Greu de afirmat dacă se vor mai face secţii de votare în toată Ucraina, cea de acum, fără Crimeea, sau cea de mâine, fără anumite porţiuni urbane din teritoriul estic, ocupat de o populaţie unde majoritari sunt vorbitorii de limba rusă.

Deocamdată, autorităţile din Ucraina intenţionează să lanseze o operaţiune anti-teroristă, de amploare, prin implicarea armatei împotriva separatiştilor pro-ruşi.

Cel puţin aşa a declarat duminică, 13 aprilie, preşedintele în exerciţiu Aleksander Turcinov, într-un mesaj televizat către naţiune.

El a mai afirmat că Rusia duce un război împotriva Ucrainei, marcat de confuzie în estul ţării.

Turcinov a promis că nu vor fi supuşi urmăririi penale militanţii rusofoni care predau armele lor până luni dimineaţa.

O eventualitate invocată mai degrabă ca o scuză, deoarece este clar că în clădirile temporar cucerite nu se află adolescenţi exaltaţi, ci bărbaţi bine instruiţi.

Deloc impresionat de vociferările unor lideri din Uniunea Europeană, dar atent la declaraţiile Comandantului Suprem al Forţelor Aliate din Europa, care peste două zile va prezenta şi apoi pune în aplicare un plan de întărire a flancului de est al NATO, şeful statului rus nu renunţă la obiectivul său: recuperarea Ucrainei în spaţiul dominat de Rusia.

Cu un Barack Obama devenit rob al teoriei chibritului, numită acum “izolarea crescândă a Rusiei” şi cu un secretar general al NATO care continuă să nu înţeleagă că micile sale discursuri, filmate şi prin capitatele statelor recent vizitate, apoi postate pe video blogul său sunt vizionate la Kremlin doar pe post de desene animate, comunitatea euroatlantică are parte de o partitură pe care domină notele do re mi, corespunzătoare iluziei că Putin se va opri, mai cedează Kievul ceva şi revine pacea pe pământ ucrainean. Implicit european.

Dar la Odessa deja se conturează o regrupare a cetăţenilor pro-Rusia şi autorităţile ucrainene nu fac nimic eficient, nici aici, pentru a stopa aceste zone multiple de vizibilă autodeterminare, până la posibila şi dezirabila – de către Moscova şi trimişii săi, extrem de bine instruiţi, după cum se vede, ca în decembrie 1989 - separare de Ucraina nordică şi catolică.

Într-un asemenea context, în care cetăţenii americani par a fi cel mult surprinşi, iar cei central şi vest-europeni sunt mai degrabă doar uimiţi, de rapiditatea cu care se mişcă maşina de război rusă, am iniţiat o formulă nouă de brainstorming, una în care militari cu părul argintat, dar şi cu evoluţii de excepţie în cariera armelor, să explice ceea ce prea puţin cunoaşte opinia publică din ţara noastră, în rândurile căreia nu puţini sunt cei care cred că zavera din Est se va opri undeva, în Ucraina.

Oricât sunt de dornici să liniştească, pe cei îngrijoraţi, unii oameni politici, avizul franc, al profesioniştilor militari, este primul reper obligatoriu în evaluarea, la rece, fără menajamente, a furtunii răsăritene, care se derulează cu o exactitate matematică, motiv pentru care vă invit să urmăriţi dialogul purtat, într-un alt format publicistic, cu generalul Constantin Degeratu: