Interviu cu Giulia & Vlad Huidu: „Trebuia să ne rătăcim ca să ne întoarcem unul la altul“
0„Când extremele se atrag“… Sub sintagma asta trăieşti într-o discuţie cu ei. Vlad şi Giulia, soarele şi strada. Câteva întâlniri cu care destinul insistă, iar „soarele iese şi pe strada lor“ – sub sintagma asta se pleacă dintr-o discuţie cu ei. Restul sunt amănuntele care fac povestea amuzantă.
Interviu de Radu Buzăianu
Încep cu concluzia: pare că vă cam iese viaţa.
Vlad: Există suspiciuni că n-ar fi aşa?
Giulia: Au fost. De-a lungul timpului au tot fost.
Doi copii, voi fericiţi. Pare că aşa ar trebui să arate lucrurile.
Vlad: În viziunea noastră, da.
Aşa aţi văzut lucrurile de la început?
Vlad: Băi, nu. Dar…
Giulia: Eu, da. (râde)
Vlad: Nu că nu ne-am dorit familie. Amândoi ne-am dorit o familie. Lucrurile au venit de la sine.
Giulia: Ia uite! Ai zis că nu vorbeşti la interviul acesta…
Păi, cum să nu vorbească?
Giulia: Zice că nu vorbeşte la niciun interviu şi, când începe, nu mai apuc să spun nimic de el.
Zi, Vlade!
Vlad: Lucrurile au venit de la sine. Amândoi copiii, atât Antonia, cât şi Eduard, s-au întâmplat, au fost întâmplări.
Deci nu au fost preconizaţi.
Vlad: Am zis că nu ne dorim să avem copii cu diferenţe mari de vârstă între ei. Între mine şi fratele meu, Şerban, e o diferenţă de cinci ani şi jumătate. Am simţit cumva nişte probleme din cauza asta. Până la 18 ani nu prea ne-am înţeles. Atunci am zis că ori facem al doilea copil la maximum trei ani distanţă, ori nu mai facem. Şi s-a întâmplat.
Pare că ai nişte observaţii.
Giulia: (râde) Eu nu eram convinsă că vreau să fac şi cel de-al doilea copil, el era foarte convins. Dar, până la urmă, m-am gândit că e bine să aibă Antonia pe cineva. Să-i fie aproape când noi n-o să mai fim. În momentul în care ne-am hotărât să facem al doilea copil, nu prea ne-a ieşit. A apărut când renunţasem la idee.
Acum în ce stadiu sunteţi?
Vlad: Nu mai facem! (râde)
Giulia: End of story!