De ce? Pentru că muşcătura îi va „lega de glie”, retezându-le orice speranţă de a experimenta sisteme de cercetare vestice/performante. Şi vă spunem asta din perspectiva a trei oameni care au plecat imediat după terminarea facultăţii/masterului la studii doctorale în străinătate: Octavian şi Mihai in SUA, iar Lucian în Olanda. 

Dragi tineri olimpici, cugetaţi de 10x înainte să semnaţi astfel de granturi!Dacă vreţi un sfat, aici suntem.

Pentru cineva din România care îndrăgeşte ştiinţa şi cercetarea, puţine lucruri se compară cu efectuarea studiilor doctorale în ţări unde cercetarea ştiinţifică este cu adevărat respectată şi apreciată. Există o diferenţă ca de la cer la pământ din punctul acesta de vedere între SUA, Canada sau ţări din Europa de Vest şi România. Toţi tinerii care îşi doresc să lucreze în cercetare ştiinţifică ar trebui să experimenteze alte sisteme, preferabil la un stadiu incipient al carierei, adică exact atunci când Guvernul român le cere fără milă să presteze muncă pe „plantaţie”. 

Pe lângă cerinţa meschină a Guvernului ca tânărul beneficiar al unui astfel de grant de cercetare să rămână în ţară minim patru ani după terminarea studiilor, nu se oferă nicio certitudine că instituţiile româneşti îi vor angaja pe aceştia. Cu alte cuvinte, ei se pot afla în situaţia de a-şi finaliza studiile şi de a nu avea unde se angaja, implicit fiind nevoiţi să returneze banii Guvernului, prin neîndeplinirea clauzei contractuale de a se angaja minim patru ani în sistemul românesc de cercetare. 

Asociaţia Ad Astra, a cercetătorilor români de pretutindeni, a propus anul trecut modificarea HG 403/2017 astfel:

„1. Abrogarea articolelor care condiţionează acordarea acestor granturi de angajarea beneficiarilor în ţară imediat după terminarea studiilor de licenţă şi/sau master. În speţă, Art. 7, alin 2), lit. F şi Art. 8, alin 2), 3) şi 5).

2. Modificarea Art. 7, alin 2), lit c) prin menţinerea doar a obligativităţii studentului de a promova studiile universitare pe perioada grantului pentru ciclul 1, respectiv licenţă, după caz, şi pentru ciclul 2 – master.”

În continuarea comunicatului, membrii Ad Astra (noi trei implicit) spun că „acordarea unor astfel de granturi este o idee foarte bună, dar nu trebuie condiţionată de rămânerea în ţară după absolvire. Orice astfel de „legare de glie” este contraproductivă. Credem că, pentru stoparea fenomenului de „fugă a creierelor”, strategia de urmat este ca tânărul absolvent să fie lăsat şi chiar încurajat să exploreze noi sisteme de educaţie şi cercetare, din afara ţării, acesta fiind singurul mod în care un tânăr poate ajunge la maturitate ştiinţifică. În paralel, statul trebuie să contribuie prin măsuri legislative la crearea unui mediu propice întoarcerii specialiştilor.”