Cine este Elvin Dandel, prezentatorul festivalului Cerbul de Aur 2019

Cine este Elvin Dandel, prezentatorul festivalului Cerbul de Aur 2019

Gazdă a Cerbului de Aur 2019, alături de prezentatoarea TVR Eda Marcus, Elvin Dandel (37 de ani) a povestit ce înseamnă pentru el festivalul pe care tatăl său, cântăreţul Ricky Dandel (66 de ani), l-a prezentat de cinci ori.

Elvin Dandel a plecat de mulţi ani din România, alături de părinţii săi, dar a rămas aproape de lumea artistică de aici şi a revenit cât de des a putut în ţara natală. 
 
Este cântăreţ, compozitor, actor şi pianist, iar succesul l-a cunoscut de la o vârstă fragedă. La numai 15 ani, tânărul Dandel urca pe scena Festivalului Cerbul de Aur, alături de tatăl său. 
 
De atunci a experimentat multe variante prin care a ajuns în faţa publicului de la Braşov, inclusiv cea de prezentator. În acest an, Elvin revine pe scena Festivalului Internaţional Cerbul de Aur ca prezentator, având-o parteneră pe vedeta TVR Eda Marcus. 
 
Artistul a oferit un interviu în care a povestit ce înseamnă pentru el festivalul „Cerbul de Aur“.
 
În 1996, la numai 15 ani, urcai pe scena Festivalului Cerbul de Aur, alături de tatăl tău. Ce amintiri ai păstrat din acea perioadă? 
Elvin Dandel: Prezenţa pe scena Festivalului Internaţional Cerbul de Aur în 1996 a fost un moment deosebit. Am cântat alături de vedete ale muzicii pop din România în deschiderea concertului lui Tom Jones. După concert, am avut ocazia să-l cunosc personal, ceea ce m-a impresionat foarte mult. Participarea la acest festival a avut şi o componentă sentimentală deosebită deoarece era prima apariţie la cel mai de seamă festival în ţara în care m-am născut.
 
Ne poţi povesti o întâmplare sau o întâlnire care te-a marcat atunci la Festivalul Cerbul de Aur? 
În timp ce se făceau ultimele pregătiri pentru intrarea în scenă a lui Tom Jones, pornise ploaia din nou şi cu toţii ne temeam că va compromite recitalul mult aşteptat. O mare de umbrele acoperise arena spectatorilor, însă Tom Jones s-a apropiat de public în plină ploaie înfruntând-o. După câteva clipe, ploaia s-a oprit brusc. În culise, l-am auzit pe directorul festivalului spunându-i tatălui meu: „Ai văzut, şi Dumnezeu iubeşte Cerbul de Aur“. Din culise am urmărit fascinat show-ul extraordinar al „Tigrului din Wales“.
 
Cum au reacţionat cei dragi când le-ai spus că anul acesta vei prezenta Cerbul de Aur? 
Cred că eu am fost cel mai încântat, dar întreaga familie s-a bucurat alături de mine. Am primit multe mesaje de felicitări de la rude şi prieteni din România şi din străinătate.
 
Vii des în România? Eşti familiarizat cu viaţa artistică de la noi? 
Vin foarte des şi cu mare drag în ţară, de câte ori am posibilitatea. Mă simt foarte legat de oraşul meu natal, Sibiu, dar şi de multe alte oraşe şi locuri minunate din România. Dacă e să începem cronologic, la cinci ani şi jumătate am câştigat premiul special al juriului la concursul naţional de pian de la Suceava, unde am cântat muzică clasică. Încă de la vârsta de 13 ani am susţinut concerte în România şi am participat la emisiuni de televiziune pentru prima oară la TVR, invitat de Titus Munteanu la show-ul „Şcoala Vedetelor“. La Sibiu am concertat în repetate rânduri în Piaţa Mare. Ultimele două concerte „Hermannstadt Rock“ au fost înregistrate şi difuzate de TVR. De fiecare dată am simţit că publicul din România este cald şi entuziast. Unele dintre filmele americane în care am fost distribuit au fost filmate în Bucureşti. În 2010 am fost finalist la Eurovision România, în calitate de compozitor şi textier cu piesa „Holding On“. În vara anului 2008 am fost prezentatorul turneului „Callatis International“, în mai multe oraşe din Italia, Franţa, Germania şi Benelux. Tot în 2008, oraganizatorii Cerbului de Aur mi-au încredinţat microfonul de prezentator al festivalului, iar acum, în 2019, sunt fericit că am onoarea de a prezenta din nou.
 
Cariera ta artistică este impresionantă: cantăreţ, compozitor, actor şi pianist. Cât de greu ţi-a fost să atingi performanţa? Câte ore munceşti în fiecare zi? 
Când am proiecte începute, lucrez fără să mă uit la ceas. Nu contează câte ore, zile sau săptămâni îmi petrec la imprimare sau mixaj. Nu mă opresc până nu obţin rezultatul dorit. Sunt autocritic şi exigent în ceea ce fac. Drumul spre piesa finală începe cu o idee, parcă învelită în ceaţă, căreia eu trebuie să-i dau viaţă. Inspiraţia întotdeauna apare spontan şi actul creativ nu este unul premeditat. Când mă aşez la pian, piesa este deja gata conturată, de la început până la sfârşit. 
   

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: