Materialul senzaţional a făcut epocă pe toate canalele de ştiri, dacă e să interpretez că cineva a sunat şi la mine să comentez această componentă. Respectiv nu era importantă situaţia rachetei cât surpriza creată.

De ce nu a fost surprinsă comunitatea de informaţii americană

Materialul de presă cu sursă unică mai face referire la purtătorul de cuvânt al Pentagonului, John Kirby, care ar fi refuzat să comenteze elementele specifice dar a insistat asupra poziţiei Departamentului Apărării al SUA şi a administraţiei americane, în întregimea sa, faţă de câştigurile şi avansurile tehnologice ale Chinei, poziţiei sale în creştere, după ce a devenit dominantă în Marea Chinei de Sud şi în regiunea Indo-Pacifică. Întrebarea a prilejuit, deci, o întemeiere şi justificare a politicii naţionale a SUA în materie de securitate şi apărare, în relaţia cu China.

Pentru că aveam documentaţia făcută în materie de arme hipersonice, care datează cu mult înainte de momentul august 2021 al presupusei lansări, pot spune cu certitudine că materialul din Financial Times greşeşte măcar într-o materie: surprinderea comunităţii de informaţii americane. Departe de mine gândul de a suspecta prestigioasa publicaţie economică americană de fake news sau propaganda pro-chineză. Din contra. Tocmai specializarea economico-financiară ar putea să fi jucat, de această dată, feste.

Şi mă explic, argumentând cu ceea ce se ştie public astăzi despre programul nuclear şi cel de rachete hipersonice, ba chiar cel de scut anti-rachetă şi apărare împotriva rachetelor hipersonice ale Chinei. Faptul că citez doar surse publice arată că ştiinţa legată de aceste elemente e în dosarele CIA, DIA şi NIC  de multă vreme, deci nu avea cum să constituie o surpriză pentru comunitatea de informaţii a SUA. De altfel, chiar despre programul rachetelor hipersonice chineze am publicat cu doi ani înainte de celebra lansare (vezi aici).


FOTO EPA-EFE

Argumente tehnice pentru nivelul de dezvoltare al tehnologiei hipersonice chineze

Potrivit relatărilor Financial Times, a fost vorba despre un HGV (hypersonic glide vehicle), o rachetă hipersonică lansată de pe o rachetă supersonică Lungul Marş al Chinei care „alunecă” şi poate fi ghidată la ţintă cu viteza mai mare de 5 ori viteza sunetului. Adică, în cuantificare NATO, o rachetă chinezească DF-17 a lansat un HGV clasa DF-ZF. Altfel, era bine cunoscut faptul că China face cercetări încă din 2008 în acest domeniu, că a construit două tuneluri de şoc pentru testarea evoluţiei la această viteză, JF 12 şi JF 22, şi că dezvoltă în paralel şi conceptele strategice de apărare hipersonică.

Rachetele hipersonice au două variante, HGV care sunt lansate de pe rachete purtătoare supersonice şi HCM, rachete de croazieră hipersonice. Diferenţa faţă de rachetele balistice vine din înălţimea la care sunt lansate, manevrabilitatea, în cazul HGV, şi viteza de a ajunge la ţintă tocmai din absenţa acelei traiectorii extra-atmosferice a rachetelor balistice.

China Aerodynamics Research and Development Center (CARDC) din Mianyang, Sichuan, controlată direct de către Armata Populară de Eliberare a Chinei, este facilitatea responsabilă de crearea armelor hipersonice ale Chinei. CARDC are facilităţi dedicate pentru aerodinamica la viteze mici, aerodinamica la viteze mari, aerodinamica hipersonică, aerodinamica modelată pe calculator şi tehnologia de testare. Tot CARDC a creat cele mai avansate şi sofisticate tuneluri de şoc hipersonic pentru testare. Programul a început, după cum spuneam, în 2008.

JF-12 este primul tunel devenit operaţional în 2012. Potrivit datelor publice, e vorba despre un tunel pentru dezvoltarea rachetelor hipersonice HCM clasificate Starry Sky în nomenclatorul NATO. Starry Sky 2 este capabilă să ducă la ţintă o încărcătură nucleară cu de 6 ori viteza sunetului. Condiţiile tehnice din JF12 sunt viteze Mach 5-9, altitudini modelate între 25-50 km şi durata de susţinere a condiţiilor de 130 milisecunde – anunţată în 2017 drept record Mondial. Sigur, receptorii şi senzorii din tunel analizează caracteristicile termale. Şi susţinerea că ar fi o facilitate mai bună decât Facilitatea tip tunel hipersonic al NASA (HTF) este greşită pentru că China abia a descoperit mecanismul libertăţii de 5 grade prezentat ca realizare de vârf în 2017, când el era cunoscut de SUA din anii 80. În plus, Tunelul şoc al NASA pentru vehicolul experimental X-43A poate susţine condiţiile de testare pentru o durată mai lungă de 130 secunde(nespecificată public).

Realizări şi limite ale cercetării militare hipersonice chineze

E adevărat că în martie 2018 a început construcţia tunelului JF-22, „tunel şoc realizat prin detonare, cu ultra înaltă viteză şi înaltă entalpie”, în districtul Houirou din Beijing. Rezerva despre activitatea acestui tunel este că punerea sa în activitate şi operaţionalizarea trebuia să dureze mult mai mult şi nu putea da rezultate astăzi, pentru a fi deja utilizate. În plus, ambele tuneluri se bazează pe date publice, de algoritmi ai dinamicii fluidelor modelate inovativ pe computer (CFD) creaţi de NASA Glenn Research Center, publicaţi şi discutaţi în conferinţe cu participare americană şi chineză, o componentă de difuzare a cunoaşterii care nu este supusă limitelor informaţiilor clasificate potrivit U.S. Economic Espionage Act.

Pe scurt, Armata Populară Chineză şi capacităţile sale hipersonice sunt create plecând de la nivelul informaţiilor publice prezentate şi discutate în reuniuni academice şi de cercetare deschise, nicidecum la nivelul datelor clasificate şi a secretelor militare ale Statelor Unite. Sigur, China, temându-se de perspectiva desfăşurării de arme hipersonice americane pe primul sau al doilea lanţ de insule din apropierea sa, a încercat să dezvolte un sistem de preîntâmpinare şi interceptare a rachetelor hipersonice bazat pe senzori şi receptori din sateliţi, pe pământ şi în aer şi capacitate de interceptare prin rachete şi laser.

Toate întâmpină dificultăţi tehnice deosebite, care necesită timp îndelungat de cercetare şi testare pentru a putea depăşi aceste limite. Care nu se mai găsesc în furtul prin hacking de secrete economice şi brevete sau în copiatul avioanelor de generaţia a cincea Stealth ale ruşilor. E adevărat că a fost identificat în literatura chineză cu surse deschise un foarte înalt nivel de conceptualizare al operaţiunilor de apărare împotriva rachetelor hipersonice. Sigur, asta nu înseamnă să ai sistemul, ci doar că Beijingul e cu un pas mai aproape de a ajunge la dotarea cu o capabilitate de apărare anti-rachete hipersonice.


FOTO EPA-EFE

Ameninţare chineză sau comunicare strategică a companiilor americane de producere a rachetelor hipersonice?

Până una-alta, problema majoră rezidă în diferenţele majore de capabilităţi globale ale Chinei şi SUA. În privinţa rachetelor cu rază scurtă şi medie, China domină Marea Chinei de Sud şi poate crea probleme în regiunea indo-pacifică. Pentru partea de rachete cu rază lungă de acţiune, China este în urma SUA şi a Rusiei în materie de rachete intercontinentale cu rază lungă de acţiune (ICBM). În schimb, China, nefiind în acordurile de neproliferare a tehnologiei rachetelor balistice, a multiplicat şi dat tehnologia şi secretele de producţie Pakistanului, Iranului, Arabiei Saudite şi Siriei.

Statele Unite doresc ca, în materie de rachete strategice, China să se alăture acordurilor de control, regimurilor de neproliferare şi formatul să fie multinaţional, nu bilateral, cu Rusia. Preşedintele Joe Biden a prelungit Acordul START în februarie 2021 pentru a obţine timp să negocieze măcar cu membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate, dacă nu cu toate statele nucleare, un acord comprehensiv care să conţină şi controlul, şi neproliferarea nucleară, şi a tuturor tipurilor de rachete purtătoare de arme nucleare, inclusiv hipersonice(23 state cercetează, 5 deţin deja aceste rachete, SUA, Rusia, China Australia, Marea Britanie).

China s-a arătat interesată în mică măsură să intre în acordurile de neproliferare sau de control a capabilităţilor nucleare. Este şi motivul pentru care eventuala amplasare a rachetelor în apropierea sa – Taiwan, Coreea de Sud, Japonia, primul lanţ de insule - ar putea-o determina să intre în acorduri. Aşa s-a întâmplat şi cu Uniunea Sovietică, în vremea Războiului Rece, la amplasarea rachetelor în Europa de Vest, ulterior în Turcia şi Cuba.

Prezenţa de rachete hipersonice în apropierea frontierelor Chinei– despre care Pentagonul a anunţat public că sunt prea scumpe, chiar cu o zi înaintea apariţiei celebrei ştiri despre lansarea din august a rachetei hipersonice a Chinei – cu rol de descurajare, în primul rând, dacă nu şi ca ameninţare directă, ar putea determina Beijingul să vină la masa negocierilor. Altfel, coincidenţa între anunţul Pentagonului şi apariţia acestei ştiri în Financial Times poate ridica suspiciuni asupra unor manevre determinate de comunicarea strategică a firmelor americane interesate în actualele achiziţii de arme hipersonice ale Armatei Americane. Cum poţi debloca achiziţiile scumpe de rachete hipersonice americane la Pentagon dacă nu prin crearea unei psihoze publice în legătură cu rachetele hipersonice chineze care, nu-i aşa, au depăşit aşteptările şi „au luat prin surprindere serviciile de informaţii americane”.