninţările impulsive ale Coreei de Nord. Şeful statului american trebuie să înţeleagă că delegarea prealabilă a autorităţii către generali poate fi o mare greşeală atunci când ne referim la o posibilă confruntare nucleară.

Potrivit unui raport publicat în această săptămână de „The Wall Street Journal”, oficialii de la Casa Albă au renunţat la un plan aprobat anterior de desfăşurare a unui spectacol de forţe împotriva Coreii de Nord, ca răspuns la programul nuclear controversat. 

În loc de a obţine o serie de acţiuni bine orchestrate şi mediatizate pentru a mări presiunea asupra Phenianului, în prezent administraţia Obama caută metode de a diminua oricât de mult posibil tensiunile dificile din Peninsula Coreeană.

Indiciile privind dezacordul între tabăra civililor şi cea a militarilor amintesc de confruntarea celebră dintre Robert S. McNamara, secretarul Apărării, şi amiralul George Anderson, conducătorul operaţiunilor navale – dispută care a marcat apogeul crizei rachetelor cubaneze.

După ce preşedintele Kennedy a anunţat o blocadă navală asupra Cubei, Anderson a considerat că are suficientă autoritate pentru a împiedica navele sovietice să depăşească „graniţa de carantină”, chiar dacă ar fi însemnat să folosească forţa. „Ştim cum să ne descurcăm cu asta”, a susţinut McNamara în timp ce agita în aer o copie a legilor războiului militar. „O facem încă de pe timpul lui John Paul Jones.”

Confruntarea a culminat în momentul în care secretarul Apărării, în mijlocul unei crize de apoplexie, i-a spus şefului operaţiunilor navale îngrijorător de surescitat că „nu vor exista focuri de armă fără permisiunea mea expresă ”. câteva luni mai târziu, Anderson a fost trimis în exil drept ambasador al Statelor Unite în Portugalia.

Episodul a macat o turnură spectaculoasă în ce priveşte evoluţia relaţiilor civil-militare. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, comandanţii s-au bucurat de o autonomie importantă. Generalul Dwight D. Eisenhower a primit ordinul de a „elibera Europa” – însă nu a avut niciun politician care să-i respire enervant  în ceafă şi care să-i monitorizeze fiecare detaliu al operaţiunilor sale. Eisenhower a scris istoria cu propriile mâini.

Era nucleară căreia îi suntem martori a pus capăt vechiului obicei militar care dictează să ne spui „ceea ce trebuie să facem, dar nu ne spune cum trebuie să facem”. Greşelile sunt ineveitabile în război, însă nu există îngăduinţă pentru erori atunci când ne referim la manipularea armelor nucleare.

Fiind îngrijorat că orice pas greşit ar putea declanşa un lanţ de consecinţe apocaliptice, Kennedy şi McNanmara au făcut presiuni pentru a obţine o centralizarea a procesului decizional în ce priveşte acţiunile militare. Simbolul noii directive a fost înfiinţarea „Camerei de Situaţie” a Casei Albe, care avea să permită preşedintelui şi consilierilor săi obţinerea informaţiilor într-o perioadă extrem de scurtă de timp despre evenimentele de pe frontul de luptă.

Prin urmare, liderii americani aveau acces la un control mai precis şi puteau exercita o influenţă mai mare asupra modului de acţiune.

În ceea ce-l priveşte pe Kim Jong Un, care dispune de suficient material pentru aproximativ şase arme nucleare, este cu totul diferit de rivalul lui Kennedy, Nikita Khrushchev. Kim seamănă mai degrabă cu naţionalistul radical Fidel Castro, care a excelat jucând rolul unui „om nebun”.

În 1962, Uniunea Sovietică avea 300 de arme nucleare capabile să lovească pe teritoriul american, iar 32 dintre ele se aflau în Cuba, la doar 144 de kilometri de Florida.

Cu toate acestea, există asemănători îngrijorătoare între situaţia de astăzi şi criza rachetelor cubaneze. Deşi cel mai probabil vor mai trece câţiva ani buni până când Phenianul va avea suficiente resurse pentru a trimite o rachetă pe teritoriul american, liderul comunist ar putea transforma Seulul într-un morman de cenuşă chiar mâine.

Îmbrăcat în costumele specifice dinastiei Mao şi cu atitudinea unui personaj negativ, Kim ar putea fi subiectul pentru comedianţii diferitelor emisiuni televizate. Însă conducătorul nord-coreean controlează un întreg arsenal nuclear care se dezvoltă încet, dar sigur.

Aşa cum a făcut şi Kennedy înaintea lui, şi Obama ar trebui să fie preocupat de posibilitatea unei erori de calcul care ar putea degenera în ceea ce McNamara numea „un răspuns-spasm” din partea inamicilor tensionaţi.

Alte articole pe aceeaşi temă

Coreea de Nord ar putea provoca un război „accidental“ în următoarele trei zile. China, cheia problemei?

Statele Unite declară că se tem de un război declanşat „din greşeală“. Tinereţea lui Kim Jong-un şi modul în care şi-a sfidat adversarii sugerează că un conflict ar putea izbucni la orice pas greşit făcut de liderul de la Phenian. 

VIDEO Oficial de la Seul: Coreea de Nord pregăteşte al patrulea test nuclear

Coreea de Nord se pregăteşte să efectueze un al patrulea test nuclear şi un nou test de rachetă balistică, în următoarele zile. Anunţul a fost făcut de ministrul sud-coreean pentru Reunificare care a semnalat „semne” de activităţi neobişnuite în jurul principalei instaţalii nucleare nord-coreene.

INFOGRAFIE Cum se apără americanii de rachetele nord-coreene

În avertismentul transmis Washingtonului şi Phenianului, Fidel Castro califică episodul de acum drept „cel mai important risc nuclear de la criza rachetelor din Cuba, din 1962“. Într-adevăr, săptămâna trecută s-au putut observa mişcări de trupe impresionante de ambele tabere.