Sunt prea sărac să-mi permit lucruri ieftine
0
Daca n-ai apucat să deschizi televizorul sau vreun site de ştiri din România, dar ai ieşit din casă fie şi jumătate de oră, ştii deja că azi a început noul an şcolar. Pe unde te uitai, grupuri de tineri de tot felul se strânseseră să tragă primul chiul al anului-de la deschidere. Văzându-i, am stat să mă gândesc cum arată lumea în care ei merg la şcoală-şi nu mi s-a părut frumoasă.
Încă din generală, apoi în liceu, o parte din ei învaţă în nişte clădiri dărăpănate, renovate acum 30 de ani ultima oară. Îmi aduc aminte când eram în clasa a 8a şi a intrat la noi în clasă mama unui copil de clasa 1. Îl adusese în aceeaşi şcoală în care învăţase şi ea când era de-o seamă cu el şi ne-a zis, cu puţină melancolie (şi mult mai multă dezamăgire): "a, astea sunt băncile pe care am învăţat şi eu".
Băncile vechi, parchetul vechi şi pereţii cu varul scorojit permit prafului să se adune şi copiii se pot îmbolnăvi mai uşor. Iar noi suntem prea săraci să ne permitem să-i tratăm, deci nu mai bine investim în mobilier nou?
De la Singapore la Danemarca, s-a vorbit de multe ori despre impactul pe care nivelul de educaţie al populaţiei îl are asupra creşterii economice. Aceste state au cunoscut o creştere a nivelului economic după ce au început să investească în resursele umane şi să dezvolte un sistem de educaţie centrat pe student. Iar asta nu s-a obţinut fără sacrificii-conform unor surse, bugetul educaţiei în Singapore este de 20% din PIB.
În comparaţie, actorii din educaţie militează de ani de zile pentru acei 6% pentru educaţie, în timp ce am trecut puţin de jumătate de acest prag. Iar elevii şi studenţii învaţă pe de rost informaţii neactualizate din cărţi vechi de la nişte profesori care sunt plătiţi cu salarii mici şi nu sunt respectaţi. Dacă avem nivelul economic pe care-l avem, nu suntem prea săraci să ne permitem chestii ieftine în educaţie?
Un loc cu taxa la o facultate din România poate să ajungă la 300-500 de Euro pe an. Pentru a studia la o facultate din vestul Europei, un student trebuie să plătească între 200 de Euro pe an (în Germania) şi 9.000 de lire pe an (în Marea Britanie, însă cu posibilitatea de a obţine un împrumut de 100% din taxa de şcolarizare). Atunci când România are 0 universităţi în top 500 QS, pe când Marea Britanie are 49 şi Germania 38, unde e învăţământul mai ieftin?
În plus, păstrând comparaţia între cele 3 state, salariul după absolvirea unui program de licenţă e 1 euro/oră în România, pe când în Germania şi Marea Britanie e 7 euro/oră. Luând în considerare că lucrezi 40 de ani, eşti suficient de bogat ca să îţi permiţi învăţământul ieftin din România?
Am plecat de la o remarcă făcută de un prieten acum câteva zile care m-a bântuit toată ziua azi. Nu numai în educaţie, cât şi în alte domenii cu probleme, trebuie să ne întrebăm-oare nu suntem prea săraci ca să ne permitem lucruri ieftine?
Se încarcă comentariile...
