Marina Almăşan, despre fiul Zinei Dumitrescu: „A gândit aşa: «Măcar moartă, mama va fi a mea. Căci toată viaţa voi mi-aţi confiscat-o»“

Marina Almăşan, despre fiul Zinei Dumitrescu: „A gândit aşa: «Măcar moartă, mama va fi a mea. Căci toată viaţa voi mi-aţi confiscat-o»“

Marina Almăşan FOTO Click

Realizatoarea de televiziune Marina Almăşan (56 de ani), care a colaborat mai mulţi ani cu Zina Dumitrescu la diverse emisiuni pe care le-a prezentat la TVR, a vorbit despre moartea celebrei creatoare de modă, despre incinerarea ei, dar şi despre cum vede ea atitudinea fiului acesteia, într-un editorial denumit „Încercând să îl înţeleg pe băiatul Zinei“ .

Marina Almăşan a scris un editorial, pe femeide10.ro, în care „încearcă să îl înţeleagă pe fiul Zinei“, după cum chiar ea anunţă din titlul articolului. Ea explică şi ce crede despre decizia lui Cătălin Negreanu de a o incinera pe mama sa.
 
Vedeta TVR spune că pentru cei care au cunoscut-o pe creatoare au fost nişte zile triste, mai ales pentru ea, deşi „aproape s-ar fi hotărât“ să nici nu meargă la înmormântare şi explică de ce i-a trecut asta prin cap: „Zilele acestea au fost încărcate de tristeţe, mai cu seamă pentru cei care au cunoscut-o pe Zina Dumitrescu. Mă număr şi eu printre ei, ba chiar aş ocupa un loc mai în faţă. Dar, vă mărturisesc, aproape că mă hotărâsem, în sinea mea, nici să nu merg la înmormântare: pe de-o parte, uram anticipat circul în care presa ar fi transformat acest eveniment trist, pe de altă parte, o voiam pe Zina, în memoria mea, aşa cum am ştiut-o: vie, exuberantă, stând mereu pe un butoi cu energie, de unde ne împrumuta şi nouă în scurtele răgazuri în care viaţa ne aducea împreună“. 
 
„N-a fost să mai fie însă înmormântare şi frământările mele s-au rezolvat de la sine…“, continuă ea.
 
„Legat de ultimul său gest, cel al momentului strict al înmormântării (care i-a adus şi oprobiul public decisiv), ma tem că, în acele momente, Cătălin a gândit aşa: «Măcar moartă, mama va fi a mea. Căci toată viaţa voi mi-aţi confiscat-o»…“, explică Marina Almăşan.
 
Realizatoarea TV începe textul menţionând că este conştientă de faptul că ideile prezentate de ea nu vor fi pe placul tuturor, dar speră că vor avea ca efect punerea pe gânduri şi căutarea unui răspuns la întrebarea „suntem, oare, întotdeauna suficient de atenţi cu cei dragi din jur?“, făcând trimitere la fiul Zinei Dumitrescu, care a murit zilele trecute.
 
„Poate ceea ce-o să spun aici nu va plăcea tuturor. Sau poate ne va pune pe gânduri, îndemnându-ne să ne întrebăm dacă suntem, oare, întotdeauna suficient de atenţi cu cei dragi din jur. Căci nu puţine sunt situaţiile în care ne purtăm nedrept taman cu cei pe care-i iubim cel mai mult (...). Cer copiilor planetei elementarul gest de a nu-şi lăsa părinţii să moară singuri“, scrie Marina Almăşan.

Vedeta TVR continuă cu episodul morţii „mamei Zina“ şi cu perioada petrecută de aceasta în azil care, spune ea, pune pe gânduri „orice om înţelept“ şi îl face să se gândească la „adevărata valoare a vieţii“: „Am parcurs, iată, şi tristul episod al morţii mamei Zina, după ani în care orice om cât de cât înţelept, analizându-i agonia, nu se poate să nu se fi gândit la adevărata valoare a vieţii, la faptul că o existenţă spumoasă şi spectaculoasă nu-ţi garantează bătrâneţi confortabile şi înconjurate de cei mulţi, care în tinereţe, te-au adulat“.     
 
Marina Almăşan spune că s-a întrebat, „la fel ca toţi ceilalţi, ce a fost în capul fiului său, Cătălin“, după ce a ascultat tot felul de caracterizări la adresa acestuia, dar a vrut să caute şi ea explicaţii: „M-am întrebat şi eu, la fel ca toţi ceilalţi, ce-o fi fost în capul fiului său, Cătălin. Am citit pe net şi am ascultat la televizor tot soiul de caracterizări, făcute de unul şi de altul baiatului Zinei: ba că e un netrebnic, ba că e lipsit de milă, ba că e un ticălos, si, în final, că el este vinovat de moartea mamei sale. Poate că e aşa. Dar spiritul meu justiţiar mă îndeamnă întotdeauna să caut şi alte explicaţii. Pentru că , în viaţă, lucrurile nu sunt niciodată aşa cum par a fi“. 
 
Vedeta TVR a vorbit despre cum a văzut ea relaţia dintre Zina şi fiul ei, Cătălin Negreanu, una destul de rece, şi punctează şi invidia acestuia din urmă care, uneori, era vizibilă faţă de Cătălin Botezatu pe care creatoarea îl prezenta ca fiind băiatul ei: 
 
„Când am cunoscut-o pe Zina eram deja mamă. Fetiţa mea era mică-mică, baiatul Zinei era deja adolescent, se amesteca deseori printre manechinele care prezentau săptămânal moda,  în emisiunea mea. Era chipeş, aducea cu Elvis Presley şi specula puţin această asemanare. Zina părea a fi mândră de el, deşi relaţia lor mi-a părut întotdeauna destul de rece. Parcă o fracturase cineva, în trecut, iar atunci, de dragul aparenţelor, se străduiau s-o ţină vie. Şi mă mai frapase un lucru: Zina îl prezenta mereu pe Catălin (ce ironie a sorţii, tot Cătălin) Botezatu –  si nu se sfia s-o facă şi public –  ca fiind «băiatul meu». E ştiută relaţia lor extraordinară şi de admirat“. 
 
„Nu odată l-am surprins pe Cătălinul Zinei – cel oficial – uitându-se la celălalt cu o privire nu foarte prietenoasă. Un amestec de ură, parcă, şi adâncă tristeţe, dacă stau acum să analizez. Pe atunci doar mă gandeam, rudimentar: Ce chestie, pe amândoi îi cheamă Cătălin, iar Zina pare să-l iubească mai mult pe cel care nu e al ei… Am doi copii şi, la începuturi, nu de puţine ori am observat gesturi de invidie ale celui mare, la adresa celui mic, care, mult mai mic fiind, primea, probabil, o doza de atenţie sporită. Este o situaţie care mamelor de doi copii le este binecunoscută. Dar erau fraţi, creşteau sub acelaşi acoperiş şi, crescând lucrurile s-au rezolvat de la sine“, continuă vedeta.
 
„Şi atunci mă întreb: ce-o fi fost în sufletul lui Cătălin Negreanu, văzând cum mama sa îl înfăşoară în dragostea, atenţia şi grija sa, pe acel băiat «străin», de aceeaşi vârstă cu al ei natural, dar cu care nu are nicio legătură de sânge, reducându-i, până la urmă, adevăratului său fiu din cota de iubire şi atenţie. Peste această frustrare, acumulată în timp, cu siguranţă s-a suprapus cea a absenţei mamei de lângă tine, atunci când ai cea mai mare nevoie de ea. Este handicapul cu care cresc toţi copiii persoanelor publice, ai acelor părinţi care nu aparţin numai familiei lor, ci întregii societăţi. Devii, la un moment dat, un «bun public», ajungând să nu-ţi mai aparţii nici măcar ţie, darămite celor dragi. Şi copilul trebuie să te împartă cu cei mulţi, neînţelegând de ce «mama nu e numai a lui».  O greşită gestionare a celebrităţii poate aduce mai târziu mamele, în situaţii odioase…
 
Anii au trecut. Catălin Negreanu a crescut, aşa cum a crescut: cu o mamă celebră, care cu siguranţa l-a iubit foarte mult, dar care nu a avut prea mult timp să i-o arate, pentru că a trebuit sa fie mereu în altă parte. Şi a mai crescut cu imaginea acelui «Cătălin», «frate vitreg», care era mereu în umbra mamei  sale, numind-o peste tot, demonstrativ, «mama Zina»… Probabil că, eşuată într-o singurătate nemeritată, Zina şi-a conştientizat, mult prea târziu, greşelile vieţii. Cine nu le face? - vă întreb“, mai crede Marina Almăşan.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările