Restartarea Uniunii Europene

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Marcus Aurelius Antoninus Augustus s-a născut la 26 aprilie, în anul 121, înainte de Hristos, la Roma. A fost ultimul dintre cei Cinci Împăraţi Buni fiind un practicant al stoicismului. El spunea:"Daţi-mi liniştea de a accepta lucrurile ce nu le pot schimba, curajul de a le schimba pe cele ce se pot schimba şi înţelepciunea de a le putea distinge unele de altele."
Marcus Aurelius Antoninus Augustus s-a născut la 26 aprilie, în anul 121, înainte de Hristos, la Roma. A fost ultimul dintre cei Cinci Împăraţi Buni fiind un practicant al stoicismului. El spunea:"Daţi-mi liniştea de a accepta lucrurile ce nu le pot schimba, curajul de a le schimba pe cele ce se pot schimba şi înţelepciunea de a le putea distinge unele de altele."

În geopolitică nu folosesc nimănui prejudecăţile şi amintirea unor concluzii cândva valabile. Marile schimbări sunt imprevizibile, cu actori iniţial nebănuiţi, cu decizii altele decât cele anticipate şi cu efecte mai puţin scontate de cei obişnuiţi să aplice clişee utile poate în veacul trecut.

1.Charles Michel, preşedintele Consiliului European a salutat foaia de parcurs comună pentru recuperare, care stabileşte principii importante: solidaritatea, coeziunea şi convergenţa. În plus defineşte patru domenii-cheie de acţiune: o singură piaţă europeană pe deplin funcţională, un efort investiţional fără precedent, care acţionează la nivel mondial şi un sistem de guvernare funcţional. 

De sintagma foaie de parcurs au mai auzit cetăţenii Uniunii Europene, uneori aceasta fiind finalizată, în alte direcţii, la calendele greceşti. Coeziunea a fost pusă la grea încercare, de exemplu, de restricţiile impuse de Franţa, prin rechiziţionarea iniţială a măştilor protectoare a respiraţiei ferite de Coronavirus, dar şi de Germania care a pus embargo pe stocul naţional de măşti, cele două exemple confirmând iniţiala recurgere la retragerea în propria carapace a democraţiilor care au ambiţia de a da tonul la muzica viitorului UE. 

Cât priveşte convergenţa, aceasta pare acum doar un deziderat la nivel de public relations, pentru simplul motiv că tărăgănările în luarea unor decizii strategice de interes comun, de pildă în combaterea pandemiei, indică mai degrabă menţinerea iluziilor istorice, din veacul trecut, la Berlin, Viena şi Paris.

Obiectivul salutar al instituirii unei pieţe europene unice ţine de amăgiri trecătoare, din moment ce existenţa zonei euro şi a statelor care au rămas cu monede naţionale generează din start o diferenţă specifică greu de surmontat, în absenţa instituirii unor mecanisme convenite prin consens, astfel încât Nordul bogat al Europei unde trăiesc Leute mit Geld/oameni cu bani să nu mai obţină câştiguri generate şi de sărăcia celor din Sudul încercat de coronavirus şi de assenza di fortuna/absenţa norocului istoric al metropolelor obişnuite să ia decizii politice doar pe baza unor profituri clare, deloc îndoielnice.

Vagă rămâne şi sintagma efort investiţional fără precedent, care ar fi meritat o detaliere motivată şi de faptul că europenii stau acasă şi sunt foarte bine informaţi, volontairement ou non/vrând nevrând, în legătură cu ce aspiraţii au şi ceilalţi locuitori ai Planetei Abastre.

Charles Michel nu a oferit explicaţiile dezirabile privind ceea ce ar putea fi un sistem de guvernare funcţional. La nivel naţional? La nivelul structurii executive a Uniunii Europene? Întrebări legitime, de vreme ce criticii întârzierii cu care UE s-a trezit la realitate acuză labilitatea nu numai emoţională a funcţionarilor de la Bruxelles, replica teoretică fiind necesitatea modificării unor prevederi care să modifice atribuţiile actuale ale celor în măsură să dovedească tuturor că nu trăim într-o Europa de ciudades cerradas / a oraşelor închise, ci pe un tărâm al fluxurilor de bunăvoinţă multinaţională.

La nivel naţional, când un guvern nu dă randamentul necesar ori este demis ori recurge la soluţia demisei de onoare. La nivelul Uniunii Europene, când ne uităm la Ursula Gertrud von der Leyen ştim că inamovibilitatea sa este garantiert/garantată de regina de facto a ceea ce a mai rămas acum din UE, cancelarul Angela Dorothea Merkel.

Când privim la Charles Michel ne amintim, cu nostalgie de Pan z Warszawy/ domnul din Varşovia, Donald Franciszek Tusk, convingător, inteligent, un diplomat tenace.

Aşa cum la Berlin nu s-a ezitat în demiterea unor miniştri, chiar ai apărării, ce aveau probleme sancţionate public privind tezele lor de doctorat, aşa tot acolo ar putea, măcar pentru viitor, să se coaguleze formula înlocuirii, în condiţii convenite clar, cu celelalte state membre ale UE, ale numiţilor pe funcţii înalte în Uniunea Europeană, deoarece viaţa a demonstrat că un conducător real are calităţi native şi nu se formează, în timp, din erori tot mai surprinzătoare.

Leadershipul de la NATO a surclasat leadershipul UE, în situaţia de criză generată de coronavirus. Iar în corporaţiile occidentale, inclusiv germane, eşecul are o singură sancţiune. Demiterea, fără niciun fel de regret. Die Nachricht wurde verstanden?

___________________________________

image

2.Andrei Vlăsceanu este un tânăr formator de opinie, cu articole publicate în presa de calitate, de la Bucureşti, precum şi cu prezenţe notabile pe micul ecran, în dreapta şi în stânga Prutului:

“*Germania va prelua preşedinţia rotativă, semestrială, a Consiliului U.E., în contextul în care în Uniunea Europeană se doreşte trecerea peste această pandemie, adică protejarea cetăţenilor şi a vieţii publice, precum şi restartul economic cu relocarea liniilor de producţie din arealul chinez în cel european.

*În continuare, UE nu ştie exact calea pe care vrea să o urmeze în viitorul apropiat şi pe termen lung. Nu ştie dacă vrea să devină stat federal sau uniune a statelor federale. Nu ştie dacă vrea o Europă a…cercurilor, sau pe mai multe viteze.

*Uniunea Europeană a făcut totuşi un lucru foarte bun, de pildă, în cazul României, căreia i-a acordat o sumă importantă în euro, astfel ca ţara noastră să poată achiziţiona rapid echipamentele necesare pentru tratarea, pentru diagnosticarea celor infectaţi cu COVID-19. Deci, din acest punct de vedere, solidaritatea europeană a funcţionat.

*Se vor aniversa 75 de ani de la încheierea ultimei conflagraţii mondiale şi deja vedem că preşedintele Putin a amânat parada de 9 Mai, cei 15.000 de militari prezenţi la repetiţiile pentru paradă au fost trimişi în izolare, pentru că au fost cu toţii infectaţi. În acelaşi timp vedem că un alt lider…de la Chişinău a spus că va amâna pentru data de 24 august marcarea finalului celui de-Al Doilea Război Mondial, adică exact în ziua când s-a finalizat operaţiunea care, în viziunea moldovenisto-sovietică Basarabia a fost “eliberată” ( a se citi ocupată de trupele agresoare sovietice - n.r.). Rămân surprins că 72 de ore mai târziu se va aniversa…independenţa Republicii Moldova, deci asistăm la o problemă de …psihiatrie politică.

*Uniunea Europeană se va restarta dacă există voinţă politică. Tot timpul va exista interesul ca toţi cetăţenii din Europa să circule liber, să poată dezvolta iniţiative de afaceri transnaţionale, să aibă libertatea de deplasare turistică şi astfel va exista interesul politic ca lucrurile să meargă de la sine. Să nu uităm că UE – aşa cum o ştim acum - a fost un produs al politicii americane, după Al Doilea Război Mondial, în congruenţă şi chiar simbioză cu ideea de apărare colectivă a NATO.”

_____________________________

image

3. Iulian Popescu a absolvit studii teologice ortodoxe, la Bucureşti, a finalizat un masterat axat pe studierea catolicismului, la Vatican şi a urmat recent un curs aparte la Londra:

„@ Uniunea Europeană pune la dispoziţia ţărilor membre 37 de miliarde de euro, din fondurile structurale existente, din bugetul actual, pe 2020, pentru a combate criza generată de Coronavirus. Pentru a se asigura că angajaţii îşi pot păstra locurile de muncă, din întreprinderile care şi-au încetat activitatea, din cauza pandemiei, UE lucrează la introducerea unui sistem temporar de sprijinire a sistemelor naţionale de muncă.

@ Impactul social al pandemiei nu a făcut altceva decât să îi îndemne pe oficialii europeni să lucreze la un plan masiv, cu scopul de a asigura restartarea economică şi sprijinirea cetăţenilor afectaţi de măsurile restrictive luate în mai multe state membre ale UE.

@ Mulţi italieni, amici, persoane cunoscute acolo erau destul de entuziaste, pe reţelele sociale, de faptul că Rusia, a venit în ajutorarea Italiei, pe când comunitatea europeană nu a luat iniţial nicio măsură de solidarizare cu cei care duceau defensiva contra Coronavirusului, pe tărâm italian. Doar că guvernul italian nu a înţeles, la acel moment, obiceiul Moscovei de a recurge la un cal troian, timiţând în nordul Italiei aparatură medicală, însoţită de mulţi militari – inclusiv ofiţeri ai serviciului militar rusesc de informaţii GRU – cu scopul de a obţine informaţii aparte, de la faţa locului.

@ Privind situaţia actuală a Republicii Populare Chineze, aceasta a fost pusă la...colţ, de preşedintele Donald Trump, care a acuzat Beijingul că este vinovat de faptul că a ascuns implicaţiile acestui virus, în condiţiile în care statul comunist chinez este tot mai prezent în Europa şi în Africa, inclusiv prin porturile preluate pentru tranzitul de mărfuri. Italia este una dintre ţările care a consimţit la acest demers al Chinei.

@Marea Britanie, abia ieşită din Uniunea Europeană s-a văzut expusă la un dur examen generat de Coronavirus. Iată că, fără UE, Regatul Unit şchiopătează, într-un fel, la capitolul de decizii politice.

@Alianţa Nord-Atlantică şi-a făcut datoria în contracararea efectelor pandemiei în Europa. NATO este un factor de garanţie a respectării ordinii şi stabilităţii pe continentul nostru.

@ Uniunea Europeană are acum nevoie, mai mult ca oricând, de un leadership viabil şi puternic. O redresare a comunităţii europene, aşa cum trebuie să fie, ca să nu mai fie diferenţe majore dintre arealul vestic şi cel estic al UE, din punct de vedere economic. Acum, mai mult ca niciodată, UE are posibilitatea să se adapteze printr-o nouă normalitate. ”

--------------------------------------------------------------------

image

4. Florian Râpan, general în rezerva Armatei României, a condus eficient, cu inteligenţă, Universitatea Naţională de Apărare, iar acum activează în mediul universitar civil:

„# Poate să existe o relansare a Uniunii Europene, din punct de vedere economic, dar şi societal.

# Va fi o perioadă de durată, pentru a reveni la normalitatea iniţială, cea care a fost înaintea declanşării acestei pandemii. Universităţile îşi vor reconsidera cursurile, modalitatea de desfăşurare a lor. Şi asta o afirm cu certitudine.

# S-a ajuns la concluzia că aceste cursuri online, de tip e-learning, pot suplini, în bună măsură, cursurile desfăşurate face-to-face. Dar este o chestiune de durată, pentru că acest proces implică încărcarea cursurilor pe anumite platforme, trebuie create conturi, o librărie virtuală ş.a.m.d. Sunt anumite cutume care trebuiesc respectate. Trebuie găsite modalităţi de susţinere a proiectelor şi de desfăşurare a examenelor online. Configuraţia învăţământului universitar şi preuniversitar va cunoaşte anumite evoluţii, ca să nu spun reforme.

# Din punctul meu de vedere, prezenţa unui militar, pe străzile unei cetăţi, nu înseamnă o atitudine de forţă neapărat, ci dă mai multă încredere cetăţeanului, că este apărat, chiar şi în aceste condiţii de insecuritate netradiţională. Militarul, aşa cum îl vedem şi pe străzile noastre, dă încredere, că este apărat cetăţeanul.

# Să nu uităm că a existat, chiar din partea UE, această tendinţă de a se cădea în capcana izolaţionismului, al naţionalismului sau protecţionismului, în sensul că a lăsat statele naţionale să se descurce singure. Inclusiv în ceea ce priveşte permeabilitatea frontierelor, statele s-au găsit singure în faţa noii situaţii. Trebuie să se găsească, pentru viitor, soluţii multilaterale, concomitent cu consolidarea sistemelor naţionale. Asta pentru că, în ultimă instanţă, interesele naţionale sunt şi interesele Uniunii Europene, care, la rândul lor depind de sănătatea publică, de sănătatea cetăţeanului.”

NOTA BENE:

Apropo la Europa de ieri, de azi şi la cea de mâine, Nicolae Titulescu – născut la 4 martie 1882, la Craiova, decedat la 17 martie 1941, la Cannes, în Franţa - afirma:

image
“Eu nu fac o alegere între gloanţele care s-ar putea îndrepta spre ţara noastră. Eu vreau ca România să trăiască. Şi va trăi, căci acţiunea ei nu consistă în a substitui o ostilitate unei alte ostilităţi, ci în a suprapune o prietenie peste o altă prietenie.”
Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite