Abdel Aziz rămâne preşedinte al Mauritaniei. Care sunt provocările viitoare?
0Luni, autorităţile din Mauritania au anunţat victoria zdrobitoare a lui Mohamed Ould Abdel Aziz în cursa privind şefia ţării, acesta reuşind să câştige cel de al doilea mandat de preşedinte încă din primul tur, acumulând 82% din totalul voturilor.
Deşi iniţial se anunţa a fi o cursă în patru, cursă în startul căreia a luat parte şi o femeie, Lalla Mariam Mint, cunoscută ca un militant activ împotriva sclaviei, realegerea lui Aziz nu a fost deloc o surpriză, cu atât mai mult cu cât principalele forţe politice, unite sub alianţa Forumului Naţional pentru Democraţie şi Unitate, au decis să boicoteze alegerile, contestând organizarea lor. Scopul acestei acţiuni a urmărit nu numai delegitimarea viitorului regim, cât şi reducerea prezenţei la vot, încercând a demonstra că acest “teatru grotesc” nu este nimic altceva decât menţinerea abuzivă în funcţie a actualului regim de la Nouakchott. În realitate însă, lucrurile nu stau chiar aşa. Aziz se bucură de sprijinul Chinei şi al puterilor Occidentale, reuşind să stabilizeze statul din punct de vedere militar, printr-o amplă campanie împotriva grupărilor Al Qaeda din Vestul Africii. Astfel, Mauritania a reprezentat un punct cheie al ofensivei armate din 2012, conduse de Franţa împotriva grupărilor jihadiste din Mali, reuşind a se transforma în ultimii 5 ani, dintr-un teatru de operaţie al teroriştilor într-un pivot strategic stabil, aflat în mijlocul unei axe a haosului reprezentate de: Yemen, Somalia, Djibouti, Eritreea, Sudan, Libia –Mali.
Populaţia recunoaşte acest lucru, fapt ce rezultă atât din prezenţa la urne (aproximativ 60% din numărul total al electoratului) cât şi din rezultatul final al alegerilor. Totodată, trebuie precizat că deşi Aziz aparţine minorităţii entice arabe, ca urmare a numeroaselor reforme realizate, el s-a bucurat de susţinerea masivă a populaţiei de culoare.
Interogat de Euronews, Brahim, un bărbat trecut de 70 de ani a precizat că ţara sa a găsit în sfârşit pacea adăugând că Mauritania este un Paradis regional care a uitat parcă violenţele jihadiştilor.
Principala provocare a Mauritaniei constă în menţinerea unui mediu cât mai stabil din punct de vedere politic şi economic pentru a putea diminua vulnerabilităţile de securitate naţională, însă acest fapt este greu realizabil fără sprijin extern. Vorbim totuşi de ţara în care în ciuda tuturor reglementărilor, sclavia rămâne un fenomen social în timp ce rata şomajului este într-o continuă creştere. Pentru toate acestea, în următorii cinci ani regimul va fi pus în faţa unui adevărat examen de maturitate, în care va fi nevoit să gestioneze rezervele proaspăt descoperite de ţiţei, aur (aproximativ 8.000 de tone pot fi exploatate în următorii 8 ani), diamante şi cupru. Toate acestea, fie pot asigura securitatea economiă (ca fundament principal al securităţii naţionale), fie pot dezvolta doar anumite sfere de interese, conducând în cele din urmă Mauritania spre un stat slab, eşuat. Distanţa între cele două scenarii, la ora actuală, este una extrem de mică.