Victorioşi de la vânătoarea de urşi

După ce am început încă de acum nouă ani, cu un prim Urs de aur, pentru scurtul, dar cuprinzătorul „Un cartuş de Kent şi un pachet de cafea”, de Cristi Puiu, am mai „prins” unul în 2007 , cu „O zi bună de plajă” al lui Bogdan Mustaţă, şi am trecut deja în liga lung metrajelor cu cel de argint pentru „Eu când vreau să fluier, fluier” al lui Florin Şerban, iar acum, în  2013 am împuşcat trofeul cel mare.

Ursul de aur masiv ca valoare, prin Călin Peter Netzer şi al său „Poziţia copilului” a mişcat un juriu, prezidat de Wong Kar Wai, şi secondat de directorul Berlinalei, Dieter Kosslick, cel care vara trecută a asistat la premiera de la TIFF, şi s-a amuzat copios la „Despre oameni şi melci”, ba chiar l-a şi apostrofat pe un pseudo-cinefil care tot ne băga în ochi ecranul luminos al mobilului din dotare.

Dar să ne oprim puţin şi la celelate premii. Pentru interpretare feminină vedeta din „Gloria”: Paulina Garcia (care a luat şi premiul Juriului ecumenic, pe care se pare că nu i-a speriat zona mai...decoltată a scenariului) este o actriţă chiliană, care până acum a avut o carieră ma ales în televiziune (şi o concurenţă serioasă, în primul rând în Luminiţa Gheorghiu, dar şi în Catherine Deneuve şi, după părerea multora, şi a protagonistelor din „ Călugăriţa” sau „Layla Fourie” sau „Camille Claudel, 1915”).

Marele premiu al juriului a ajuns la Danis Tanovic, cu „Un episod din viaţa unui culegător de fiare vechi”, al cărui personaj masculin a plecat şi el cu un urs de argint, un rom foarte pitoresc, convingător şi ştirb: Naziv Mujic. Şi anul trecut „E doar vântul” ungurescul, care se oprea la conflictele interetnice, a fost premiat şi a ajuns şi printre europenele, cele trei rămase pentru a fi jurizate de parlamentarii continentului, la Strasbourg.   

Pentru cel mai bun scenariu: iranianul Jafar Panahi şi al său „Pardé” (un altfel de cortină de fier). Din păcate nici în acest an nu i s-a permis să vină la Festival, dar pentru a înţelege mai bine lucrurile, nu rataţi formidabilul „Argo”.

La regie, surpriză şi mare entuziasm pentru un film cu personaje banale, dar cu lipici, remake-ul unui islandez „Prince Avalanche”, realizat de David Gordon Green.

Premiul pentru noi perspective, Alfred Bauer (pe care l-a capătat acum câţiva ani acelaşi Florin Şerban) i-a fost înmânat unui canadian, pentru „Vic + Flo au văzut un urs” care s-a dovedit un titlu premonitoriu, pentru o dramă neagră rău, care a candidat şi la Teddy. Acolo unde, mai misogini, nu i-au dat nici acestei poveşti şi nici şi mai tulburătoarei „Reaching for the moon”, preferându-se polonezul „În numele lui...”, care nu e rău, dar destul de previzibil, şi fireşte gay, dar cu bărbaţi, nu cu femei...

„Lecţiile de armonie” înfricoşătorul, sosit pentru prima dată să reprezinte Kazakhstanul, a luat premiul pentru imagine (nu mi-a ieşit previziunea că va lua puştiul, a fost preferat minoritarul majoritarului).

„Poziţia copilului” a fost prin urmare chiar dublu recunoscută de Juriul oficial şi de cel al presei internaţionale. Aşteptăm, din 8 martie, şi juriul poate cel mai important, cel care votează de ani buni la Festivalul „Anonimul”, cel care mai apoi cumpără bilete, ca să vadă marele succes şi care dacă va putea şi el fi cucerit, atunci izbânda e totală. Am trăi şi om vedea (la cinema)!