Palatul somptuos al fostului preşedinte Victor Ianukovici este încă o emblemă a disfuncţionalităţii Ucrainei

Palatul lui Ianukovici, fostul preşedinte ucrainean, trebuia să devină Muzeul Corupţiei, un trofeu al revoluţiei din februarie a Ucrainei şi un monument pentru hotărârea noii puteri de a dezrădăcina avariţia şi corupţia care au măcinat ţara în primele două decenii de la declararea independenţei.

La mai mult de şase luni după ce protestatarii Maidanului l-au gonit pe Victor Ianukovici de la putere, proprietatea sa luxoasă din nordul Kievului arată cât de greu este totuşi să aduci o schimbare reală. Palatul mai este şi un avertisment că problemele Ucrainei se întind mult mai departe de zona de război din est, notează „The New York Times“.

„Acesta a fost principalul simbol al revoluţiei noastre, Bastilia noastră“, spune Iurii Sirotiuk, membru al Parlamentului ucrainean care, la o zi după ce Ianukovici a fugit din Kiev, a scris o lege prin care proprietatea-gigant a fost transferată statului.

Însă, în loc să devină o emblemă ruperii de trecut, rezidenţa lui Ianukovici, terenurile de tenis, de golf, grădina zoologică, locul de aterizare al elicopterelor şi hectare de grădini frumos aranjate sunt acum „un simbol al incapacităţii statului nostru de a funcţiona normal“, conform lui Sirotiuk.

Un om de afaceri dubios este acum „comandantul“ proprietăţii

Pe 24 februarie s-a dat o lege potrivit căreia proprietatea lui Ianukovici să fie preluată de stat în termen de 10 zile. Acest lucru nu s-a întâmplat nici acum. Planul s-a scufundat într-o confuzie legală şi o luptă pentru controlul averii din palat a lui Ianukovici, estimată la un miliard de dolari (aproximativ 772 de milioane de euro), inclusiv finisajele de aur din băi, un pian Steinway şi o menajerie de păsări exotice, de căprioare sau de alte animale.

În confuzia de după revoluţie, întreaga proprietate a căzut sub controlul lui Denis Taracikotelic, un fost om de afaceri dubios, acum auto-proclamat „comandant“ asupra terenului de 141,6 hectare. Şeful unei mici companii de transport care a susţinut protestele din Piaţa Independenţei a Kievului, Taracikotelic a sosit la rezidenţa lui Ianukovici în dimineaţa următoare fugii fostului preşedinte şi, cumva, a reuşit să dea la o parte răzbunătorii revoluţionari pentru a câştiga controlul întregii proprietăţi, informează „The New York Times“.

Susţinut de un grup de foşti protestatari şi acum de luptători voluntari care abia s-au întors de pe frontul de război din estul ţării, Denis Taracikotelic a reuşit să ţină la distanţă jefuitorii şi vandalii, susţinând că birocraţii corupţi vor doar să se îmbogăţească. Aşadar s-a opus cu străşnicie ordinelor guvernamentale de a preda domeniul unei companii de stat care se ocupă cu agricultura.

„Mulţi vor să-l ia. Vor să joace acelaşi joc“, a declarat Taracikotelic de pe veranda biroului său aflat într-o vilă luxoasă de pe proprietate, cunoscută drept „Casa lui Putin“ din cauză că Vladimir Putin, preşedintele Rusiei, stătea acolo când vizita Kievul. „Ianukovici a plecat, însă armata sa de birocraţi a rămas în urmă. Tot ce vor ei este să fure“, continuă Taracikotelic pentru „The New York Times“.

Însă, în timp ce tună şi fulgeră împotriva politicienilor şi oficialilor corupţi, Taracikotelic nu a scăpat de acuzaţii de hoţie şi incompetenţă. „Cine e persoana asta? E un nimeni“, spune Sirotiuk, legislatorul. El l-a descris pe Denis Taracikotelic ca fiind „greu de cap“ şi a spus că scopul lui principal este să păstreze controlul fluxului de bani generat de vânzarea de bilete vizitatorilor palatului.

FOTO The New York Times

„Maidanul nu ne-a purificat. A devenit doar începutul unui drum extrem de întortocheat“

Însă, există un punct asupra căruia toate părţile implicate sunt de acord: revoluţia din februarie a Ucrainei nu s-a încheiat încă şi trebuie să se pună pe hârtie promisiunile de atunci, de un nou început, curat, pentru a evita întoarcerea la aşa-numita „revoluţie portocalie“ din 2004, care a generat speranţe mari ce apoi s-au stins în lupte interne şi corupţie.

Campania militară însângerată din estul Ucrainei împotriva rebelilor pro-ruşi, acum în mijlocul armistiţiului de încetare a focului, a ajutat la menţinerea frustrărilor liderilor de la Kiev. Dar şi cei mai fervenţi critici conducerii actuale recunosc că preşedintele Petro Poroşenko, un om de afaceri bogat ales în mai la şefia ţării, a evitat asocierea cu furturile lui Ianukovici.

Însă îngrijorarea a ieşit mai bine la suprafaţă luna trecută când Tatiana Ciornovol, un suporter proeminent al protestelor din piaţa Kievului numită Maidan, a anunţat că demisionează din funcţia de lider al unei noi agenţii anti-corupţie. Ea s-a plâns că eforturile ei de a lupta împotriva mitei s-au „înecat în mlaştina birocratică“.

„Maidanul nu ne-a purificat. A devenit doar începutul unui drum extrem de întortocheat. Ţara noastră este pur şi simplu atât de bolnavă, duce lipsă de patriotism şi nu prea întrevedem lucruri mai bune de la guvernul care este acum. Da, guvernul este bolnav de corupţie, de intrigi politice şi de Dumnezeu ştie ce altceva“, scrie Ciornovol, al cărei soţ a murit recent în luptele împotriva rebelilor din Doneţk, într-un material în care îşi explică demisia.

Ministrul Economiei, Pavlo Sheremeta, a renunţat şi el la postul său, frustrat de ritmul lent al reformei economice. El a declarat că s-a săturat de obstacolele birocratice şi de faptul că „trebuie să mă lupt cu sistemele de ieri“.

Mulţi ucraineni dau vina pe Putin, spunând că obiectivul său principal este să păstreze starea de revoltă în ţara lor, astfel să-i împiedice pe noii lideri să îndeplinească speranţele de schimbare care au luat naştere în protestele de pe Maidan.

12 euro vizitarea palatului lui Ianukovici, însoţit de un ghid

Însă, o altă problemă este că aproape oricine (în afară de separatiştii pro-ruşi din este) se autoproclamă gardian al revoluţiei, un rol care oferă o acoperire pentru ambiţii personale.

Taracikotelic spune că a folosit banii strânşi de pe urma vânzării biletelor nu numai să plătească salariile celor 145 de membri ai personalului, dar şi să cumpere căşti, veste anti-glonţ şi alte echipamente pentru soldaţii care luptă cu separatiştii. El se mai laudă şi că a cumpărat alimente pentru a hrăni soldaţii răniţi care se recuperează pe proprietate, dar şi 80 de refugiaţi din Doneţk sau dinalte părţi ale războiului purtat în est.

Costă aproximativ un euro să vizitezi proprietatea, dar în jur de 12 euro un tur însoţit de ghid în locuinţa lui Ianukovici. Numărul vizitatorilor a scăzut drastic din februarie când sute de mii s-au grăbit să se holbeze la excesul afişat de fostul preşedinte, însă zeci de mii încă mai vizitează proprietatea în timpul weekendului, minunându-se de gustul execrabil al lui Ianukovici şi generând sume substanţiale pentru Taracikotelic şi oamenii lui.

Şi mai mulţi bani sunt obţinuţi din tarabele cu mâncare şi ghizii proprietăţii, însă câţi exact nu este clar, pentru că Taracikotelic nu înţelege scopul unor auditori externi. Guvernul, spune el, nu are niciun drept să inspecteze proprietatea. „Noi răspundem în faţa noastră, nu a societăţii“, a declarat el pentru „The New York Times“.

FOTO The New York Times

Taracikotelic declară că tot ce se spune despre conducerea lui este o minciună. Printre aceste vorbe care circulă există şi rapoarte din presa ucraineană că el sau susţinătorii lui au furat o bară de aur lăsată de Ianukovici în biroul său, dar şi banii care ar fi trebuit folosiţi să se cumpere mâncare pentru animalele înfometate din grădina zoologică a fostului preşedinte.

Animalele arată bine-hrănite, potrivit reporterilor „The New York Times“, iar Taracikotelic spune că este victima unei campanii de defăimare iniţiată de cei care vor să obţină proprietatea pentru a o folosi în scopuri proprii. Bara de aur, a adăugat el, nu a existat.

„Noi protejăm palatul pentru popor“

În timp ce vizitează castelul impresionant, vizitatorilor li se spune şi cum succesorii lui Ianukovici îşi bat joc de rezultatele revoluţiei. „Bandiţii vechi au fost înlocuiţi de unii noi“, spune Petro Oleinik, un ghid al proprietăţii.

Apărătorii noii conduceri sfătuiesc oamenii să aibă răbdare. „Ei cred că totul se poate schimba într-o zi. Însă avem nevoie să schimbăm întreg sistemul şi asta durează“, spune şi Oleg Kuiaviski, consilier al lui Vitali Klitschko, fostul campion la box care acum este primarul Kievului.

Atunci când Parlamentul a adoptat legea conform căreia proprietatea lui Ianukovici să treacă sub controlul statului, şi-aduce aminte Sirotiuk, cel care a scris legea, părea uşor să lovească într-un simbol al corupţiei fostului guvern. „Cu toţii am fost de acord că trebuie să-l luăm, că nu este o proprietate curată“, spune Sirotiuk.

Făcând acest lucru în mod legal, totuşi, a dat naştere la probleme, deoarece mare parte din proprietate nu era propriu-zis deţinută de Ianukovici, ci de o companie privată care, pe hârtie, nu avea nicio legătură cu el. Tot ce deţinea Ianukovici, formal, era vila în care locuia, o clădire în stil finlandez în care se combinau grotesc stiluri italiene, gotice sau slave, cunoscute acum ironic sub numele de „Rococo Doneţk“, o referinţă la oraşul natal al lui Ianukovici.

În iunie, un tribunal a decis că statul are dreptul de a prelua toată proprietatea, declarând că o serie de acorduri prin care s-au transferat bunuri ale erei sovieticii în sfera privată au fost ilegale. Însă eforturile de a-l da afară pe Taracikotelic nu au ajuns la niciun rezultat.

Între timp, procurorul general a declarat întreaga proprietate ca fiind „dovezi materiale“ într-o investigaţie care-l are în centru pe Ianukovici. Asta înseamnă că nimeni nu ar trebui să se atingă de domeniu până când Ianukovici nu se prezintă la proces, lucru destul de incert deoarece se ascunde în Rusia de la sfârşitul lui februarie.

„Acesta este doar un joc politic al oamenilor care vor să ia Mezhihiria (n.r. - numele palatului) pentru ei. Noi îl protejăm pentru popor“, spune Taracikotelic.