Ambasada Ucrainei la Bucureşti: "Rusia să îşi retragă trupele şi mercenarii de pe teritoriul ucrainean"

În urma unui dialog telefonic, purtat în această dimineaţă, la iniţiativa sa, cu Teofil Rendiuk, ministru-consilier al ambasadei Ucrainei în România am primit, ulterior, lămuriri scrise privind protocolul încheiat la Minsk, pe 5 septembrie 2014. Aceste precizări indică practic codul de conduită a conducerii statului european ucrainean, pentru reinstituirea suveranităţii naţionale, în teritoriile ocupate manu militari de Rusia.

Referitor la Protocolul încheiat la finele consultaţiilor Grupului de contact trilateral:

Semnarea formală a Protocolului de la Minsk (05-09-2014) nu rezolvă de la sine problema soluţionării situaţiei în estul Ucrainei, atât timp cât Rusia continuă agresiunea militară împotriva Ucrainei şi susţinerea faţişă a structurilor teroriste.

În acest context, Planul de pace al Preşedintelui Ucrainei Petro Poroşenko poate fi realizat numai în condiţiile susţinerii lui, precum şi a demersurilor Ucrainei pentru încetarea focului, de către comunitatea înternaţională.

Având în vedere că forţele guvernamentale ale Ucrainei respectă regimul încetării focului, ca o premiză esenţială pentru deescaladarea situaţiei în estul Ucrainei, este nevoie de o presiune internaţională consolidată asupra Federaţiei Ruse, pentru a obliga Rusia:

· să îşi retragă trupele şi mercenarii de pe teritoriul ucrainean;

· să înceteze tirurile de artilerie şi susţinerea organizaţiilor teroriste;

· să respecte înţelegerile convenite; ·

- să respecte regimul de încetare a focului;

· să accepte controlul înternaţional al respectării încetării focului şi al regimului frontierii de stat, dintre Ucraina şi Rusia.

O condiţie principială este asigurarea controlului Ucrainei asupra întregului teritoriu naţional, înclusiv Republica Autonomă Crimeea.

Prezenţa temerară şi inspirată, a preşedintelui Petro Poroşenko, în oraşul Mariupol - devenit ţinta atacurilor furibunde ale combatanţilor echipaţi, înarmaţi, instruiţi, hrăniţi, plătiţi şi conduşi de la Moscova - a avut drept scop precizarea, pentru localnici, pentru statele care susţin cauza integrităţii teritoriale a Ucrainei, dar şi pentru iniţiatorul agresiunii, că această localitate rămâne parte a statului ucrainean.

Nu sunt puţini cei ce consideră acordul de încetare a focului aidoma unui act de capitulare.

Totuşi, în faţa muncitorilor de la Mariupol, preşedintele Ucrainei a precizat că deşi va acţiona pentru pace, va fi în egală măsură un apărător al ţării sale.

Pentru promovarea păcii, Poroşenko şi-a călcat pe inimă şi a vorbit, la telefon, cu omologul rus, atât sâmbătă, cât şi luni, oficial subiectul abordat fiind planul de pace.

Dar, cum se poate vedea şi din lectura textului primit de la ambasada Ucrainei, planul de pace este una, susţinerea sa este altceva şi de la Kremlin, dincolo de chipul zâmbitor al lui Vladimir Putin există alte intenţii, predictibile, dar nedeclarate încă public.

Că la Kremlin s-a precizat că dialogul va continua, nu este o noutate.

Şi luptele vor continua, chiar dacă în ultimele cinci luni au murit 3000 de oameni, alte sute de mii fiind obligaţi să plece din locuinţele lor. 

Deocamdată, acordul de la Minsk a facilitat încetarea ostilităţilor şi un schimb, deja mediatizat, de prizonieri.

În plus, tot în capitala Belarusului s-a abordat chestiunea unei autonomii mai mari a regiunilor Doneţk şi Lugansk.

Pe cale de consecinţă fiind lichidarea celor două republici de tip sovietic, cu acelaşi nume, apărate acum de separatiştii ruşi şi profesioniştii Forţelor Armate ale Federaţiei Ruse.

"Cred că ar trebui să fie aleşi reprezentanţi reali ai regiunilor Doneţk şi Lugansk. Iar noi, cu ei,  vom putea negocia orice, cu excepţia suveranităţii şi integrităţii teritoriale" a precizat şeful statului ucrainean.

Din punct de vedere militar, în ultimele 14 zile, marginea oraşului Mariupol a fost bombardată de rebelii mandataţi de Moscova să cucerească teritoriul care ar constitui puntea de legătură terestră, între Federaţia Rusă şi peninsula Crimeea, cotropită de trupele ruse.

Pe plan imagologic, Moscova a reuşit să genereze în presa comunităţii europene imaginea pregătirii populaţiei locale pentru coagularea entităţii numită, pasager, până la înglobarea ulterioară, în puterea regională de la est, cum altfel decât Noua Rusie.

Dar şi Kievul ştie să practice mersul pe sârma echilibrului geopolitic extrem de fragil, preşedintele Poroşenko acţionând pe mai multe planuri, la fel de riscante:

1.campania pentru victoria forţelor democratice, cu orientare pro-europeană, la alegerile parlamentare, din 26.10.2014;

2.continuarea dialogului pentru pace, cu preşedintele Vladimir Putin;

3.acceptarea alegerilor unor noi conduceri în republicile de facto de azi, regiunile teoretice de mâine, Doneţk şi Lugansk;

4. înfruntarea criticilor publice ale acelora care au condamnat neincluderea, în acordul de la Minsk, a exigenţei retragerii forţelor militare ruse de pe pământul Ucrainei, care sunt apreciate undeva la 15.000 de militari, dacă luăm drept referinţă şi declaraţiile mamelor soldaţilor ruşi dispăruţi sau plecaţi în misiune, la vest de ţara lor;

5. concesia făcută practic la insistenţele Germaniei şi Franţei, amicii URSS, pardon, ai Federaţiei Ruse, de a pune pe prim plan pacea, chiar cu riscul unor concesii momentan confidenţiale.

În logica evenimentelor deja anunţate, Parlamentul European urmează, peste câteva zile, ca să ratifice acordul de asociere a Ucrainei şi acordul de liber schimb aprofundat  cu UE.

Ar uma ca 28 de foruri legislative şi parlamentul de la Kiev să aprobe acest lucru.

Mult? Puţin?

Deocamdată, din partea Rusiei nu există nicio concesie, nici în dialogul cu Ucraina, nici în cel cu Uniunea Europeană, chit că aceasta din urmă a anunţat noi sancţiuni economice.

NATO?

Fotografia simbolică a preşedintelui Ucrainei alături de omologul american, premierul englez, cancelarul german, şeful executivului italian şi preşedintele francez a fost cel mai pragmatic mesaj, la nivel subliminal.

Doi dintre cei cinci interlocutori ai lui Poroşenko - doar ştiţi despre cine este vorba nu-i aşa? - urmau apoi să discute telefonic, mai degrabă amical, cu Putin, ei fiind promotorii păcii cu orice preţ.

Sigur că, în comunicatul oficial, Alianţa condamnă în termeni fără echivoc agresiunea Rusiei în Ucraina.

Dar în viaţa reală, Ucraina simte absenţa unei presiuni internaţionale consolidate, asupra Federaţiei Ruse.

De aici, la perpetuarea - manu militari - a politicii faptului împlinit, pasul a fost deja făcut.

Proba fiind în imaginea de mai sus, realizată pe 8 septembrie, la ora 12.15, în biroul preşedintelui rus, Vladimir Putin, aflat cu spatele la fotoreporter, care asculta propunerile premierului Dmitri Medvedev, privind reorganizarea guvernului Federaţiei Ruse, printre funcţiile noi apărute fiind şi aceea de...ministru pentru problemele peninsulei Crimeea.

Apoi, cei doi au abordat chestiuni punctuale ale industriei ruse de apărare.

Nimic despre sancţiunile Uniunii Europene, comparabile, probabil, în viziunea celor doi, cu simple pişcături de ţânţar teoretic anofel.

Altfel?

La Moscova şi la Bruxelles este linişte şi pace.