Terorism în Europa, nivelul următor: la asta să ne aşteptăm în continuare?

Povestea se petrece în Germania şi a stârnit un interes real, ridicând legitima întrebare privind extensia unor cazuri de extremism intern în armata germană şi dacă (şi la ce nivel) fenomenul este deja extins în Europa, în cadrul altor armate sau instituţii din sistemele apărării şi securităţii naţionale.

Cazul este într-adevăr straniu pentru că se leagă de ceea ce este deja un şir destul de lung de militari activi din diverse armate europene – deci nu numai din Germania – care au apucat-o pe drumul primejdios al radicalizării propuse de filozofia propovăduită de extrema dreaptă, cu chemările sale la acţiune violentă. Asta s-a întâmplat cu locotenentul Franco Albrecht (foto) condamnat acum la o pedeapsă cu închisoarea de cinci ani jumătate deoarece s-a înregistrat în mod fals ca solicitant sirian de azil politic în timp ce, aşa cum arată dovezile produse de serviciile de securitate, plănuia comiterea „unor acte de violenţă care să pună în primejdie ordinea statală”, în posesia sa descoperindu-se arme deţinute ilegal şi explozibili.  La percheziţie, au fost găsite în locuinţa sa 21 de telefoane mobile, 50 de cartele pre-plătite şi un certificat fals de vaccinare. Locotenentul Franco Albrecht, tată a trei copii, activa în prestigioasa Brigadă comună franco-germană dar, în acelaşi timp, se înregistrase la primăria din orăşelul Erding din Bavaria drept David Benjamin, refugiat sirian de religie creştină. Şi, evident, în elanul de solidaritate care cuprinsese Germania şi întreaga Europă, cererea sa de azil a fost acceptată imediat, fără probleme, fără cercetare amănunţită a dosarului. Culmea absurdului, autorităţile germane au ignorat şi faptul persoana care se prezenta drept refugiat sirian din Damasc nu vorbea araba...şi pentru ca absurdul să fie complet, autorităţile germane competente i-au acordat şi un spaţiu de cazare şi un venit lunar de 409 Euro pe care l-a şi încasat până în momentul când s-a decis să se întoarcă la regimentul său din Illkirch, la frontiera cu Franţa. Dubla sa identitate a fost descoperită doar după arestarea sa în 2017, atunci când poliţia a descoperit că amprentele sale dădeau în sistemul centralizat două nume diferite.

FOTO EPA-EFE

Tribunalul a confirmat faptul că Franco Albrecht avea „convingeri de extremă dreapta şi etno-naţionaliste” şi, în numele lor, dorea să treacă la acţiune pentru a răspunde la ceea ce sesiza ca fiind „dezintegrarea naţiunii germane”. A spus în timpul procesului că atitudinea Germaniei de a primi refugiaţii ar duce „la înlocuirea naţiei germane”.

Dar problema este cu mult mai mare decât un „simplu” caz de terorism în zona atât de activă a extremei drepte. Nici măcar nu ar fi ceva excepţional în Germania unde, după datele furnizate de contra-informaţiile militare germane, aproximativ 200 de militari din cadrul Bundeswehr au fost identificaţi ca având simpatii de extremă-dreapta.

Problema cea mai gravă, importantă deoarece poate fi interpretată ca ilustrând noi vulnerabilităţi europene, este că avem dezvăluit un modus operandi care, în caz de succes, ar fi condus la o tensiune socială majoră. Folosirea unei identităţi false care să fie lăsată ca „semnătură” în atacul terorist şi în eventualele comunicare de asumare ulterioare, ar fi centrat totul pe identitatea emigrantului sirian care putea fi regăsit în evidenţele primăriei din Bavaria. Franco Albrecht avea în plan să asasineze politicieni de nivel foarte înalt şi personalităţi publice foarte cunoscute mai ales pentru activităţile lor în favoarea refugiaţilor, inclusiv pe ministrul de Justiţie Heiko Maas, ziarişti şi membri ai unor ONG-uri. „Transferul” unui asemenea asasinat asupra unui membru al comunităţii musulmane, ar fi justificat o acţiune violentă de răspuns din partea societăţii, cu non posibilă activare a unităţilor para-militare sau unor organizaţii cu profil asemănător din zona extremei-drepte.

Ar fi posibil? Răspunsul este complicat de dat, însă încă este foarte proaspătă în amintirea multora evenimentul complet neaşteptat din 2020 când s-a anunţat oficial desfiinţarea unei subunităţi de comando considerată a fi de elită, compania a Doua, din regimentul KSK cu baza în Saxonia. Procurorii militar începuseră ancheta în 2017, după ce se primiseră rapoarte privind faptul că membrii regimentului foloseau salutul nazist şi ascultau piese muzicale folosite la manifestările extremiştilor de dreapta. Era, de fapt, o continuare a scandalului din 2003 când comandantul unităţii fusese forţat să iasă la pensie în urma acuzaţiilor de a fi fost mult prea apropiat de extremiştii de dreapta. În documentul care justifica desfiinţarea subunităţii de comando, Secretarul de stat pentru apărare Peter Tauber spunea că „o analiză a actualelor evenimente şi a cazurilor extremiştilor de dreapta arată că unitatea KSK, cel puţin în anumite componente ales sale, se află sub influenţa nesănătoasă  a unor lideri individuali”. Era răspunsul la sesizarea făcută de un căpitan din KSK care adresase Ministerului Apărării o scrisoare de 10 pagini în care acuza instructorii comandanţi ai regimentului de a fi propagat „o cultură toxică”.

„Cultură toxică” care, la nivelul următor, produce deja scenariul noului tip de terorism, folosind provocarea pentru a crea explozii sociale de mare amploare.