Doi cercetători americani consideră francofonia un factor-cheie în radicalizarea jihadiştilor

Valorile politice şi culturale franceze joacă în mod paradoxal un rol-cheie în radicalizarea islamistă, afirmă doi cercetători americani care au studiat mişcarea extremistă sunnită pe plan internaţional. Ambasadorul Franţei în SUA contestă cu vehemenţă această teorie, comentează AFP.

Recentele atentate de la Bruxelles, precedate de cele de la Paris în ianuarie şi noiembrie 2015, „ilustrează un adevăr tulburător: pericolul pe care îl reprezintă jihadiştii este mai mare în Franţa şi Belgia decât în restul Europei“, consideră William McCants şi Christopher Meserole, de la Brookings Institution, un centru prestigios de studii americane, transmite Agerpres.

De fapt, „oricât de bizar ar putea să pară, patru din cinci ţări care au înregistrat cele mai mari rate de radicalizare în lume sunt francofone, dintre care primele două în Europa“, relevă cei doi cercetători într-un articol intitulat „Filiera franceză“ („The French Connection“) publicat joi de revista Foreign Affairs.

Cei doi autori ai studiului spun că au cercetat contextul originii străinilor care au alunecat spre jihadism pentru a ajunge la această concluzie „surprinzătoare“: primul factor nu este ca ei să provină dintr-o ţară bogată sau nu, ori dintr-o ţară educată sau nu; primul factor nu este ca ei înşişi să fie bogaţi sau nu, ori să aibă acces liber la internet sau nu. Primul factor este, potrivit lor, că ei provin dintr-o ţara francofonă sau care a avut franceza ca limbă naţională.

Explicaţia pe care o avansează ei se rezumă la trei cuvinte: „cultura politică franceză“.

„Abordarea franceză a laicităţii este mai incisivă decât, să zicem, abordarea britanică. Franţa şi Belgia, de exemplu, sunt singurele două ţări europene care au interzis integral portul vălului islamic în şcolile publice“, afirmă McCants şi Meserole.

Cei doi autori pretind că se bazează pe numărul de jihadişti raportaţi la populaţia musulmană din ţările studiate. Astfel, spun ei, „pe cap de locuitor musulman, Belgia produce în mod semnificativ mai mulţi luptători străini decât Regatul Unit sau Arabia Saudită“.

Autor al cărţii „Apocalipsa ISIS“ („The ISIS Apocalypse“), William McCants este un specialist recunoscut în lumea islamică în cadrul Center for Middle East Policy (Centrul pentru Politica Orientului Mijlociu), specializat în implicarea Statelor Unite în această regiune. El de altfel oferă consiliere Departamentului de Stat al SUA cu privire la aspectele extremismului religios.

El şi Meserole insistă de asemenea asupra unui punct important: interacţiunea între ratele de urbanizare şi şomajul în rândul tinerilor. Când rata de urbanizare este de 60% - 80%, cu o proporţie de tineri fără loc de muncă între 10 şi 30% , atunci apare o presiune a extremismului sunnit. Or, aceste cazuri se observă mai ales în ţările francofone, susţin ei.

Ca rezultat, unele periferii ale Parisului, Molenbeek (Belgia) sau Ben Guerdane (Tunisia) generează proporţional un număr „extrem de important“ de candidaţi la jihad.

În faţa acestui amestec de cultură politică franceză, urbanizare şi şomaj al tinerilor, William McCants şi Christopher Meserole conchid că se ajunge la o „ipoteză“ pe care ei o dezvoltă astfel.

Presupunem că atunci când există proporţii mari de tineri fără loc de muncă, unii dintre ei sunt înclinaţi spre delincvenţă. Dacă ei trăiesc în oraşe mari, ei au ocazii mai multe să întâlnească oameni care îmbrăţişează o doctrină radicală. Şi când aceste oraşe sunt în ţări francofone, având o concepţie virulentă despre laicitate, atunci extremismul sunnit apare mai seducător

, consideră William McCants şi Christopher Meserole.

Ambasadorul Franţei în SUA a contestat cu vehemenţă această teorie

„Acest text nu are niciun sens metodologic. Este o insultă la adresa inteligenţei. De la Proust la Daesh (acronimul arab pentru gruparea jihadistă Statul Islamic)?“, a reacţionat ambasadorul Franţei în SUA, Gérard Araud, pe contul său personal de Twitter. „Belgia este în proporţie de 45% francofonă. Cultura sa politică este sensibil diferită de cea a Franţei“, a ţinut să evidenţieze diplomatul francez, potrivit Agerpres.