Lucruri inedite despre cele mai îndrăgite filme de Crăciun

Ştiaţi că Grinch, omuleţul verde care urăşte Crăciunul, nu a fost întotdeauna...verde? Sau că filmul „Miracle on 34th Street/ Miracolul de pe strada 34“ a fost lansat în vara anului 1947 şi a fost promovat ca o poveste de dragoste, fără nicio legătură cu sărbătorile de iarnă? Publicaţia „Huffington Post“ a întocmit o listă a celor mai ciudate lucruri pe care cinefilii nu le ştiu despre filmele de Crăciun.

Pe măsură ce sărbătorile de iarnă se apropie, oamenii încep să revadă filmele de Crăciun sau au şansa să le urmărească pe micile ecrane, televiziunile redifuzându-le, aşa cum e cazul postului Pro TV, care a transmis pentru a noua oară seria „Home Alone/ Singur acasă“. În spiritul sărbătorilor, „Huffington Post“ a întocmit o listă cu lucruri mai puţin cunoscute despre cele mai îndrăgite filme de Crăciun.

1. Ralphie din filmul „A Christmas Story/ Poveste de Crăciun“ a avut o apariţie şi în „Elf“

Actorul Peter Billingsley, copilul-vedetă care l-a interpretat pe Ralphie în filmul „A Christmas Story/ Poveste de Crăciun“ (1983), a avut o apariţie scurtă, neconsemnată în filmul „Elf“ (2003). Deşi în prezent produce şi regizează filme, Billingsley se bucură atunci când îi sunt oferite roluri minore, după cum însuşi a declarat, pentru site-ul About.com: „Am avut un mic rol în Elf, într-adevăr. Din când în când mă întorc la actorie. Iubesc această meserie. Am avut o scurtă apariţie în Elf, pentru care nu am primit credit, când am fost unul dintre elfii din magazinul lui Moş Crăciun.“

2. De Crăciun chiar puteţi locui în casa din filmul „A Christmas Story/ Poveste de Crăciun“ 

Casa din filmul „A Christmas Story/ Poveste de Crăciun“ este reală şi a fost păstrată drept muzeu, care este deschis pe tot parcursul anului. În perioada vacanţei de iarnă, însă, reprezentanţii muzeului organizează o licitaţie în cadrul căreia fanii pot plăti pentru a petrece Ajunul Crăciunului şi Crăciunul în această casă. Câştigătorul obţine dreptul de a aduce cu el un grup de patru persoane, iar în dimineaţa zilei de Crăciun, cadourile din film sunt deschise în sufrageria casei, printre acestea aflându-se şi două pistoale BB. În acest an, 51 de persoane au participat la licitaţia de pe Ebay, câştigătorul oferind puţin peste şase milioane de dolari.

3. În filmul „The Santa Clause/ Cine este Moş Crăciun?“ (1994), Tim Allen rosteşte numărul 1-800-SPANK-ME în glumă. Acesta a ajuns numărul unei linii erotice, iar Disney a încercat să îl cumpere şi să îl închidă

Înainte ca studiourile Disney să scoată scena din cauza reclamaţiilor venite din partea părinţilor, a existat un moment în care personajul interpretat de Tim Allen, Scott Calvin, îşi ia fiul de la fosta soţie şi face o glumă despre o linie de telefonie erotică. Atunci când fosta parteneră de viaţă, Laura Calvin Miller, îi dă un bileţel cu numărul de telefon al noii sale soacre, pe care trebuie să o sune în caz de urgenţă, Calvin priveşte foaia de hârtie şi glumeşte: „1-800-SPANK-ME (plesneşte-mă - trad.)? Ştiu acel număr.“

Potrivit unui articol publicat, în 1997, de „The Seattle Times“, mulţi copii au sunat la acel număr şi au mărit costurile facturii telefonice a părinţilor. Printre cazurile notabile se numără şi cel al unor băieţi, în vârstă de nouă ani, care le-au adăugat 500 de dolari părinţilor la factura telefonică şi al unei fete care a vorbit de 250 de dolari şi care a avut nevoie de consiliere psihologică din cauza a ceea ce a auzit în timpul acelei convorbiri. Mai mult decât atât, o bunică şi-a lăsat nepoţii să sune după ce a văzut filmul, crezând că numărul nu există în realitate. Femeia şi-a amintit că vocea de la celălalt capăt al firului i-a întâmpinat: „Hei, sexi! Tocmai ai luat legătura cu cea mai fierbinte linie telefonică din America.“

Nu este încă sigur dacă studiourile Disney au reuşit să cumpere şi să închidă acel număr de telefon, dar într-un articol din 1997 al publicaţiei „Orlando Sentinel“, Richard Schlesinger, vice-preşedintele de atunci al afacerilor juridice ale Disney Motion Pictures Group, a susţinut că Disney a încercat să obţină numărul şi să-l facă să dispară.

4. Filmul cu gangsteri care este difuzat în „Home Alone/Singur acasă“ nu este real şi a fost realizat special pentru Kevin McCallister

În „Home Alone/Singur acasă“, Kevin McCallister urmăreşte un film numit „Angels with Filthy Souls/ Îngeri cu suflete murdare“. În realitate, filmul nu există, fiind de fapt o parodie a unui film cu gangsteri din 1938, „Angels with Dirty Faces/ Îngeri cu feţe murdare“. De asemenea, continuarea filmului conţine şi o continuarea a parodiei, numită „Angels with Even Filthier Souls/ Îngeri cu suflete şi mai murdare“. Replica celebră a lui Kevin „Keep the change, 'ya filthy animal/ Păstrează restul, animal murdar“ este inspirată de una asemănătoare din parodia „Angels with Dirty Faces“, în care un personaj spune „Here's your change/Acesta e restul tău“, dar nu este rostită în glumă, aşa cum se întâmplă în parodie.

5. Grinch nu a fost iniţial verde şi Dr. Seuss s-a luptat pentru ca personajul să fie alb-negru

În cartea originală a Dr. Seuss, „How the Grinch Stole Christmas/ Cum a furat Grinch Crăciunul“, Grinch era negru şi alb cu nuanţe de roşu. Chuck Jones, creatorul de desene „Looney Toons“, care a regizat şi filmul „How the Grinch Stole Christmas“, este cel care a făcut personajul verde. Jones şi Seuss s-au certat pe tema culorii personajului, autorul original dorind ca perosnajul să fie păstrat negru, alb şi roşu, în timp ce Jones a insistat că trebuie să fie mai colorat pentru televiziune. Aparent, Jones a fost inspirat să aleagă culoarea verde de maşinile urâte care erau închiriate în zona Washington-Baltimore.

6. Varianta originală a filmului „Miracle on 34th Street/ Miracolul de pe Strada 34“ a fost lansată în mai şi a fost promovată ca o poveste de dragoste

„Miracle on 34th Street/ Miracolul de pe Strada 34“ a fost lansat pe 2 mai 1947. Premiera filmului era programată pentru toamna anului 1947, dar Darryl Zanuck, directorul studiourilor 20th Century Fox, a considerat că este atât de bun încât ar trebui să fie lansat în cel mai bun sezon al anului - vara. În ciuda faptului că filmul era despre Moş Crăciun, departamentul de marketing a făcut postere în care Crăciunul nu era amintit, încercând să îi păcălească pe cineaşti şi să le inducă ideea că filmul este doar povestea de dragoste dintre popularii actori Maureen O'Hara şi John Payne. Trailerul nici măcar nu prezenta filmul, ci imagini cu actori de renume care vorbeau cu entuziasm despre cât de mult le va plăcea oamenilor filmul. Cu toate acestea, promovarea a avut succes, filmul având încasări de trei milioane de dolari, o sumă mare, având în vedere că bugetul de producţie a fost de numai 630.000 dolari.

7. „It's a Wonderful Life/ O viaţă minunată“ a fost considerat propagandă comunistă de către FBI

Modul în care este portretizată activitatea bancară în filmul „It's a Wonderful Life/ O viaţă minunată“ nu a fost deloc pe placul FBI-ului, care a emis, pe 26 mai 1947, o notă intitulată „Comunismul infiltrat în industria cinematografică“. 

În mesaj, reprezentanţii FBI precizau că filmul încearcă să discrediteze bancherii, prezentându-l pe Lionel Barrymore drept cel mai neplăcut personaj din film, metodă folosită de comunişti. Mai mult decât atât, în scrisoare se arăta că filmul „bârfeşte în mod deliberat clasa superioară, încercând să demonstreze că oamenii care au bani sunt personaje rele şi josnice.“

8. Iniţial, actorul Hugh Grant nu a dorit să filmeze faimoasa scenă în care dansează din „Love Actually“, pentru că îşi dorea ca prim-ministrul să fie o persoană impunătoare

Potrivit unui interviu acordat de regizorul filmului „Love Actually“, Richard Curtis, cu ocazia celei de-a zecea aniversări a producţiei, Hugh Grant a fost reticent cu privirea la scena de dans. „O amintire nu prea plăcută este cea cu Hugh şi scena de dans. El a fost extrem de morocănos cu privire la aceasta. De câte ori îi spuneam să fie puţin mai fermecător, credea că îl păcălesc. I-am spus: Am de gând să-ţi ofer o perspectivă magistrală, dar vreau să fii puţin mai drăguţ. Problema a fost dansul, pentru că nu exista un mod în care să o facă la fel ca un prim-ministru. El se străduia, dar nu-i plăcea nici melodia, deci a fost foarte nefericit. Nu am filmat-o până în ultima zi“, a declarat Curtis pentru „The Daily Beast“, citat de „HP“.