Pe linia frontului din Donbass, alături de lunetiştii ucraineni: cum se duc luptele în oraşele ce se pun în calea avansului rusesc în est

Pe linia frontului din Donbass, alături de lunetiştii ucraineni: cum se duc luptele în oraşele ce se pun în calea avansului rusesc în est

FOTO captură Wojciech Grzedzinski/ Washington Post

La mai bine de o lună de când Moscova şi-a concentrat ofensiva în estul Ucrainei, trupele  ruse au avut câştiguri teritoriale limitate şi pe alocuri înaintarea lor a stagnat.

Echipele de recunoaştere din oraşul Marinka, cucerit şi apoi recucerit şi în actuala invazie, şi în 2014, sunt trimise pentru a stabili poziţii de atac, însă mai întâi trebuie să evite ploaia de artilerie, să ocolească minele şi să scape de dronele-spion ale ruşilor.  
    
Jurnaliştii Washington Post au urmărit pe teren pregătirea unei misiuni de recunoaştere a unei echipe de lunetişti, o rară privire de aproape a modului în care se poartă războiul în estul Ucrainei, într-un oraş deja răvăşit de ostilităţile între separatiştii pro-ruşi şi forţele ucrainiene.
    
Marinka este una din localităţile unde s-au mutat luptele, în contextul intensificării atacurilor ruseşti în regiunea Donbass, după ce armata Moscovei a fost alungată de lângă Kiev. Aflată în retragere şi din jurul Harkov, aceasta încearcă acum să cucerească Lugansk şi Doneţk prin încercuirea lor, atacând dinspre sud şi dinspre vest. 
 
În Marinka, luptele se duc cu artilerie, lunetişti şi drone-spion, ambele tabere având instalate poziţii defensive. 
 
„Ruşii nu mai trag decât cu artilerie şi cu tunurile tancurilor. Nu se mai angajează în luptă apropiată. Iar asta pentru că ştiu că îi batem. Au unităţi terestre, dar le este prea frică să se apropie de poziţiile ucrainene. Pentru că îi bombardăm cu mortiere. E ca un meci de badminton ”, spune Curly (numele de luptător), un operator de drone în vârstă de 35 de ani.
 
Dmitro Piatnikovskii poreclit „Dima”, 38 de ani, conduce o echipă de patru membri, lunetişti şi operatori de drone. De la baza lor de operaţiuni ei tatonează terenul pentru a porni în recunoaştere - ruşii trag cu artilerie, iar ei trebuie să profite de pauzele între tiruri pentru a ieşi din clădirea unde sunt adăpostiţi şi a se aventura pe stradă.
 
Se pun de acord pe unde pot să avanseze, cât mai feriţi de bombardamente, pe lângă zidurile caselor abandonate, într-un oraş pustiu. Cu o zi în urmă, şi-au instalat o tabără într-un sat de lângă oraş, unde şi-au dus provizii.
 
Cei cinci sunt din oraşul sud-estic Dnipro şi s-au antrenat la un club de tir înainte să se ofere voluntari şi ulterior să aibă şansa de a participa la o misiune de luptă.
 
Ei sunt Alex, 34 de ani, un antrenor de box; Andrei Kolupailo, 47 de ani, un om de afaceri; Oleksi Şapoval, 33 de ani,un muncitor în construcţii, Dima, şi el muncitor, este şi antrenor la poligon; Oksana, 35 de ani, un fost inginer, care lucrat şi ca artist de circ, mama unui băieţel de cinci ani, şi o lunetistă talentată. 
 
Experienţa lor de luptă e limitată, dar succesele forţelor ucrainene le-au dat o încredere puternică în forţele lor. Pe lângă recunoaştere, au avut şi sarcina de a lichida un număr de ţinte valoroase precum ofiţeri şi comandanţi, atunci când au avut ocazia.
    
„Au avut pierderi în Kiev, iar acum au suferit pierderi la Harkov. Suntem mai mult decât capabili să luptăm cu ei. Nu vor putea trece pe aici”, spune Oksana.
 
Totuşi, lunetiştii sunt perfect conştienţi de instabilitatea câmpului de luptă şi de cât de rapid se pot modifica liniile frontului din regiunea Donbass. Forţele ruse au preluat aproape în totalitate Lugansk şi au lansat un asediu asupra oraşului strategic Severodoneţk, pe care l-au atacat din mai multe părţi. Dacă el cade, ruşi ar putea avea cale deschisă spre oraşe majore precum Kramatorsk şi Sloviansk.
 
În mare parte, Doneţk se află sub control ucrainean, dar ruşii au capturat între timp oraşul-port Mariupol. Astfel, că a devenit crucial să fie apărate chiar şi oraşele mici precum Marinka.
 
„Este extrem de important. Dacă pierdem acest loc, ruşii pot avansa în Doneţk”, spune Kolupailo.
 
Marinka este în prezent împărţit între zone combatante ucrainene şi ruse, cu poziţii rămase neschimbate de săptămâni - părţile fiind angajate într-o luptă de uzură în care inamicul e rareori la vedere.
 
„Este mai dificil să câştigi teren aici pentru că ruşii au avut mai mult timp să-şi fortifice poziţiile. Dar au şi ei aceeaşi problemă în a străpunge linia de apărare ucraineană pentru că şi poziţiile ucrainene au fost întărite. Este un joc de înaintare şi retragere”, explică Dima.
 
Cu toate astea, ruşii au avut încercări de a străpunge apărarea, apropiindu-se la circa un kilometru de baza operaţională. Ucrainienii au distrus un pod pentru a-i opri, dar ruşii au reuşit să treacă răul şi au avut loc lupte, care i-au împins înapoi pe apărătorii ucraineni.
 
Dar de atunci trupele ruse nu s-au mai mişcat din loc.
 
„Uneori a fost necesar să ne retragem de pe poziţii, deoarece am fost loviţi şi bombardaţi. Nu cedăm teritoriu, doar ne retragem tactic. Iar acum, ori de câte ori ruşii încearcă să înainteze cu tancurile îi lovim. Nu pot să avanseze”, spune Curly.
 
Ambele părţi folosesc drone de supraveghere pentru a spiona poziţiile celeilalte şi a identifica ţinte. Dronele operate de Curly au trimis imagini cu poziţiile ruseşti şi deplasările tancurilor, informaţii critice pentru unităţile de artilerie şi mortiere.
 
Fratele mai mic al lui Curly este actor şi un pasionat de aviaţie, iar el este cel care a construit dispozitive explozive pentru a fi aruncate asupra ruşilor din drone. El spune că, deşi au primit un număr de rachete anti-tanc din Occident, forţele ucrainene au totuşi insuficient armament greu cu care să iniţieze contra-atacuri ce le-ar permite să „încline balanţa”
 
În Marinka, apărătorii suspectează că o proporţie însemnată a civililor rămaşi în oraş susţin sau colaborează cu ruşii. Deşi unii dintre ei au fost identificaţi şi arestaţi, sunt şi simpatizanţi care au fost lăsaţi în pace pe moment. Ei sunt însă în vizorul poliţiei după ce apărătorii ucraineni au găsit telefoane cu numere suspecte. Adăpostiţi în subsolul unei şcoli de lângă baza lor, prezenţa lor este convenabilă pentru că astfel ruşii nu trag nici asupra lor.
 
 
„Este extrem de important să descoperim toate ameninţările pentru ca ucrainenii să nu poată deveni ţintele lor”, spune Oksana, explicând că ei trebuie să afle de ce forţe şi echipamente dispun ruşii şi să le urmărească tiparele de mişcare pentru a „minimiza riscurile pentru toate unităţile de la sol şi din zonă”.
 
Dar nici ei nu se pot apropria prea mult, în special din cauza minelor şi a dispozitivelor explozive plantate prin tot oraşul.
 
„Sunt mine pretudindeni. Trebuie să fii foarte atent pe unde calci”, spune Kolupailo.
 
Al doilea pericol este ca lunetiştii să fie descoperiţi de ruşi.
 
„Primul obstacol este să alegi locaţia, pentru că trebuie să o alegi bine. Al doilea este să te strecori acolo neobservat, iar al treilea este să o părăseşti fără să atragi atenţia”, spune Kolupailo, citat de Washington Post.
 
O echipă de trei a stabilit o nouă poziţie de tragere dintr-o clădire cu vedere asupra poziţiilor defensive ruseşti aflate după un deal. De partea cealaltă, ruşii trăgeau cu mortiere, tunuri şi rachete Grad. Din poziţia nou stabilită, lunetiştii pot ţinti către ei până la peste un kilometri distanţă, suficient pentru a-i putea nimeri pe cei ce îi atacă.
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările