Disputa ungaro-ucraineană. Operaţiunile psihologice încep să-şi facă loc în Transcarpatia pe fundalul războiului

Oraşul Ujhorod FOTO Wikipedia

Reţelele ruseşti de propagandă, atât cele din Ucraina, cât şi cele din Ungaria, insistă de mai mult timp pe o pretinsă dorinţă a etnicilor maghiari din Ucraina de a se reuni cu rudele lor din Ungaria. În contextul războiului din Ucraina, mesajele în acest sens s-au înteţit. Dar oare au într-adevăr susţinere în realitate?

Departe de război, în oraşul Ujhorod, în vestul Ucrainei, oficialii guvernamentali sunt îngrijoraţi de intensificarea tensiunilor cu Ungaria. În pofida alăturării Ungariei la sancţiunile impuse de Uniunea Europeană (UE) împotriva Rusiei, sprijinului umanitar important acordat pentru vestul Ucrainei şi găzduirii a mii de refugiaţi ucraineni, refuzul ei de a furniza arme sau de a-şi pune la dispoziţie teritoriul pentru tranzitul de arme a transformat-o într-un inamic al administraţiei Zelenski, care consideră că prin această decizie nu face decât să-l „ajute pe Putin”.

În discursul susţinut la Budapesta după victoria în alegerile legislative, realesul Viktor Orban a stârnit zâmbete în rândul mulţimii triumfătoare atunci când l-a numit pe preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski drept unul dintre duşmanii pe care i-a învins, alături de Bruxelles, George Soros şi lobbyul ONG-urilor internaţionale. Dar aceasta nu a fost singura sa referire la Ucraina. Orban a ţinut totodată să transmită un mesaj special pentru minoritatea maghiară din Transcarpatia: „Nu vă fie teamă, staţi acolo, patria e cu voi”.

În condiţiile în care lumea descoperea crimele de război comise de ruşi la Bucea, nu era un moment oportun pentru un astfel de mesaj. Dar situaţia delicată a celor aproximativ 150.000 de etnici maghiari din vestul provinciei ucrainene Zakarpatska - Transcarpatia pentru maghiari - constituie de mult timp o sursă de tensiuni între Budapesta şi Kiev. Pe fundalul războiului, anxietăţile ucrainenilor cu privire la un potenţial iredentism maghiar au crescut, spre deliciul propagandiştilor ruşi, scrie jurnalistul britanic Aris Roussinos pentru portalul UrHed, fondat în 2017 de activistul politic conservator Tim Montgomerie.

Într-un mesaj controversat publicat la 24 martie pe Facebook, vicepremierul ucrainean Irina Vereşiuk l-a acuzat pe Viktor Orban că este reticent în a întări sancţiunile împotriva Rusiei deoarece Vladimir Putin i-a promis în secret că îi va „da Transcarpatia” în cazul înfrângerii Ucrainei, afirmaţie denunţată imediat de purtătorul de cuvânt al Guvernului Ungariei, Zoltan Kovacs. „Nu doar că este neîntemeiată, ci şi nebună”, a spus oficialul de la Budapesta.

În biroul său de la Colegiul Matthias Corvinus din Budapesta, înconjurat de plăci şi fotografii primite de la unităţile militare ucrainene pe care le-a întâlnit în călătoriile de cercetare din ţara vecină, Attila Demko, fost şef pentru planificare în Ministerul ungar al Apărării, crede că Irina Vereşiuk a făcut o declaraţie „foarte neînţeleaptă”. „Mă gândesc că ea crede ceea ce spune propaganda rusă. Propaganda rusă vrea să divizeze NATO. Vor ca ucrainenii şi ungurii să intre într-o dezbatere. Aşadar, poate a făcut o mare greşeală repetând după propaganda rusă”, spune el.

Reţelele ruseşti de propagandă, atât cele din Ucraina, cât şi cele din Ungaria, insistă de mai mult timp pe o pretinsă dorinţă a etnicilor maghiari din Ucraina de a se reuni cu rudele lor din Ungaria. În acelaşi timp, reţelele ruseşti de informare încearcă să folosească chestiunea maghiară pentru a destabiliza Ucraina. O campanie recentă de ameninţare a etnicilor maghiari prin mesaje SMS a fost, fără îndoială, un efort al serviciilor secrete ruseşti, dă asigurări Demko, la fel cum mult mediatizatul atac cu bombă produs în 2018 la Centrul Cultural Maghiar din Ujhorod (Ungvár pentru maghiari) s-a dovedit a fi o faptă a unor ultranaţionalişti polonezi angajaţi de un agent rus care a murit „de infarct la vârsta de 45 de ani” la scurt timp după ce a evadat la Moscova.

Dar, în realitate, nu există nicio dorinţă de recucerire teritorială, „dincolo de unele cercuri naţionaliste foarte înguste”, notează Demko. „Şi oricum, este imposibil în Europa de astăzi”, afirmă el. Numărul maghiarilor din Transcarpatia a scăzut de-a lungul deceniilor, astfel încât acum ei reprezintă doar 12% din populaţia regiunii.

Însă, prin prisma sentimentului de apartenenţă istorică, maghiari din Ucraina „se uită în continuare la televiziunile din Ungaria, încă folosesc fusul orar al Ungariei, încă vorbesc mult mai bine maghiara decât ucraineana”, remarcă el. În concluzie, precizează fostul oficial ungar, „încă se simt maghiari, iar ucrainenii nu pot schimba acest lucru fără să-i forţeze”.

Indiferent dacă maghiarii din Ucraina sunt sau nu forţaţi să-şi schimbe simţul identităţii naţionale, această chestiune este una dintre principalele subiecte de dispută între cele două ţări. În opinia multor unguri, inclusiv a Guvernului Orban, creşterea eforturilor ucrainenilor de a-şi edifica naţiunea de la începutul războiului cu Rusia, în 2014, a avut ca efect nefericit exercitarea unor presiuni nejustificate asupra etnicilor maghiari pentru a vorbi ucraineana în locul limbii materne.

Vorbim, oare, despre o consecinţă neintenţionată a unei încercări de a întări sentimentul de ucrainitate sub ameninţarea rusă? „Probabil neintenţionată”, răspunde Balasz Orbán, consilier al lui Viktor Orban pentru probleme strategice. „Înţeleg că intenţia lor nu a fost să încalce drepturile maghiarilor. Mai degrabă, au vrut să se concentreze asupra Rusiei”, adaugă el. Dar legea educaţiei şi legea lingvistică adoptate pe timpul preşedinţiei populistului de dreapta Petro Poroşenko, predecesorul lui Zelenski, care promovează utilizarea limbii ucrainene în viaţa de zi cu zi, afectează drepturile etnicilor maghiari „la educaţie în limba maternă şi de a folosi limba maternă în spaţiul public”, acuză el. „Este o încălcare gravă”, insistă Balasz Orban.

De cealaltă parte, adjunctul şefului administraţiei regionale Zakarpatska, locotenent-colonelul Ihor Şînkriuk, spune că de doi ani încoace nu se mai vorbeşte despre minoritate maghiară, ci despre ucraineni maghiari, pentru a preveni tentative de destabilizare din partea Rusiei. „În primul rând sunt ucraineni, apoi maghiari. Sunt cetăţeni ucraineni, prietenii noştri. Dar, din punctul de vedere al Federaţiei Ruse, sunt principalul lucru de destabilizare aici”, susţine el. Potrivit lui Şînkriuk, agenţii locali de contraspionaj au descoperit deja grupuri de sabotori ruşi care urmăreau să destabilizaze regiunea. În acelaşi timp, oficialul ucrainean felicită cooperarea cu Ungaria în domeniul umanitar: este „perfectă deocamdată şi este un motiv să fim foarte recunoscători”.

Întrebat despre legea lingvistică, Şînkriuk a răspuns „la naiba”, după care s-a lăsat pe spate pe scaun şi a răsuflat greu. Problema, explică el, era că etnicii maghiari din Ucraina erau incapabili să vorbească ucraineana la încheierea studiilor. El spune că regiunea Zakarpatska era mereu pe ultimul loc la nivel naţional la rezultatele de la examene, iar acest lucru se întâmpla din cauza limbii. „Dacă nu înţeleg examenele, cum să lea treacă?”, se întreabă Ihor Şînkriuk.

Întrebat despre legea lingvistică, despre care oficialii de la Budapesta susţin că i-a determinat pe etnicii maghiari să fie precauţi şi să nu mai vorbească limba maternă în spaţiile publice, Şînkriuk respinge această interpretare. „Nu, nu este deloc adevărat. E ridicol”, continuă el. Apoi, oficialul ucrainean îi atrage atenţia reporterului că discuţia, purtată în biroul său, are loc în engleză. „Vezi pe cineva intrând în grabă pe uşă ca să mă dea afară? Este o prostie. Acele afirmaţii despre limbă fac parte din aceeaşi (propagandă, n. red.) utilă pentru ruşi”, afirmă el.

Războiul de dincolo de munţi încă nu a atins direct Zakarpatska. Sirenele antiariene au fost false de fiecare dată şi Zakarpatska este singura regiune ucraineană în care nu au fost instalate puncte de control de-a lungul drumurilor. Dar sentimentul de urgenţă se simte în aer. Sute de mii de refugiaţi din adâncurile Ucrainei au trecut pe aici către Ungaria şi Slovacia, iar câteva mii dintre ei s-au oprit la Ujhorod, unde populaţia a devenit dependentă de ajutorul voluntarilor.

Nu este deloc uşor să ceri părerea oficialilor locali de etnie maghiară. Primarul satului Velîka Dobron, sau Nagydobrony în maghiară, nu vrea să vorbească: „E război, nu vreau să creez probleme”. Un alt oficial din sat, care a provocat controverse pe plan local cântând ambele imnuri naţionale la evenimente oficiale, a refuzat, la rândul lui, să acorde un interviu, invocând faptul că are ordin să nu spună nimic. Nu a precizat de la cine a primit acest ordin. Profesorii locali maghiari, oficialii culturali şi personalităţile politice au refuzat cu toţii, la fel şi Consulatul ungar de la Ujhorod, al cărui „ataşat de securitate” a evitat întrebările în mod ferm şi politicos.

Localnicii din Velîka Dobron spun - în rusă, pentru că nimeni nu ştie ucraineană - că nu se plâng de faptul că au fost forţaţi să înveţe ucraineană, ci mai degrabă pentru că este predată la limba maternă, nu ca limbă străină. „Educaţia era mai bună pe timpul sovieticilor”, susţine Diana, o vânzătoare de vârstă mijlocie. „Ministerului Educaţiei nu îi pasă de problemele noastre”, adaugă ea. Într-o rusă stâlcită, un tânăr chelner spune că bărbaţii maghiari cu dublă cetăţenie nu au voie să părăsească Ucraina, dar nici nu vor să se alăture armatei, pentru că nu înţeleg ordinele în ucraineană.

Într-un sat izolat în munţi, fermierul Sandor Nagy, în vârstă de 74 de ani, scoate o hartă a Ungariei Mari. „Uită-te la această hartă. Este Ungaria Mare, fosta Ungarie, iar acum este aşa. Este pământul nostru şi nu doar eu cred asta. Noi ne-am născut aici, vrem să vorbim maghiară, să ne salutăm. Cei care nu vor, pot să meargă în iad, nu-mi pasă!”, spune el.

La fel ca alţi etnici maghiari, Sandor Nagy nu este impresionat de noua lege a educaţiei: „Vor ca toată lumea să vorbească ucraineană, dar sunt atât de proşti încât nu pot preda ucraineana într-un mod adecvat. Ei predau literatură în primii trei ani, dar nu şi fraze precum „Dă-mi, te rog, pâine”, „Dă-mi, te rog, un pahar de vin”, ci texte de la scriitori de acum 300 de ani. Nu este educaţie, este prostie”, crede el. În ceea ce priveşte starea de spirit din satul său natal, el spune: „Nu ne pasă. Lăsaţi-ne în pace. Chiar dacă vin tătari, francezi sau chiar Putin, nu ne pasă. Să ne trăim viaţa în linişte aici unde ne-am născut”.

În măsura în care există un conflict între Ucraina şi Ungaria pe tema Zakarpatska, linia de demarcaţie pare să ţină mai mult de vârstă şi de clasă decât de etnie. Etnicii maghiari care locuiesc în zonele rurale sunt mai în vârstă şi privesc spre Ungaria, în timp ce etnicii maghiari din clasa de mijloc sunt împăcaţi cu dubla lor identitate. Într-un bar hipsteresc amenajat într-un adăpost antibombă din Ujhorod de pe Uniunii Sovietice, scriitorul local de etnie maghiară Bandy Sholtes este îmbrăcat cu un tricou inscripţionat cu mesajul „Navă rusească, du-te dracului!”. O figură boemă, cosmopolită, Sholtes spune că întrebările referitoare la chestiuni etnice sunt irelevante în acest colţ conservat al Europei de Mijloc. „Bunicii bunicii mele s-au născut în Imperiul Austro-Ungar. Apoi au fost cetăţeni ai Cehoslovaciei şi apoi ai Ungariei şi au murit cetăţeni ucraineni. Şi, ştiţi, această regiune a fost aşa mereu. Şi-a schimbat cetăţenia, dar nu s-a mutat niciodată şi nu a emigrat nicăieri. Este ceva unic în Europa”, argumentează el. Un patriot feroce ucrainean, participant la manifestaţiile EuroMaidan, Sholtes nu este fericit să-şi vadă comunitatea alunecând într-o retorică interstatală aprinsă: „Cred că situaţia este foarte grea, pentru că, după victoria noastră, cred că vom avea multe de vorbit despre aceste lucruri cu Ungaria”.

În condiţiile în care Ucraina luptă împotriva unei ameninţări existenţiale şi se teme de ceva ce percepe ca o relaţie nejustificat de strânsă între Ungaria şi Rusia, micile probleme se pot transforma cu uşurinţă într-o criză mai largă. La nivel diplomatic, relaţiile se deteriorează. Miercurea trecută, Ministerul de Externe al Ungariei l-a convocat pe ambasadorul Ucrainei pentru a-i transmite o notă de protest despre faptul că administraţia de la Kiev s-ar implica în alegerile locale. „Este timpul ca liderii ucraineni să nu mai jignească Ungaria şi să ţină cont de voinţa poporului maghiar”, transmite Budapesta. Riscul este ca, într-un climat atât de tensionat, neînţelegerile minore dintre cele două capitale, care, altfel ar putea fi rezolvate cu uşurinţă, să fie exagerate.

„Nu pot spune că această legislaţie este perfectă”, spune analistul politic ucrainean Dmitro Tujanski. „Sunt atât de multe lacune şi deficienţe în această legislaţie, în special în ceea ce priveşte minorităţile naţionale, unde mereu există o întrebare sensibilă”. Dar, în opinia sa, retorica maghiară este exagerată. „Vorbesc despre această lege de parcă înseamnă închiderea şcolilor maghiare, că li se interzice să mai vorbească în maghiară, că li se interzice să se mai roage în maghiară. E o nebunie”, afirmă analistul politic.

Problema, explică el, constă în faptul că „ambele părţi, Kievul şi Budapesta, nu au o capacitate reală sau expertiză pentru a gestiona această tensiune”. „Mai mult, mulţi din ambele părţi sunt interesaţi să menţină această tensiune”, subliniazp Dmitro Tujanski, referindu-se la politicile populiste ale lui Orban şi Poroşenko. „Este foarte iresponsabil, pentru că deschizi o cutie a Pandorei atunci când foloseşti etnia pentru manipulare politică. Poate fi foarte, foarte periculos”, avertizează el.

Într-un moment de ameninţare existenţială pentru Ucraina, ambele capitale trebuie să lucreze împreună cu atenţie pentru a dezamorsa astfel de puncte de tensiune. Poate că propaganda rusă are o mică bază când vorbeşte despre sentimentul secesionist din Zakarpatska, dar atât pentru Ungaria, cât şi pentru Ucraina, escaladarea retoricii poate avea consecinţe foarte reale, conchide jurnalistul britanic.