Corespondenţă de la Bruxelles. Jocurile geopolitice ale Rusiei: proiectele proiecţiei superputerii, imprevizibilele rezultate

Nimic nu este liniar şi nimic nu este complet previzibil. Urmând cu stricteţe filozofia proprie jocului desfăşurat de un mare maestru de şah, politica rusească alternează cu o viteză stupefiantă strategii de apărare complexe care conţin, fiecare, elemente diferite de dezvoltare a atacurilor viitoare pe mai multe fronturi.

Pe de o parte încercând să scape de efectele combinate ale unei uriaş presiuni pe care o reprezintă combinaţia dintre sancţiunile economice ale lumii occidentale, potenţate foarte puternic de consecinţele economice ale scăderii preţului petrolului. Pe de altă parte, dorind să ofere lumii un argument indubitabil de credibilitate şi forţă, cel dat de dezvăluirea treptată, dar rapidă, a noilor sale capacităţi militare, testate acum pe teatrele de luptă din Siria, şi ca argument destinat ţărilor ce au devenit sau se pregătesc să devină aliatele Rusiei şi parte a multiplexului de putere reprezentat de Organizaţia de cooperare de la Şanghai+Uniunea Eurasiatică.

Poate însă Rusia să depăşească situaţia de « mare putere săracă » de care vorbea odată Georges Sokoloff, adică să rezolve dilema de acum a disproporţiei existente între « proiectul de putere » pe care-l presupune visul de renaştere a Marii Rusii şi mijloacele financiare necesare unei asemenea mişcări extrem de ambiţioase şi dificile ? În absenţa unui răspuns clar, să vedem scenariile posibile, deja desenate de grupul jucătorilor de şah geo-politic din jurul lui Putin.

• Datele jocului economic.

Datoria Rusie era, la nivelul lunii iulie 2015, de 42 de miliarde de dolari, adică 144% în raport cu veniturile naţionale. Este o situaţie clasică denimită « criza foarfecelor » : pe de o parte, creşte rapid nivelul cheltuielilor (costuri combinate ale conflictului din estul Ucrainei, nevoia de susţinere financiară masivă a Crimeii şi, mai nou, asumarea misiunii complexe şi extrem de costisitoare din Siria) şi, pe de altă parte, scăderea veniturilor la buget datorită în primul rând evoluţiilor negative pentru Rusia de pe piaţa petrolului. Foarte important aspect deoarece acestea au ajuns la un nivel între 30%-40% faţă de proiecţiile iniţiale, plus apariţia mai întâi a unei stagnări economice (0,3%), apoi a unei contracţii economice de  -3% din PIB. Determinând o recesiune economică de cel puţin 5% la nivel acestui an.

Dar există rezerve valutare încă foarte importante : estimările OMC şi FMI vorbesc de o cifră situsată între 400-500 miliarde de dolari. O altă estimare are în vedere o bază a rezervelor de 362,3 miliarde de dolari dar semnalează şi o crştere de 12 miliarde dolari numai la nivel de o singură lună mai, faţă de luna anterioară...

Producţia este în scădere, dar în aceeaşi măsură este şi inflaţia. Rubla a recuperat o parte dar, de departe, nu şi ansamblul, poziţiilor avute în raport cu dolarul. Toate acestea fac ca economia rusă să nu poată exercita o hegemonie mondială, dar cu siguranţă că nu asistăm la o recesiune irezistibilă având ca rezultat final o prăbuşire economică iminentâ. (Mark Adomanis, analist economic la FORBES)

• Scenariile de reacţie

Primul scenariu este propus de consilierul economic al lui Putin, Serghei Iurievici Glaziev (membru din 2008 al Academiei ruse de ştiinţe, membru al Dumei de Stat între 1993-2007, candidat la alegerile prezidenţiale din 2007 şi co-fondator al partidului Rodina). Într-un articol recent, el pledează pentru aplicarea unui plan « pentru a distruge puterea economică a SUA », un plan care are la bază renunţarea treptată, dar rapidă, la rezervele deţinute în dolari (bonuri de tezaur americane) şi de a schimba totul în aur, inclusiv toate sumele care rezultă din vânzarea de petrol şi gaze dar şi cele din contractele de armament. Dezinformare strategică ? Nu, dacă dăm crezare datelor publicate pe  glodstockbull.com care reproduce un articol semnat de Dimitrii Kalinichenko şi care sugerează că Putin, urmând exact acest plan, manipulează pieţele aurului şi energiei. « Răspunsul lui Putin (la presiunea occidentală n.n.) seamănă cu o combinaţie între şah şi judo, atunci când forţa adversarului este folosită împotriva lui, dar cu un minimum de resurse de putere şi resurse din partea apărătorului ». Mişcare ce ar fi început deja de anul trecut când, după afirmaţiile autorului articolului, şefa Băncii Centrale a Rusiei, Eva Nabiullina (economist de profesie, fost consier al lui Putin între mai 2012 şi iunie 2013), a început achiziţia masivă de aur, aproape 150 t, conform propriei sale declaraţii în faţa Dumei de Stat. Iată cât aur au cumpărat (doar în trim III din 2015), Băncile Centrale ale Rusiei şi statelor din CSI.

Cele 55 tone de aur achiziţionate de Rusia reprezintă mai mult decât tot ce au cumpărat toate celelalte bănci centrale din lume în perioada respectivă, ceea ce ar putea fi un argument credibil că se aplică în continuare Planul Glaziev de a impune « sistemul anti-dolar », adică la revenirea sistemului de convertibilitate în aur. Ceea ce ar fi concordant şi cu semnalul dat de China care a anunţat că încetează să achiziţioneze rezerve de devize în dolari.

Este oare posibil de realizat un asemenea plan, acum urmat de ţările din BRICS care să ajungă «să schimbe statutul dolarului în sistemul monetar mondial» ? Foarte dificil de răspuns deoarece, în acest moment, evoluţia pieţelor este extrem de volatilă  şi este extrem de neclar dacă cea mai bogată piaţă a lumii, Uniunea Europeană, va sprijini o remodelare a sistemelor mondiale, ceea mai mare parte a experţilor spunând că aşa ceva ar fi imposibil în afara scenariului unei conflagraţii mondiale, precum al doilea Război Mondial, cel după care, în 1944, au fost încheiate Acordurile de la Bretton Woods. Cele care garantau convertibilitatea dolarilor în aur, măsură anulată în 1971 de Preşedintele Richard Nixon.

Dar planul rus cuprinde, în paralel, şi o altă dimensiune esenţială: achiziţionarea a cât mai multe zone economice strategice din Europa, mai ales din cele legate de sectorul energetic. În această linie, ultima mare achiziţie (prezentată de Andrzej Kublik pentru GAZETA WYBORCZA) este:

«preluarea de la BASF a pachetului majoritar cu puţin peste 50% din acţiunile firmei Wingas. În felul acesta ruşii devin singurul proprietar al acestei firme. Aceasta deţine o cincime din acţiuni pe piaţa de gaz a Germaniei şi, în plus, comercializează gazul în Austria, Belgia, Cehia, Olanda, Polonia şi Marea Britanie. Preluând firma germană, Gazprom a preluat şi 25% din depozitele subterane germane de gaz, între care cel mai mare depozit din Europa Occidentală, din oraşul Rehden. În plus, ruşii au primit acţiunile Wingas la cel mai mare depozit subteran austriac de gaz de la Haidach lângă Salzburg, al doilea ca mărime din Europa Centrală. Gazprom avea deja acţiuni minoritare la Haidach şi acum devine acţionarul principal al acestor instalaţii în Austria, legate de reţeaua de gazoducte din Germania.

Concernul rus a devenit de asemenea unul din proprietarii firmelor WIEH şi WIEE, care comercializează gazul în statele Europei Centrale.

Gazprom va primi de la BASF şi jumătate din acţiunile firmei Wintershall Nordzee, care exploatează zăcămintele de gaz şi petrol în apele norvegiene, britanice şi daneze ale Mării Nordului.

În schimbul acestei avuţii, Gazprom va ceda concernului BASF 25,01% din acţiuni la două zăcăminte din Siberia, care ascund 274 miliarde metri cubi de gaz. Exploatarea acestor zăcăminte va începe în anul 2018 şi vor fi extrase de acolo 8 miliarde metri cubi de gaz pe an (...) Totodată, gigantul chimic german împreună cu un grup de firme energetice occidentale a semnat cu potentatul rus un acord privind crearea unei firme, care va instala în Baltica un nou gazoduct din Rusia până în Germania.

În acest an, fondul oligarhului rus Mihail Fridman a cumpărat de la concernul german RWE firma de extracţie DEA. Graţie acestei tranzacţii, investitorii ruşi au preluat nu doar concesiunile pentru exploatarea zăcămintelor de gaz şi petrol în Marea Nordului, dar şi depozitele subterane de gaz din Bavaria.

După aceste două tranzacţii, Rusiei îi revin deja în mod direct aproape două cincimi din depozitele de gaz din Germania, ceea ce înseamnă că investitorii din Rusia au deja o influenţă considerabilă asupra securităţii energetice a Germaniei şi a întregii UE, precum şi asupra comerţului cu gaz în Europa Centrală ».

Interesant că aceste mişcări au loc în contextul existenţei sancţiunilor economice decise de UE şi SUA împotriva Rusiei, fapt care dă o nouă valoare adăugată mesajului Preşedintelui Comisiei Europene privind necesitatea imediată a recalibrării relaţiei de profunzime cu Federaţia Rusă.

De-abia în acest context putem înţelege sensul celorlalte mişcări strategice ale Rusiei, de data asta pregătind marea ofensivă, unii analişti vorbesc chiar despre «adevărata ofensivă strategică» cu uriaşe consecinţe în plan geopolitic şi economic. Dar, despre aceasta, într-un material viitor.