EXCLUSIV UE şi NATO, confruntate cu revenirea ameninţării prin Mediterană

Un document confidenţial trimis de Preşedinţia rotativă olandeză către Comitetul strategic pe problemele imigraţiei, frontierelor şi azilului şi Comitetului mixt (UE - Elveţia / Islanda / Lichtenstein / Norvegia), pe care-l ataşez acestui articol, conţine nişte date mai mult decât interesante şi, dacă se vor confirma, cu un potenţial realmente dramatic.

Este descrisă situaţia actuală şi, cu deosebire, perspectivele aşa numitei „Rute din Mediterana centrală”. Binecunoscută ca fiind cel mai important canal de migraţie ilegală înainte de apariţia „Rutei Balcanice”. Intrată oarecum în uitare pe timpul exploziei migraţiei de anul trecut provenind în principal din Orientul Apropiat.

În acest moment, notează experţii care au realizat acest document (confirmaţi de datele oferite de observatori independenţi, în principal Organizaţia Internaţională pentru Migraţie), graţie acordului cu Turcia, traficul migraţiei ilegale prin Balcanii de Vest a fost închis şi se înregistrează o scădere extrem de semnificativă a circulaţiei ambarcaţiunilor cu migranţi ilegali în zona de est a Mediteranei.

Drept pentru care, pe principiul vaselor comunicante, ruta veche, cea prin Mediterana Centrală, „reapare drept principala sursă de intrare ilegală în Europa... şi o analiză prudentă sugerează că este prezumabil că prin zona Mediteranei centrale vom vedea un număra de sosiri cel puţin egal cu cel din 2014“.

Experţii grupului de lucru (în reuniunea lor din 26 aprilie) remarcau câteva lucruri absolut esenţiale. Primul este că „nu există un transfer major de migranţi din zona Orientului Mijlociu care să-şi schimbe ruta dinspre Turcia către Ruta central mediteraneană”. Aceasta înseamnă, cred eu, că închiderea drumului prin Turcia nu a descurajat complet migraţia ilegală din zona Orientului Apropiat şi că, în acest moment, se pregăteşte un transfer spre alte rute terestre şi/sau maritime, în special în aria proximă, Marea Neagră...

„Majoritatea migranţilor salvaţi pe mare pe ruta central mediteraneană provin din zona sub-sahariană a Africii de Vest, cei care, general vorbind, nu sunt eligibili pentru relocalizare. Puţin mai târziu în vară, este posibil ca fluxului de migraţie să i se adauge un mare număr de persoane provenind din estul Africii”. Raportul europenilor spune că nu este de acord cu cifra de 1 milion de potenţiali migranţi doar din Libia, estimare oficială dată de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Migranţi, „cifră care poate să fie exactă în ce priveşte numărul de cetăţeni din terţe ţări prezenţi acum în Libia, dar în niciun caz nu indică numărul de migranţi gata să încerce o traversare pentru a ajunge în Europa”.

Analizaţi cu atenţie această hartă a «migraţiei africane ilegale şi rutelor sale de tranzit şi acces» şi haideţi să evaluăm la justa sa valoare avertismentul experţilor europeni: „Noul fenomen observat acum sunt ambarcaţiunile cu migranţi ilegali care pleacă din Egipt şi se deplasează de-alungul coastei, adunând de pe drum grupuri de oameni. Aceasta poate pentru a evita unele zone acum incontrolabile din Libia... Conform datelor FRONTEX, creşte de la o săptămână la alta numărul migranţilor care tranzitează Agadez (Niger), care a devenit o placă turnantă pentru rutele migratorii. Impactul secetei care durează de peste 6 luni în Cornul Africii a fost exagerbat de efectele negative produse de El Niño..”.

„Reţelele de traficanţi sunt extrem de reactive şi capabile să-şi schimbe rapid tacticile” – notează raportul. Astfel, de la ceea ce era obişnuita încercare din trecut de a se ajunge pe teritoriul italian (cu deosebire pe cel mai apropiat punct, Lampedusa), s-a trecut la o nouă tehnică de joc: „în general, pe ambarcaţiunile care pleacă spre Europa există o cantitate limitată de mâncare, apă şi carburant. Intenţia lor nu este să ajungă în Europa. Vor să atingă limita apelor teritoriale şi apele internaţionale, pentru ca mai apoi să încerce să provoace o operaţiune de tip SAR (Search and Rescue”. Bun raţionament deoarece, conform legislaţiei internaţionale, orice navă este obligată să acorde ajutor şi refugiu naufragiaţilor, în acest caz aducându-i la cel mai apropiat port unde, de regulă generală, cer azil...

După cum vedeţi, raportul se încheie cu întrebări adresate Statelor Membre privind propria lor analiză asupra fenomenului, precum şi asupra viitoarelor acţiuni care trebuie demarate foarte curând pentru a răspunde provocărilor actuale, discretă deschidere spre ceea ce se aşteaptă a fi viitoarea acţiune de cooperare cu NATO. Cine ştie, în acest sens, poate vom avea şi poziţia României pe acest subiect, în cazul în care ar interesa pe cineva.

Dar, vă rog, să revenim la cea de-a treia hartă la care să mai adăugăm încă două, special centrate pe activităţile ISIS şi Al Quaeda în zone ale Africii şi să le suprapunem pentru a vedea în ce măsură rutele migraţiei ilegale nu numai că au fost confiscate de organizaţiile teroriste, aici fiind una dintre imensele lor surse directe de finanţare, dar şi faptul că zonele de pornire - acolo unde se află taberele care centralizează sutele şi sutele de rute secundare - sunt exact în aceste zone aflate sub controlul exclusiv al organizaţiilor teroriste. Ceea ce vedeţi aci este zona cunoscută de experţii în anti-terorism drept „Arcul instabilităţii africane”, extins din ce în ce mai mult pentru a ocupa acum o zonă vastă mult mai mare decât Europa, cuprinzând multe dintre ţările instabile din Maghreb şi Africa Centrală. La care, ca element central al situaţiei atât de tensionate, se adaugă haosul din Libia, cu teritorii integral controlate de miliţii islamiste...

Situaţie extrem de serioasă, dacă nu chiar foarte gravă, deoarece, dat fiind că pe „Arcul instabilităţii africane” este instalată autoritatea Al Quaeda şi ISIS, apare posibilitatea (unii spun deja certitudinea) ca din taberele de antrenament ale ale celor două organizaţii teroriste din ţările din zonă să poată pleca înspre Europa (şi nu numai înspre Orientul Apropiat, ca până acum) un număr important de „foreign fighters”, unii proveniţi chiar din ţări europene... Aici se află marea problemă care, cumva, va trebui rezolvată pe o cale sau alta. Dar tot aici este şi marea dilemă cu care este confruntată Europa, încă extrem de divizată asupra formulelor de acţiune directă (altele decât operaţiunea militară EUNAVFOR MED care, în formula actuală şi cu mandatul specific, pare să-şi fi atins limitele), nehotărâtă în a decide trimiterea de trupe la sol. Soluţie complicată şi deloc simplă, necesitând un efort logistic uriaş şi implicând riscuri umane importante şi efecte dintre cele mai diverse şi potenţial explozive pe plan politic.

Dar poate, oare, comunitatea internaţională să admită perspectiva care se deschide acum, adică islamizarea radicală a unei mari părţi a populaţiilor de pe acest teritoriu enorm şi redeschiderea, poate chiar amplificarea, rutei prin Mediterana centrală, rută care, logic, ar putea să se diversifice spre Spania şi, de ce nu, din nou înspre Balcani? Va fi în stare Europa să elaboreze o soluţie reală? Soluţia va veni la timp pentru a evita un dezastru? Care va fi decizia NATO şi, mai important decât toate, este posibilă obţinerea unui mandat ONU pentru o misiune de mare amploare? Implicaţiile unui răspuns, oricare ar fi acesta, sunt enorme şi pot duce la schimbări fundamentale ale jocurilor de putere şi influenţă din zonă. Într-atât de complicate şi implicând jocuri profunde – cele mai multe cu rădăcini istorice din partea unor foste puteri coloniale – încât decriptarea lor ar necesita sute de pagini, doar în cazul unei singure ţări africane. Ceea ce avem însă, poate pentru puţin timp dacă este să dau crezare unor semnale, este un tablou în care islamismul radical îşi consolidează bazele militare şi puterea economică, preluând mine şi zone petrolifere. Iar Europa negociază şi se pregăteşte.

Să vedem pentru care dintre opţiuni.

  MEDITERANA