Dar de fapt lucrurile nu stau chiar aşa, neexistând nicio bătălie şi chiar dacă ar fi, nu este crâncenă. Trebuie doar să ai o proptea de genul fost ministru al MCI, poate un secretar de stat, iar dacă eşti mai mic, ceva membri prin comisiile care desemnează IOSIN-urile. Asta e politica „dâmboviţeană“, în contrast flagrant cu ce se întâmplă în vest sau chiar şi la vecinii bulgari. Evident, contribuabilul român este cel care suferă, dar mai ales cercetătorii, aprox. 100 de milioane lei mergând anual spre IOSIN-uri şi alte câteva milioane de euro, fonduri nerambursabile, fiind pe ţeavă. 

Aşa şi-a ales şi îşi alege România IOSIN-urile: în comisii obscure, în care conflictele de interes sunt la ele acasă, iar expertiza multor membri poate fi pusă serios la îndoială. Să rosteşti cumva „experţi internaţionali“ în orice context, dar mai ales pentru evaluarea şi ierarhizarea infrastructurilor de cercetare ar fi ca şi cum ai fluiera în biserică în viziunea celor care conduc cercetarea românească. Evident, sub pretextul că noi nu ne vindem ţara şi că evaluatorii străini ne fură ideile de cercetare. Nu o vindem, doar ne împuşcăm în picior prin risipa banului public pe infrastructuri de cercetare care probabil nici nu mai au valoare în prezent, ce să mai vorbim de perspectivă.  

Să ne uităm un pic cum fac alţii în desemnarea infrastructurilor de cercetare şi apoi revenim la noi. Aici puteţi consulta roadmap-urile ţărilor membre UE şi al statelor asociate. Documentul din dreptul României nu a fost actualizat, se pare, dar o variantă nouă există din toamna anului trecut (vezi aici ordinul de aprobare a raportului final/roadmap-ului). Bulgarii au avut un panel de experţi internaţionali care au evaluat infrastructurile de cercetare şi au concluzionat, printre altele, că există discrepanţe între răspândirea pe zone geografice a IOSIN-urilor lor. Cehii au avut pentru fiecare din cele şase paneluri câte doi experţi internaţionali şi unul naţional. Olandezii au un comitet permanent de analiză a infrastructurilor de cercetare care face o analiză periodică (cinci ani) a acestora şi recomandă alocarea fondurilor. Membrii acestui bord sunt cercetători de renume internaţional, domeniul de expertiză şi rezultatele acestora fiind menţionate în dreptul fiecăruia. Ce fac norvegienii este utopic pentru România. Un punct cheie este însă „experţi internaţionali“, în ţara în care corupţia aproape că nu există

Şi acum să înceapă distracţia! Atâta doar că nu e de râs, ci de plâns. 

România are:

  • Stea în frunte, nefolosind experţi internaţionali.
     
  • Două liste de infrastructuri de cercetare: IOSIN-urile şi Roadmap-ul. Prima mufată la bugetul central, a doua cu posibilitate de verificare din partea Comisiei Europene, inclusiv OLAF. Ghiciţi cum se face repartizarea pe cele două liste 😉
     
  • Inclusă în lista IOSIN-urilor o „Instalaţie – pilot experimentală pentru separarea tritiului şi deuteriului“, care este tot în stadiul „pilot“ de cel puţin 14 ani încoace.
     
  • 27 din cele 29 de IOSIN-uri actuale sunt în Bucureşti – asta da repartizare geografică! Prin definiţie IOSIN-urile trebuie să fie accesibile cât mai multor cercetători.
     
  • Un Roadmap al infrastructurilor de cercetare alcătuit de o comisie formată din 84 de experţi, o parte din ei evaluându-şi fără jenă propriile infrastructuri. Veţi zice: sigur, dar s-au recuzat când a venit rândul lor. Ahaaa!
     
  • Un Proiect de Hotărâre de Guvern prin care se urmăreşte introducerea a încă 14 IOSIN-uri în listă. Din cele 14, trei vor fi la Piteşti şi una la Galaţi – asta apropos de ce vă spuneam mai sus cu proptele de genul ministru sau secretar de stat. Pont: foştii miniştri Şerban Valeca şi Lucian Georgescu sunt din Piteşti, respectiv Galaţi.

Să detaliem:

În România avem un roadmap cu infrastructuri de cercetare, cerut de Comisia Europeană pentru a ne ridica condiţionalitatea ex ante pentru cercetare şi astfel să deschidă robinetul câtorva sute de milioane de euro. Roadmap-ul a fost aprobat prin Ordinul 624/03.10.2017

Cum experţii internaţionali nu au ce căuta în România pentru că noi le ştim pe toate, am făcut o comisie, în cadrul unui proiect finanţat din fonduri UE (SIPOCA27), care să stabilească infrastructurile de cercetare pe care le vom flutura în faţa CE, ca să ne ridice condiţionalitate. Să nu vină la noi nişte laureaţi ai Premiului Nobel, că nu ştiu ei cum e pe aici şi sigur nu au mâncat salam cu soia! 

După ce comisia de mai sus şi-a făcut treaba, ne-am mai tras una, cam la două săptămâni după ce prima trecuse peste toate infrastructurile de cercetare ale României, cu scopul declarat, de a face roadmap-ul (în teorie, că practic intuim că nu au fost prea multe în mapă). Rolul noii comisii (unsă prin Ordinul 656/19.10.2017) a fost să vadă care infrastructuri de cercetare ar trebui mufate direct la bugetul MCI, adică să nu fie deranjate de birocraţia cerută de UE; pe bună dreptate, având în vedere antecedentele României cu bani comunitari. Propunerile comisiei au stat la sertar un an, la dospit, iar acum sunt supuse aprobării prin Proiectul de Hotărâre de Guvern; vezi şi nota de fundamentare

Pentru că propunerile prezente nu puşcă cu legislaţia... aceasta a fost schimbată. Concret, Ordinul nr. 3848/2004 privind aprobarea Criteriilor de selectare a instalaţiilor şi obiectivelor speciale de interes naţional utilizate pentru activitatea de cercetare-dezvoltare a fost abrogat de Ordinul nr. 677/27.08.2018. Două exemple de modificare: 

  1.  ordinul din 2004 prevedea că pentru a putea deveni IOSIN, o instalaţie sau un obiectiv de cercetare trebuie să fie singular (vezi criteriile obligatorii). Acest criteriu obligatoriu nu ar fi permis includerea „Centrului de Tehnologii Avansate cu Laser CETAL“ în PHG-ul prezent. De ce? Pentru că acest laser este de vreo 20x mai slab decât ce dorim să construim la ELI-NP, adică nu mai prea este „singular“. Da, aţi ghicit, „singular“ a fost scos de la criterii prin Ordinul din august a.c.
     
  2. acelaşi ordin din 2004 prevedea că un IOSIN trebuie „să prezinte capabilităţi demonstrate pe parcursul anilor şi perspectivă de utilizare în activităţi de cercetare-dezvoltare“. Aşadar, era necesară nu doar o activitate prealabilă demonstrată dar ŞI de perspectivă. Aceste prevederi s-ar fi bătut cap în cap cu ALFRED-ul fostului ministru Şerban Valeca, propus în PHG-ul prezent pentru a fi inclus în lista IOSIN-urilor. De s-ar fi bătut cap în cap? Pentru că ALFRED nu există şi nu a demonstrat încă nimic. E un proiect de viitor. Dacă ALFRED ar fi produs ceva ne-am fi aşteptat să-l fi văzut inclus în competiţia naţională „Proiecte de dezvoltare instituţională – Proiecte de finanţare a excelenţei în CDI“. Dar pentru că aici se cereau nişte criterii minime de performanţă dovedită, ALFRED nu avea ce căuta. Cu alte cuvinte: fraierii concurează la competiţii naţionale, ALFREDul care încă nu existătaie linia şi nu numai că este inclus în Strategia Naţională de Cercetare (prin HG dedicat), dar intră curând şi în lista IOSIN-urilor, să poată fi finanţat direct de la bugetul de stat.

Dacă roadmap-ul a fost făcut după anumite cerinţe ale CE, adică să apară infrastructuri de cercetare pe toate marile domenii ale cunoaşterii, vă provocăm să identificaţi ceva din domeniul socio-uman în lista prezentă sau cea propusă de IOSIN-uri. Sau poate ceva din domeniul biologiei/ştiinţelor vieţii? Pentru a doua provocare veţi spune: Aha! Este o „Crescătorie de animale de laborator – ANIMALERIA – SPF“. Da este, atâta doar că aceasta ţine de Institutul „Cantacuzino“, trecut între timp în subordinea MAPN, datorită bunei gestiuni de care a avut parte sub oblăduirea MCI... Întrebăm şi noi: ce caută o structură a altui minister pe bugetul MCI? Apropos, bugetul IOSIN-urilor reprezintă cam cu 6% din bugetul MCI. Bine, am întreba şi ce importanţă naţională are respectiva crescătorie şi cât de accesibilă este cercetătorilor din întreaga ţară? Dar nu ne băgăm acolo, lăsăm experţii internaţionali să o facă.

Nu, nu vom trimite aceste articol MCI-ului, în cadrul dezbaterii publice pe Proiectul de HG de mai sus (ar fi şi interesant să primească propuneri de la doi mici şi un anc). Sperăm însă că va veni momentul în care infrastructurile româneşti de cercetare vor fi analizate riguros şi sistematic pentru a vedea care sunt cele cu adevărat performante şi de perspectivă, în care să investim nu doar cele 100 de milioane anual, cum facem acum, ci atât cât merită, poate 200-300 milioane. Iar acel moment va trebuie neapărat să includă experţi evaluatori internaţionali, cum au făcut nu doar vecinii bulgari ci şi cehii, norvegienii etc.


Octavian Micu este doctor în fizică teoretică la University of Alabama, Tuscaloosa, AL, U.S.A. şi îşi desfăşoară activitatea în domeniul fizicii găurilor negre şi a gravitaţiei cuantice.

Mihai Miclăuş este doctor în biologie moleculară la Universitatea Rutgers din S.U.A., şi îşi desfăşoară activitatea în domeniul biologiei moleculare a plantelor.

Lucian Ancu a activat la nivel de vârf în fizica particulelor elementare până recent. În decursul a mai bine de zece ani a contribuit la căutările pentru bozonul Higgs la Fermilab şi apoi la descoperirea acestuia la CERN.


*Cu excepţia textelor semnate cu numele asociaţiei, articolele individuale nu reprezintă punctul de vedere al Ad Astra, ci reflectă opiniile personale ale bloggerului care semnează textul.