Marina Constantinescu : „Valorile sunt călăuzele noastre“
0
Adevărul: Criza economică a venit ca o completare nefericită a uneia deja existente, criza morală, criza relaţiilor dintre semeni. Care credeţi că sunt pârghiile prin care am putea să ieşim la suprafaţă?
Marina Constantinescu: Criza morală este o poveste care ne-a bântuit de mult şi mai mereu. Dacă privim onest istoria, vom observa destule momente când caracterul ne-a trădat. Când nu am mers pînă la capăt pe un drum, când am sărit dintr-o barcă în alta cu o uşurinţă uluitoare, de parcă o naţie întreagă a făcut gimnastică sau balet, cursuri intensive. Exerciţiul demnităţii se învaţă de când apari pe lumea asta.
La noi, venirea comunismului, a totalitarismului, a dictaturii a ucis elitele şi clasa de mijloc. Criza economică este încă o povară, mai palpabilă pentru mulţi. Criza morală nu are parametrii aşa, la vedere, după care să se facă măsurători. Cred, însă, că este cea mai cumplită criză în care se află poporul meu de zeci de ani. Este o criză care convine oamenilor recenţi, care profită din plin. Haosul, degringolada în care ne învârtim zilnic ne îndepărtează tocmai de ce înseamnă viaţa, ca dar divin. Soluţie, soluţii? ...
Nu mai ştiu. După douăzeci de ani de la ieşirea din peşteră, sunt mai tristă şi mai îngrijorată ca niciodată. Ne învârtim într-un cerc vicios. Familia, bărbatul şi femeia, cuplul se alienează galopant. Relaţia cu copilul nu este prioritară. Poate această Europă, aşa cum e şi ea acum, să ne forţeze cumva să redevenim oameni, să ne iubim şi să ne respectăm.
Ce speraţi să se schimbe prin emisiunea pe care o prezentaţi, „Nocturne"?
Nu sper să schimb neapărat. Lupt, mai degrabă, să aduc bucurie celor care au nevoie de ea şi lupt ca să nu-mi pierd bucuria de a trăi, de a munci şi de a face „Nocturne". Pentru mine, această emisiune este şi un manifest, şi o formă de rezistenţă. Este căutarea mea de a vorbi despre binecuvântarea spirituală, despre voluptatea pe care ţi-o dă pasiunea pentru ceva, creaţia. Valorile cunoscute sau mai puţin cunoscute sunt călăuzele noastre pe acest pământ. Ele ne arătă drumul spre libertate, spre noi înşine, spre lumină, spre Dumnezeu.
Care este formula prin care reuşiţi să păstraţi nota de originalitate?
Formula „Nocturnelor" nu ţine de imediat, de goana după senzaţionalul ieftin, mărunt, iute de îngurgitat. Astea trec aşa cum au venit. Societatea de consum devorează. Nu acumulează pentru suflet, pentru minte. Emisiunea mea asta oferă: acumulări pentru ca viaţa să fie altfel.
Într-un timp în care ofensiva internetului este inevitabilă, ce viitor credeţi că vor avea cărţile şi ziarele?
Nu cred să dispară anumite obişnuinţe, ritualuri, plăceri. Răsfoitul ziarului pe o terasă, cu o cafea lângă tine, cu posibilitatea de a dezbate ca în Poiana lui Iocan, aduce oamenii împreună. Statul şi cititul în faţa computerului însingurează. Apoi, cartea este şi un obiect. Înseamnă o relaţie directă, intimă, şi nu una intermediată şi rece.
Modul în care sunt percepuţi oamenii de cultură este o moştenire a unui trecut în care scara valorilor a fost inversată?
Categoric, da! Deşi puterea comunistă ştia precis unde e şi unde nu e valoare. Aici e diferenţa. Astăzi, nu se mai ştie. Valorile sunt amestecate cu non-valorile ca într-o strategie diabolică. Mediocritatea e pe tron, cu minciuna şi cu oportunismul. Cum se comporta puterea comunistă faţă de valoare? E mult de discutat.
Elitele, astăzi, sunt o minoritate şi nici aşa parcă nu ar avea prea multe drepturi. Există o atitudine de dispreţ din partea unei majorităţi a societăţii. Aceasta evaluează totul după bani şi după numărul lor, după ce şi cât ai. După ce haine, ce firme, ce viloaie, ce maşinoaie şi ce tupeu... Dacă nu intri în aceste tipare, ca în patul lui Procust, eşti anulat. Nu exişti.
Se încarcă comentariile...
